Expresia Sabia lui Damocles, ca o piatră de mare, s-a rostogolit în vremi, ajungând în uzul de astăzi cu semnificația aproximată. Or, Damocles, personajul din anecdota mitologică, căruia regele Dionysos i-a propus să stea sub paloşul atârnat de un fir de păr din coadă de cal, era un adulator de duzină care-l invidia pe rege pentru putere şi notorietate şi a dorit neapărat să le încerce şi el, barem urcându-se pe tronul regal. În replică, regele l-a supus testului de rezistenţă, aranjând deasupra tronului acel paloş legat cu un fir de păr, ca să ia aminte Damocles adulatorul că puterea este îngemănată cu responsabilitatea şi cu riscul de a pierde capul, la propriu şi la figurat. Despre asta vrea să ne spună, probabil, legenda şi despre asta vom vorbi astăzi cu interlocutorii mei.
Europa Liberă: De la o seamă de vreme iar apar articole în care se acreditează ideea că Republica Moldova ar trebui să fie, iarăşi, în vizorul Occidentului, pentru că se află în calea tuturor relelor. Parcă am mai auzit expresia aceasta cam prin Moldova medievală, când Ştefan cel Mare trebuia să stăvilească invazia Orientului şi să apere creştinătatea. Puteţi găsi aceste articole pe site-ul Europei Libere, se reduc la teza aceasta: că după Ucraina, după „Крым наш”, după Donbas şi Luhansk, chipurile, ar trebui să vină rândul, Doamne fereşte, Republicii Moldova, astfel încât să se împlinească visul cuiva să se producă acest coridor prin regiunea Odesa spre Balcani, până sub coastele Europei occidentale. Aceasta este tema pe care încercăm să o dezghiocăm un pic.
Mi-am găsit interlocutori pe potrivă, domnul Aureliu Fondos este secretar de stat la Ministerul Apărării, militar de carieră, care a văzut diferite situaţii la viaţa lui, a fost inclusiv în trupe de pacificatori, a mirosit praf de puşcă, cum se spune, şi Valeriu Reniţă, care a mirosit altfel praful de puşcă, deşi şi literalmente pe frontul transnistrean, în tranşeele transnistrene în calitatea dânsului de reporter, dar şi a fost pe aproape de decidenţi, a fost purtător de cuvânt la preşedintele Voronin, acum este freelance comentator politic. E adevărat, aţi avut şi carieră de primar, aţi încercat şi administraţia. Domnule Fondos, să vă întreb pe şleau, intră într-adevăr Republica Moldova în socotelile marilor „elefanţi” care se luptă pentru acest teritoriu din considerente geostrategice sau ne facem noi iluzii că suntem aşa de importanţi?
Aureliu Fondos: „Începând cu destrămarea Uniunii Sovietice, anul 1992, războiul pe Nistru, din clipa aceea noi suntem în vizorul Federaţiei Ruse. Şi acel conflict, acel război care, începând cu 2014 se desfăşoară în Ucraina, evident că ne afectează şi pe noi, în primul rând.”
Europa Liberă: Domnule Fondos, dar sunt obligat aici să fac paranteza. La Kremlin Putin în special spune aşa: „Noi nu ne băgăm cu de-a sila. Aceasta vrea poporul”. Şi caută anumite segmente de popor care într-adevăr spun: „Noi vrem cu ruşii”. Deci, spre deosebire de Ucraina, unde chiar în Crimeea au apărut „зеленные человечки”, în cazul Moldovei, în special, Rusia aşa spune: „Este alegerea poporului să stea în spaţiul pro-rusesc sau să meargă spre Occident”. Sau ei peste voinţa poporului intră cu trupele care cantonează în Transnistria?
Aureliu Fondos: „Cum am menţionat de la bun început, conflictul din 1992 evident lasă amprenta. Aflarea contingentului militar rus în Transnistria, în regiunea de est a Republicii Moldova, cât şi suportul, susţinerea regimului de la Tiraspol e un moment care permite Federaţiei Ruse de a ţine Republica Moldova într-un zeitnot. Aceste acţiuni de scară mare, care sunt desfăşurate din 2014, nu sunt ceva nou.
Dacă ne uităm un pic în istorie şi ne aducem aminte de anii 1938, regiunea sudetă, nemţii, cum s-au desfăşurat aspectele informaţionale de la bun început, cum s-au comportat autorităţile naziste cu populaţia de origine germană care era în regiunea sudetă a Cehoslovaciei, cum ei au ocupat instituţiile de stat, oficiile de ordine publică, armata care era dislocată acolo a fost demoralizată, nu e ceva nou.
Această experienţă se aplică foarte bine. În cazul nostru, noi avem contingentul şi avem susţinerea Federaţiei Ruse a regiunii separatiste. Și vedem că acolo aceasta va fi de lungă durată, că se consolidează aşa-numita statalitate a lor prin orice acţiune, cum ar fi introducerea standardelor, introducerea chiar şi în aceleaşi grădiniţe, şcoli, şcoli superioare, viaţa lor care este acolo, totul e de origine rusă – şi mentalitatea, şi aspectul informaţional şi totul. Dar să vedem un lucru – ei circulă, ei studiază în universităţile noastre sau în instituţiile noastre de învăţământ, nu sunt marginalizaţi într-o parte a Nistrului şi în altă parte a Nistrului. Deci, influenţa aceea vine în noi, vine în populaţia noastră.”
Europa Liberă: Dar de ce nu e invers? De ce nu e în sens invers?
Aureliu Fondos: „Se face de către autorităţile Republicii Moldova, în mare măsură, de către guvernul Republicii Moldova, care are Biroul pentru Reintegrare, proiectele, susţinerea, susţinerea şcolilor cu predare în limba română în raioanele de est. Acesta este un pas extrem de considerabil. Dar este alt element care nu ţine de segmentul militar de apărare, ţine de aspectul economic, care până nu demult, cu un an în urmă, a dominat. Mai ieftin, toate cheltuielile, şcolile, grădiniţele tot aproape gratis, pensionarii aveau pensie decentă. Acum s-a schimbat drastic situaţia.”
Europa Liberă: Adică vorba moldovenească: eu cu parul, tu cu fularul. Domnule Reniţă, domnul Fondos a desenat o schemă foarte eficientă, un fel de cui al lui Pepelea. Într-adevăr e cuiul lui Pepelea deliberat lăsat de ruşi? Sau aceasta totuşi e voinţa poporului „transnistrean”, a celor care locuiesc acolo?
Valeriu Reniță: „Eu cred că strategii şi politicienii ruşi folosesc foarte bine, chiar armonios toate elementele care, din punctul lor de vedere, sunt slăbiciuni în politica noastră, în economia noastră, în domeniul social. Pentru că chiar aceeaşi nostalgie care este exploatată des de strategii ruşi ea are mai multe componente. De exemplu, una dintre componentele foarte tari şi durabile este cultura sovietică, care este amestecată bine cu cultura rusă şi care ţine aici, pentru că avem foarte multă lume care respectă şi autori, şi filme, şi muzică. Lucrul acesta este folosit foarte bine de politicienii ruşi şi de strategii ruşi.
Noi avem aici pe teritoriul nostru desfăşurată mereu o politică permanentă a Rusiei care are şi componenta militară ascunsă, este adevărat, dar care uneori se manifestă viu prin ceea ce face Transnistria, prin anumite manifestări ale trupelor şi pacificatoare, şi ale armatei transnistrene şi atunci politica adevărată rusească îşi arată colţii. Această permanenţă se explică de către Kremlin prin faptul că există nişte linii roşii ale intereselor vitale ale Rusiei şi că ar fi existat o înţelegere de mai demult a lui Gorbaciov, atunci când s-a risipit zidul de la Berlin, ea este mai mult verbală, dar parcă ar suna că linia roşie ar trece pe graniţele Europei de Est.”
Europa Liberă: Adică nu în republicile baltice, nu în Moldova, adică nu vă băgaţi în aceste spaţii?
Valeriu Reniță: „Da. Deci, spaţiile acestea care ar reprezenta, în viziunea Kremlinului, interesele lor vitale ca şi cum au fost odată desemnate şi înaintarea sau depăşirea acestor graniţe de către NATO ori de către politica Uniunii Europene ar fi, în opinia Kremlinului, interzisă. Acum se interpretează, depăşirea acestor graniţe iar depinde de gustul şi de interesul Kremlinului.”
Europa Liberă: Vezi exemplul Ucrainei.
Valeriu Reniță: „Aceasta este una. Dacă vorbim despre această politică cum se realizează uneori materialmente vorbind, aşa cum s-a întâmplat în Donbas, în Ucraina, ori cum se întâmplă, bunăoară, chiar şi în Siria, lucrul acesta devine evident, atunci când vezi comportamentul acestor două partide care sunt pe faţă pro-Kremlin.
Nu zic niciodată pro-ruse, pentru că aici mă leg de poporul rus cu care nu am nimic. Iată aceste două partide – Socialist al domnului Dodon şi Partidul Nostru al lui Renato Usatîi – comportamentul lor pe faţă agresiv, uneori chiar îngâmfat, am văzut declaraţiile lui Dodon de pe tribuna Parlamentului, care mi s-au părut agresive şi disproporţionat îngâmfate faţă de realităţile noastre, faţă de cei care îl ascultau în Parlament. Și mi s-a părut că într-adevăr ar exista acum această mişcare reală a Rusiei spre o tensionare a situaţiei de aici.
Pentru că, practic vorbind, chiar politicieneşte vorbind, de ce nu ar mai aştepta şi Dodon, şi Usatîi încă trei ani, dacă oricum sunt în trendul acesta politic crescător, ca să vină alegerile parlamentare şi să rezolve totul, aşa cum se rezolvă în ţările civilizate? Nu. Ei acum sunt pe cal, se tem că trendul acesta, la un moment dat, va scădea din anumite motive şi aceasta se poate întâmpla. Și atunci ei nu vor realiza ce le propune stăpânul – să ia, ca şi cum, în primire guvernul şi situaţia din Republica Moldova, astfel ca să fie pe placul Kremlinului.”
Europa Liberă: Până la urmă ca să ce?
Valeriu Reniță: „Ca să-şi realizeze ceea ce am spus eu mai devreme, să realizeze în practică realmente, fără multe tertipule şi ghiduşii, şi eforturi uneori gratuite, să-şi realizeze prezenţa politică aici la linia roşie.”
Europa Liberă: Adică permanentizarea şi eternizarea, dacă e posibil. Domnule Fondos, totuşi este un motiv suficient ca să intervină Occidentul să readucă Republica Moldova pe planurile lor şi pe desenele lor strategice? Adică eventual să se facă investiţii, cel puţin să trateze Republica Moldova nu doar ca un spaţiu care trebuie democratizat şi adus în spaţiul valoric european-occidental, dar ca o posibilă stavilă în faţa acestor planuri?
Aureliu Fondos: „Politica statelor europene, organizaţiilor internaţionale, cum ar fi Uniunea Europeană, Alianţa Nord-Atlantică, eu nu aş spune că ei ceva au stopat sau nu atrag atenţia necesară. Posibil, este necesar de a pune repere, de a identifica priorităţi. Suntem şi noi datori să răspundem adecvat la acei paşi care deja sunt realizaţi sau făcuţi de structurile respective pe care le-am menţionat.”
Europa Liberă: Când în Strategia de securitate tu desemnezi drept pericole pentru statul tău nişte lucruri fanteziste sau generale, ok. Când spui concret: de pe direcţia Anenii Noi s-ar putea să vină la un moment dat, în ceasul „X”, nu ştiu ce trupe sau fluxuri de refugiaţi, sau nu ştiu cine, este cu totul altceva. Există o listă de pericole care cumva se apropie de ceea ce spun analiştii occidentali.
Aureliu Fondos: „Abordarea este complexă. Să facem o mică excursie în anul 2014, în luna septembrie, când Republica Moldova pentru prima dată a fost invitată la un proiect, tare puţini cunosc, dar vreau să accentuez, la un proiect care se numeşte „Consolidarea capacităţilor de apărare”, în limba engleză Defence Capacity Building Initiative, care prevede anume o transformare totală a sistemului naţional de apărare şi securitate. Vorbim de strategiile securităţii naţionale – Strategia naţională de apărare, Strategia militară, construcţia forţelor, transformarea, consolidarea capabilităţilor militare până la cel mai jos nivel.”
Europa Liberă: Proiectări cui?
Aureliu Fondos: „Republica Moldova, Alianţa Nord-Atlantică. În acest segment deja noi suntem la prima fază, faza de elaborare a documentelor strategice, cum ar fi Strategia securităţii naţionale, care sper în timpul apropiat să fie aprobată. În baza Strategiei securităţii naţionale vom desfăşura Strategia naţională de apărare. Un element cheie va fi consolidarea structurilor de forţă, structurilor ce au nemijlocit repere în segmentul apărare naţională. Și ajung la momentul pe care dumneavoastră l-aţi menţionat – acele scenarii de contracarare a pericolelor, ameninţărilor cu caracter militar vor fi dezvoltate în Strategia militară.”
Europa Liberă: Imediat întrebarea care vine din popor de fiecare dată, domnule Fondos. Unu, colaborarea cu NATO într-un anumit segment al populaţiei este tratată ca, dacă vreţi, o crimă sau un păcat, că NATO, vezi Doamne, are o anumită culoare. Doi, şi „Откуда деньги, Зин?”, cum cânta Vîsoţki, lucrurile acestea sunt costisitoare, or bugetul întotdeauna este foarte sărac.
Aureliu Fondos: „Cum noi percepem, cum poporul percepe relaţiile cu Alianţa Nord-Atlantică? Eu aş menţiona că, având bugetul Ministerului Apărării foarte auster şi, totodată, Armata Naţională, Republica Moldova în regiune a devenit nu numai consumator de securitate, dar furnizor, spune foarte multe despre cum noi de serios ne atârnăm la aceste responsabilităţi, aceste angajamente pe care le avem cu structurile, nu numai cu Alianţa Nord-Atlantică, dar şi cu Uniunea Europeană.
Al doilea moment pe care vreau să-l subliniez: noi conlucrăm cu Alianţa Nord-Atlantică începând cu anii ’90 în baza programului „Parteneriat pentru Pace”. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă un spectru foarte larg începând cu pregătirea, antrenarea pe segmentul forţelor militare, Armatei Naţionale, pe problemele de asigurare a securităţii, menţinerea securităţii, ceea ce reprezintă un angajament nu numai de aceste organizaţii, dar şi de Organizaţia Naţiunilor Unite, unde noi participăm anual, până la 16 ofiţeri în Statul Major, observatori militari, Misiunea OSCE, inclusiv în Donbas avem reprezentanţi ai Armatei Naţionale în cadrul acestor misiuni. Acel training, acea instruire care costă extrem de scump le primim de la Alianţa Nord-Atlantică, centre de instruire prin diferite aplicaţii, exerciţii etc. Pregătim următorul contingent pentru participarea în KFOR iarăşi într-o ţară NATO – Germania.”
Europa Liberă: Ne pregătim pentru ce situaţii?
Aureliu Fondos: „Să ne uităm la esenţa operaţiunilor de menţinere a păcii. Operaţiunile de menţinere a păcii pentru mulţi înseamnă ceva foarte abstract şi nu mai mult. Dar în cadrul acestor operaţiuni, misiuni reale, este un spectru foarte larg, începând cu organizarea pazei obiectivelor militare, participarea la stabilizarea unor regiuni rebele, participarea împreună cu alte contingente la organizarea distribuirii aspectului umanitar, participarea la stabilizarea, instituirea unor autorităţi acolo, reieşind din mandatul pe care îl are Organizaţia Naţiunilor Unite în diferite regiuni.
Când ne uităm la tot spectrul acesta, acele calităţi pe care le acumulează ofiţerii, efectivul nostru care participă, cum am menţionat, ca observatori, ofiţeri ai Statului Major, cât şi contingentul militar nemijlocit pe care îl avem în KFOR, în regiunea Kosovo, deja peste 200 de militari care au trecut, ofiţeri, subofiţeri, ei sunt pregătiţi pentru un spectru foarte larg de misiuni, altele decât războiul, altele decât acţiuni.”
Europa Liberă: Şi aceasta nu are nimic comun de fapt cu potenţialul pericol venit din Vest sau din Est? Sau totuşi are legătură cu faptul de unde ar veni pericolul?
Aureliu Fondos: „Noi trebuie să ne uităm, în primul rând, la Constituţia Republicii Moldova, care foarte clar stipulează ce sarcini strategice au forţele armate, Armata Naţională, începând cu apărarea integrităţii şi statalităţii statului şi terminând cu asistenţa altor structuri ale statului, în diferite situaţii excepţionale care au fost şi sunt şi nimeni nu spune că nu vor fi.”
Europa Liberă: Da. Şi cu mult pătimita neutralitate. Domnule Reniţă, de ce se întâmplă că totuşi, chiar în perioada când au guvernat comuniştii şi Vladimir Voronin era la putere, era o foarte bună cooperare cu NATO, de fapt Voronin a semnat un foarte bun program, ne amintim că, în baza acelui program, s-au lichidat stocurile de combustibil pentru rachete, s-a început programul de colectare a deşeurilor de pesticide ş.a.m.d., dar, în acelaşi timp, acelaşi partid cumva stimula percepţia aceasta că NATO e de rău, nu e de bine? Adică le luăm lor banii, ca în cazul europenilor, şi americanilor, dar facem o mutră şmecheră şi sugem de la două vaci, cum s-a exprimat odată Vladimir Voronin. Or, cum îmi spunea un comandant care a fost în KFOR, îmi dădea un exemplu pe înţelesul oamenilor, spunea: „Fii atent, când au fost calamităţile, inundaţiile, cine a venit în ajutor? Armata. Pentru acesta armata trebuie să aibă dotări, să facă exerciţii, într-adevăr să ştie să aducă o bucătărie de campanie, cum se organizează un spital de campanie.
La NATO lucrurile acestea sunt puse la punct şi, dacă înveţi pe banii lor, lucrurile acestea, Doamne fereşte, la un moment dat la o calamitate sau la o ciocnire într-adevăr prinde bine”. Măcar din considerentul acesta trebuie să le mulţumim acestor parteneri că ne ajută să punem la punct lucrurile acestea. Şi tocmai pentru că nu avem bani la buget, trebuie să optimizăm cheltuielile, să-i învăţăm cu bani puţini pe puţinii soldaţi pe care îi avem. Pornind de la această premisă, cum se întâmplă că în societate mai se desenează coarne pentru acest NATO?
Valeriu Reniță: „În primul rând, un conducător de ţară nu trebuie să mimeze doar că este cu ţara, ci să fie cu ţara. Şi atunci şi problemele pe care le rezolvă el vor avea soluţii viabile. Or, cazul preşedintelui Voronin din perioada la care v-aţi referit, el a avut roluri duble. Pe de o parte, juca rolul la Est ca bun prieten chiar al preşedintelui Putin. Pe de altă parte, nu voia să se certe cu Occidentul, pentru că înţelegea că de acolo vine sprijinul material.”
Europa Liberă: Şi la Karlovy Vary nu e rău.
Valeriu Reniță: „Da, ca să nu mai vorbim de conturile din Occident. Iar pe de altă parte, postura lui adevărată era de capitalist, care, pur şi simplu, acumula averi. Din cauza aceasta, el nu a putut să se contopească cu sarcinile care stăteau şi cu interesele adevărate. Iar sarcina adevărată, de la ’91, încoace este construcţia unei naţiuni, dacă vreţi, naţiuni civile, dacă nu, naţiune în sensul pe care îl avea naţiunea în secolul 19. Întotdeauna a fost aşa, întâi apare statul, apare configuraţia aceasta teritorială şi după aceasta apare naţiunea. Or, aproape toate guvernele noastre nu au făcut faţă situaţiei acestea de a consolida naţiunea.
Am remarcat, de fiecare dată, că populaţia noastră se împarte cam în două, 50/50, dinamica este diferită, în funcţie de situaţia politică ori geopolitică, şi iată aceste două părţi, una care trage la Est şi una la Vest, tot timpul s-au confruntat şi aceasta este marea noastră slăbiciune. Şi, din punct de vedere strategic, militar, la fel. Pentru că aşa iese, că această linie de despărţire ne lasă fără patrie. Iar ce înseamnă, din punct de vedere militar, pentru ostaşi să nu ai patrie? Pentru că noi de la ’91 încoace practic nu cultivăm nici în şcoală, nici în familie noţiunea aceasta – patrie, apărarea patriei, apartenenţă la naţiune. Noi deocamdată ne certăm.”
Europa Liberă: De fapt în istoria noastră au fost episoade când un frate s-a dus să lupte cu românii şi altul s-a dus cu sovieticii şi au împuşcat virtual unul în altul.
Valeriu Reniță: „Da, exact. Noi, din păcate, nu avem puteri nici instituţionale, nici culturale. Ştim prea bine, acum nu voi desemna factorii care ne dezbină, ei sunt foarte bine cunoscuţi. Dar atâta timp cât nu avem naţiune, de către adversarii noştri şi politici, şi militari, va fi exploatată slăbiciunea aceasta. Aceasta este una dintre cele mai mari slăbiciuni, noi nu ne-am consolidat ca naţiune, şi mă tem să vorbesc într-un ceas rău, nu ştiu dacă ne va reuşi aceasta, în următorii 25-30 de ani, pentru că factorii care lucrează la dezbinare sunt prezenţi. Unul trage încolo din anumite motive şi nu am putea spune că o face în nume de rău. Deci, nostalgia după ceea ce am avut în Uniunea Sovietică nu poate fi ca atare acuzată ori pedepsită prin lege.”
Europa Liberă: Altceva e că cineva o instrumentalizează.
Valeriu Reniță: „Aceasta am spus la început. Şi de partea cealaltă cei care vor şi se simt una cu neamul românesc, tot nu ai ce le face. Pentru că bine, ne putem acuza unii pe alţii că Bucureştiul ori Moscova ne spală creierii, putem să ne acuzăm cât vrem şi aceasta facem de 25 de ani. Ei și? Până la urmă, nu stăm în faţa la aceeaşi nici nu e dramă, mă tem că e tragedie?”
Europa Liberă: Am ajuns la întrebarea finală şi cu titlul de concluzie aş vrea să-mi răspundeţi. La modul practic, cum credeţi, neutralitatea, neutralitatea constituţională, este o condiţie benefică sau malefică? Trebuie renunţat la neutralitate pentru ca să consolidăm, eventual, statalitatea, să ne ducem sub o umbrelă, una sau alta? Sau dimpotrivă, starea aceasta trebuie păstrată? Cum credeţi, domnule Fondos?
Aureliu Fondos: „Eu aş porni de la momentul că aflarea, staţionarea trupelor străine pe teritoriul Republicii Moldova, în raioanele de est ale republicii, compromite extrem de mult însăşi principiul de neutralitate a ţării.”
Europa Liberă: Adică degeaba vorbim, dacă avem ostaşi acolo?
Aureliu Fondos: „Pe de altă parte, perceperea principiilor de neutralitate. Un stat neutru trebuie să se asigure, asigurarea oricărui gen de securitate. La noi, mă întorc la ceea ce am menţionat, elementul de bază sau staţionarea trupelor străine ridică un semn mare de întrebare la aspectul de neutralitate. Ce se referă la activitatea noastră cu organizaţiile internaţionale, aş menţiona Alianţa Nord-Atlantică, Uniunea Europeană, într-adevăr ei ne consideră ca ţară neutră, dar aceasta nu afectează planul nostru de colaborare. Mult depinde de însăşi atârnarea noastră serioasă, fiindcă aşa ţări cum sunt Finlanda, Suedia fac parte din aceleaşi programe. Dacă noi ne facem temele pe acasă foarte serios, angajamentele pe care ni le-am asumat, segmentul care tot timpul e sub vizorul la orice acţiune fie de gen hibrid, fie orice, ne va permite să avem forţa pentru o ripostă serioasă la aşa ameninţări.”
Europa Liberă: Domnule Fondos, când spuneţi „dacă ne facem temele pe acasă” de fapt ce aveţi în vedere? Când occidentalii aşteptă ca noi să creştem capacităţile de apărare de fapt ce au în vedere? Întâi şi întâi, să nu se fure banii alocaţi. Aceasta e clar. Din păcate, aceasta e foarte actual. Dar altceva?
Aureliu Fondos: „Noi avem, cum am menţionat, proiectul „Consolidarea capacităţii de apărare”. Acolo e foarte clar stipulat ce noi trebuie să facem: finalizarea, aprobarea, adoptarea Strategiei securităţii naţionale, Strategia naţională de apărare, alte documente care, în fine, după etapa întâia, etapa a doua, asistenţa nemijlocită fie cu echipamente, fie cu alte resurse va fi deschisă, fiindcă noi vom fi capabili, una, să asigurăm securitatea noastră internă şi să avem o apărare naţională viabilă, cât şi participarea noastră ca actori în teatrele de operaţii de menţinere a păcii, să arătăm puterea noastră. Când am spus, „temele pentru acasă”, trebuie să ne uităm de sus până jos la orice eşalon, dar primordial la momentul dat accentul se pune pe eşalonul politic de finalizare a acestui document de bază. Noi vorbim acum nu abstract, noi vorbim pe documente, pe concretică.”
Europa Liberă: Am înţeles. Şi în ce fază sunt documentele?
Aureliu Fondos: „La momentul dat, Strategia securităţii naţionale se află în faza decisivă de a fi aprobată.”
Europa Liberă: A trecut de guvern deja sau nu?
Aureliu Fondos: „Nu. A fost penultimul prag trecut, masa rotundă, unde au fost invitaţi reprezentanţii şi ONG-urilor, şi ai societăţii civile.”
Europa Liberă: Proiectul acesta nu e secret în general, el poate fi văzut undeva?
Aureliu Fondos: „Pe site-ul serviciului Consiliului Suprem de Securitate se poate de văzut sau al preşedintelui. El în general are categoria „public”, adică poate fi văzut. Strategia naţională de apărare, alt document care reiese, noi mergem în paralel, elaborat la faza de primul draft, acolo sunt antrenaţi şi experţi ai proiectului „Consolidarea capacităţii de apărare”, care vin o dată în două-trei luni de zile şi văd cum ne facem noi temele pentru acasă, unde suntem. Pentru că ei nu ne vor da mur în gură, dar noi trebuie singuri procesul să-l promovăm şi să-l realizăm.”
Europa Liberă: Da. Este exact ca în cazul unor finanţări prin Fondul de investiţii sociale, unde se pune condiţia să existe o participaţiune de cel puţin 30% pentru ca să vină alte fonduri. Şi nu e vorba de bani, dar e vorba de voinţă, e vorba de testarea dorinţei adevărate a unei administraţii locale, de exemplu, să tragă o ţeavă cu gaz ca după aceea să îngrijească ş.a.m.d. Cum au păţit-o americanii cu drumul spre Soroca, după ce au dat o căciulă de bani, cineva mai scobeşte de acolo materialele reflectorizante. Domnule Reniţă, cum răspundeţi dumneavoastră, la întrebarea mea despre această neutralitate, este o frână trasă sau nu?
Valeriu Reniță: „Eu cred că neutralitatea este firească pentru aşa un popor mic şi situat, cum aţi menţionat la început, în calea relelor, vorba cronicarului. Dar totodată cu neutralitatea aceasta trebuie să stăm sub o umbrelă, nu avem încotro, fiind mici şi cu resursele respective. Acum întotdeauna această umbrelă a depins de doi mari vecini ai noştri, de Ucraina şi România. Lucrurile s-au întâmplat aşa că şi vecinul din Est, şi vecinul din Vest au o orientare strategică similară. Aceasta ne convine acum şi nici nu se mai pune întrebarea pentru noi sub ce umbrelă să stăm.
Acum în mod normal înţeleg că nu specialiştii ruşi şi instructorii ruşi ne sfătuiesc cum să facem documentele acestea strategice, vorbind pe faţă, dar se vede că alţi specialişti, nu din Est, dar din Vest le fac. Şi acum pe următorii câţiva zeci de ani probabil că aceasta va fi orientarea, într-un fel determinată, de poziţia geostrategică a vecinilor şi de cei care ne sfătuiesc cum să ne organizăm securitatea. Peste un anumit timp, nu ştiu, 10, 20, 50 de ani, dacă se schimbă lucrurile şi vecinii noştri zic altceva, probabil va trebui şi noi să ne orientăm ca să supravieţuim, că aceasta facem de vreo mie de ani, încercăm să supravieţuim ca popor.
Europa Liberă: Eu, înainte de a vă mulţumi pentru participarea la această discuţie, vreau să îndemn ascultătorii să nu-şi alimenteze fricile, fobiile din zvonuri, ci să deschidă aceste documente, să vadă exact ce înseamnă ele. Pentru că atunci când până şi unii politicieni spun: „Vai de mine, după deschiderea bazei militare de la Deveselu, vom deveni o ţintă şi trebuie să determinăm Bucureştiul să renunţe la această bază militară” este un fel de folclor, este un fel de zvonistică. Şi atunci este mai cu cap oricine într-adevăr se apucă să discute, se gândeşte la aceste subiecte să facă apel la prima sursă, la surse competente. Ca după aceea, atunci când vor fi aleşi politicienii care vor reprezenta părerile domniilor voastre în Parlament şi vor vota pentru aceste documente, să o facă în cunoştinţă de cauză şi într-adevăr să reprezinte punctul de vedere al populaţiei. Competenţa întotdeauna a fost soluţia cea mai bună pentru orice probleme, mai puţin pentru problemele de calamităţi, meteorologie, dar de aceasta are grijă Dumnezeu. Pe curând.
