La început, acum cîțiva ani, era amuzant să vezi că știrile tv nu mai sînt doar politice. Jurnalele cu bărbați în costume care stau în jurul unei mese și discută sau te asigură că totul e bine erau cenușii. Pe urmă a început diversificarea. Cîte o știre despre cutare eveniment fericit la zoo aducea un soi de relaxare care spunea că, în definitiv, lumea nu se compune doar din partide, congrese și războaie.
În numai cîțiva ani, lucrurile s-au întors. Invazia știrilor zoo a ajuns greu suportabilă. În frunte se află știrile obligatorii despre ursuleții panda. Nu mai există țară și jurnal care să nu pună între știrile principale o naștere de panda sau mutarea unei familii panda și sosirea altei familii panda la o nouă grădină zoologică.
Telespectatorii află, tot din jurnale, dacă panda au poftă de mîncare, ce mănîncă și cît mănîncă. Alte știri umplu golul privitor la orele de somn sau la relațiile între membrii unei familii de panda. Cultul tv al urșilor panda are ceva ridicol și infantil. Nu e singurul semn care spune că ne copilărim sub îndrumare tv. Pînă la urmă, lumea reală nu e loc de joacă. Între noi sau cu o familie cu panda.
