Presa zilei conține un laitmotiv: cum este tratată nevoia de adevăr în societatea românească. Sunt în continuare articole despre scrisoarea deschisă pe care o jurnalistă de la televiziunea Antena 3 a adresat-o nu celui cu care dorea să polemizeze - Dan Tapalagă, de la hotnews.ro - ci fiicei lui minore. Articolul Oanei Stancu a luat „în mod pe cât de mârșav, pe atât de parșiv ca pretext pentru răfuiala între adulți” un copil de 10 ani. „De fiecare dată când îmi spun că meseria de jurnalist nu poate coborî mai mult în josnicie, sare cineva să-mi demonstreze că sunt naiv”, comentează Cristian Tudor Popescu pe site-ul republica.ro.
Melanica Cincea scrie pe site-ul revistei 22: „Abjecţia a coborât, din nou, la un nivel incalificabil, la Trustul Intact” și totul s-a întâmplat „pentru că Dan Tăpălagă a fost unul dintre jurnaliştii care au pus punctul pe “i” în scandalul dintre Antena 3 şi ANAF”. A demontat „manipularea ordinară la care s-au dedat stipendiaţii condamnatului de drept comun Dan Voiculescu”. Aceștia, arată Melania Cincea, au invocat libertatea presei, când de fapt era vorba de punerea în aplicare a deciziilor unei instanțe judecătorești. Patronul Antenelor, Dan Voiculescu, este vinovat de corupție. Sentința prevede, între altele, confiscarea în contul uriașului prejudiciului a clădirii în care funcționează trustul Intact.
Editorialul României libere constată că se dă un asalt tot mai pe față și la adresa magistraților independenți. Judecătoarea care a pronunțat sentința în cazul lui Voiculescu, Camelia Bogdan, est umilită sistematic la Antena 3, supusă hărțuieli, și nici măcar apărată de colegii săi magistrați. În toamnă a fost mutată de la secția penală la cea de contencios administrativ, dar, arată articolul din România liberă, aici s-a găsit exact în fața dosarului de recuperare a prejudiciului pentru care a fost condamnat la 10 ani de închisoare patronului Antenelor. Mai nou, i se transmite pe diverse căi că este permanent urmărită și se aruncă pe piață false indicii că s-ar găsi în incompatibilitate.
Mihaela Miroiu face și ea, în revista 22, un tablou al stării morale a societății românești. Unghiul ales doar pare marginal – e vorba de scandalului doctoratelor plagiate -, dar atinge multe din palierele deciziei politice din România. Nici acum, la patru ani de la dezvăluirea plagiatului fostului premier Victor Ponta, fapta nu poate fi pedepsită măcar prin retragerea titlului. Între timp, arată Miroiu, pentru cercetătorii onești a devenit jenant să fie doctori ai unei universități din românești. Sistemul trage de timp, a amânat orice decizie. Își plaseaă însă „oameni de încredere” în punctele cheie (comisia universitară de acreditare a diplomelor și alte comitete și comiții) care la o adică să nu trădeze interesele masei de „doctori” și profesori universitari care populează Parlamentul, guvernul și conducerea multor instituții centrale.
Legat de starea morală a nației, încununarea a fost, cu siguranță astăzi declarația fostului președinte Ion Iliescu: nu folosește nimănui dezgroparea adevărului despre revoluția din decembrie 1989 (e vorba de noua condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că nu s-a făcut lumină în această chestiune). Iliescu, reprodus de ziarul Adevărul, crede că „CEDO este alimentat de unii de aici, interesaţi să întreţină aşa ceva”.
