Tot mai mulți deținători de polițe medicale nu ezită să se plângă la Compania Națională de Asigurări Medicale, atunci când, de exemplu, le sunt refuzate îngrijiri acoperite de poliță sau li se solicită plăți nejustificate. Anul trecut, operatorii de la Liniei Verzi din cadrul instituției au primit peste 500 de reclamații, de cinci ori mai mult decât în 2014, atunci când a fost lansat acest serviciu telefonic. Cum se explică numărul crescut de reclamații?
O întrebare la care Europa Liberă a căutat răspuns într-un interviu cu experta în politici de sănătate, Ala Nemerenco:
Europa Liberă: Credeți că aceste cifre sunt rezultatul înrăutățirii serviciilor medicale sau al faptului că cetățenii au devenit pur și simplu mai răzbătători în drepturi, mai ales în contextul scumpirilor din ultimii ani?
Ala Nemerenco: „Nu putem să facem o legătură directă dintre calitatea serviciilor medicale și petițiile depuse, fiindcă petițiile care sunt depuse foarte des vorbesc despre faptul unei comunicări defectuoase, nereușită dintre lucrătorul medical, instituția medicală și pacientul care vine în instituție cu anumite așteptări.”
Europa Liberă: De ce nu există întodeauna această comunicare?
Ala Nemerenco: „Fiindcă ea nu este una sistemică. Instituțiile care sunt mai progresive și-au introdus-o și au început să culeagă și beneficiile.”
Europa Liberă: Oamenii iată cât de cât au găsit curaj să-și vocifereze durerile și în altă parte decât în bucătărie, dar de cealaltă parte, cum putem obține servicii medicale mai calitative, cum motivăm medicii, pentru că o scumpire pentru polița de asigurare nu înseamnă și în mod automat salarii mai mari pentru medici?
Ala Nemerenco: „Vorbim despre salarii, dar înainte de aceasta vreau să spun că de fapt calitatea serviciului medical este măsurată de pacient foarte subiectiv. Este măsurată de fapt prin atitudinea lucrătorului medical față de el, prin faptul cum apreciază pacientul curățenia din această instituție.
Deoarece am avut un an foarte vulnerabil financiar și au existat datorii, de sute de milioane către sistemul sănătății, iar aceste datorii s-au reflectat în careva neajunsuri la acel moment când era datoria. Vă dați seama că instituția nu-și putea procura anumite medicamente, ustensile pentru activitatea sa zilnică, ceea ce neapărat se reflectă în calitatea adevărată, cea de care vorbesc, calitatea care demonstrează într-adevăr actul medical cât de calitativ a fost, nu doar faptul că s-au certat la receție pacientul cu lucrătorul medical.
Cât ține de salariul medicilor și de motivația lor, aș vrea o informație pentru pacienți - ceea ce consumă ei în instituțiile medicale este cu mult mai mult decât ceea ce plătesc, și de unde vin acești bani, ei vin din banii care se acumulează de la alți cetățeni ai Republicii Moldova care pe parcursul anului au fost sănătoși și nu s-au adresat.
Referitor la salarii, noi avem o Hotărâre de Guvern care reflectă și care explică cum se calculează salariul pentru medici, este una foaret învechită și nu corespunde cerințelor de astăzi și chiar dacă instituția primește mai mulți bani, nu se dă voie unui conducător de instituție să crească salariile.”
Europa Liberă: Iată există meciul ăsta dintre asiguratori și medici, asiguratorii justifică orice scumpire a poliței prin faptul că serviciile costă mai mult, prețul medicamentelor crește, de cealaltă parte, spitalele spun că nu au bani, anul trecut de exemplu spitalele au înăsprit regulile pentru internare, ca urmare a controalelor Companiei Naționale de Asigurări în Medicină care arăta cu degetul spre orice pacient care, în opinia lor, putea beneficia de tratament acasă și nu trebuia ca spitalul să cheltuie bani pentru internarea lui. Cum explicăm cetățeanului această situație?
Ala Nemerenco: „În primul rând există o problemă cu spitalizarea deoarece nici sistemul nu și-a anunțat niște reguli foarte clare, ele sunt mult mai așa în ceață vizavi de spitalizări. O altă problemă este partea cu medicamentele, atunci când pacientul plătește medicamente și după aceasta depune o reclamație. Aceasta a fost și probabil va mai exista mult timp până când nu vor exista poate niște penalizări. De unde vine, care este rădăcina, medicamentele pentru asistență spitalicească sunt procurate prin sistemul de achiziții publice centralizat. De obicei, concursul este câștigat de medicamentele care au un preț mai mic, pentru că nu suntem o țară foarte bogată ca să ne permitem să cumpărăm cele mai scumpe medicamente.
Fiecare medic își dorește însă un efect terapeutic mai rapid și mai eficient și atunci se fac probabil recomandări, mai neoficial, pacientului ca să meargă să-și cumpere un anumit medicament, care de obicei este cu mult mai scump. La sfârșit de tratament pacientul de fapt își dă seama că spitalul trebuia să-i pună la dispoziție aceste medicamente și desigur poate depune o reclamație.
Ar trebui să lucrăm și o parte și alta, și nu ar trebui să avem de fapt aceste meciuri, căci nu avem ce împărți absolut nimic, dar până la urmă este nevoie, chiar dacă nu ne dorim acest meci, este nevoie de arbitrul, de fapt arbitrul este Ministerul Sănătății, nu Compania de Asigurări. Politicile și strategiile, toate sunt scrise de către autoritatea cetrală care este Ministerul Sănătății și iată cât de bine ministerul va ști să dezvolte anume politici care ar îmbunătăți acest aspect, cu atât mai repede vom putea să ne apropiem și noi de acea medicină pe care o cunoaștem că este peste hotare, și ele nu costă bani, doar efort și politici corecte.”
