Chiar dacă nu se bucură de prea multă încredere, guvernul, în frunte cu Pavel Filip, încearcă să demonstreze că aplicarea reformelor ține de voința politică și că există șanse de a aduce bunăstare și prosperitate în casa cetățenilor. Oamenii însă cred că, din cauza luptelor politice și a corupției la cel mai înalt nivel, ziua de mâine e tot mai nesigură. Despre nevoia recredibilizării Moldovei vorbim la acest sfârșit de săptămână.
Recent demnitarii europeni au cerut la Bruxelles premierului moldovean Pavel Filip să facă reforme reale, nu doar promisiuni, dacă dorește să restabilească încrederea și să obțină noi ajutoare. Șefa politicii externe europene, Federica Mogherini, a spus că, printre măsurile subliniate la discuții, se numără depolitizarea instituțiilor de stat, combaterea corupției sistemice, investigarea fraudelor bancare.
Pavel Filip, care s-a aflat în prima sa vizită la Bruxelles de când e la șefia guvernului, a prezentat un plan de lichidare a restanțelor mari la punerea în aplicare a Acordului de Asociere semnat acum doi ani.
Dar până lucrurile revin la normalitate, crește nemulțumirea în societate. Oamenii, cu care am discutat la Călărași, deplâng situația în care s-au pomenit și ei, și țara.
– „Sunt atâtea partide. Desigur, cunoaştem foarte bine cum ele sunt cumpărate. Nimeresc la conducere persoanele care au interese personale. Şi situaţia se complică, şi poporul trăieşte în mizeria în care trăieşte.”
– „La radio se spune, la televizor se spune că miliarde ne aduc de peste hotare. Unde-s miliardele acestea? Unde-s? Noi facem două copeici aici în cruce şi nu ştim unde să le împărţim. În magazin totul e scump. Să se mai ieftinească şi în magazin, să se ieftinească lumina, să se ieftinească gazul.”
Europa Liberă: Dar aveţi modele de politicieni care să vă insufle încredere? Dacă ar trebui să alegeţi dumneavoastră, pentru cine aţi vota?
– „Eu personal nu am. Pentru că nu văd nimic schimbat.”
Europa Liberă: Dacă mergeţi la vot, vine schimbarea, dacă vreţi să o faceţi?
– „Am mers până acum. Ce s-a schimbat?”
Europa Liberă: Trebuie de încercat până se reuşeşte.
– „De fiecare dată, după fiecare patru ani, tot încercăm, încercăm, încercăm şi încercările rămân pe loc. De acum ne-am săturat, dăm mâinile în jos cu totul. Sărăcia e mare câţi ani la rând? Sunt vreo 25. Şi nu e nicio lămureală.”
– „Lumea în republică nu are de lucru şi toţi pleacă. Nu mai au încredere în nimeni. Dacă ar avea lumea de lucru, s-ar ţinea şi la sate. La sate lumea e rămasă în urmă cu totul, nu ştiu nici ce se petrece, nici ce se face, nici ce li se permite. E degradare totală.”
– „Nu e drept.”
– „Acum lumea e numai cu politica, unde se întâlnesc despre politică vorbesc.”
– „Ştii tu, dar sunt oameni mai bătrâni care nu mai ştiu. Chiar şi cu votatul, şi cu totul.”
– „La țară lucrăm, dar nu avem folos din ceea ce lucrăm. Dacă producem grâu, pune statul preţul la grâu şi nu-l putem vinde cu preţul care să ne fie convenabil. Şi dacă am vândut şi avem un ban, când ne-am uitat euro e 22 de lei şi rămânem cu nimic. Ca să vrem să cumpărăm un lucru, ieşim cu nimic. Aşa că până nu se va egala euro cu leul, la noi nu va fi dreptate.”
Europa Liberă: Deci, aşteptaţi să fie ales preşedintele?
– „Să fie un om pentru norod. La noi pământul e bogat, este cu ce, dar totul se fură, nu se face nimic. Câte mere, fructe sunt! Face cineva ceva, vreo întreprindere? Nu face nimeni. Toţi fură.”
Europa Liberă: Aţi vrea să stea mai mult la sfat cu naţiunea, să vadă care probleme trebuie prioritar rezolvate?
– „Să fie un om gospodar, atâta vreau. Să intre în voie la populaţie, să dea ajutor. Oamenii au muncit o viaţă.”
Europa Liberă: Aceasta dă guvernul, Parlamentul, nu dă preşedintele.
– „Totuna fără preşedinte nu se face nimic. Să fie mai aproape de lume.”
– „Ca într-o gospodărie, gospodarul conduce.”
– „Să fie o durere cât de mare, să încerci să ajungi la oficiul preşedintelui, nu-ţi mai dă voie acolo să intri.”
– „Trebuie un om gospodar să fie, care e cu lumea. Să se sfătuie cu lumea, să aleagă cu lumea, să ajute lumea. Sigur că în limite, cât poate statul.”
– „Stroghii să fie, să controleze tot ce se petrece în ţară”.
Europa Liberă: Dar controlează organele de drept.
– „Dar el dă ukazanie. Nu român, dar moldovean să fie, de aici, să știe poporul cum trăieşte.”
– „Să reducă din parlamentari. Înainte erau două partide şi era regulă, dar acum noaptea visează şi dimineaţa se scoală şi gata. Tot se adaugă partide.”
– „Ce ne trebuie aşa de mulţi?”
– „Aceştia-s bani. Dar bani de unde vin? Banii vin de pe spinarea norodului. Şi pentru că reduc pensiile, reduc îndemnizaţiile la copii. E catastrofal, oameni buni, unde ajungem, unde mergem?”
– „La noi nu se uită nimeni, nici nu reacţionează.”
Europa Liberă: Cine ar merita să ajungă preşedintele Moldovei?
– „Maia Sandu.”
Europa Liberă: Dar de ce?
– „Ea e mai competentă, e mai deşteaptă, e mai tânără, nu a furat nimic.”
– „Dacă ar fi Maia Sandu, cu toată plăcerea aş vota.”
– „E tânără şi energică.”
– „La toată lumea place Maia Sandu.”
– „E femeie serioasă. Şi mai sunt oameni cinstiţi, cu suflet mare.”
Europa Liberă: O femeie insuflă mai multă încredere?
– „Desigur că da.”
– „Au fost bărbații până acum, nu am avut încredere în ei, daţi să încercăm cu femeile. Femeile fac armată toată viaţa. Nu e aşa? Bărbaţii fac un an acum, dar femeile toată viaţa.”
Europa Liberă: Ce calităţi trebuie să aibă un preşedinte de ţară? Cu cine să se asemene? Aveţi modele de lideri ai ţărilor lumii?
– „Sigur. Cum face Putin pentru Rusia foarte multe. Şi în România preşedintele tot e ales de popor.”
– „Ca Lukaşenko să fie.”
– „Dacă ar fi ca Lukaşenko...”
– „Fiindcă acolo nivelul de trai e tare bun. E curat.”
– „E ordine. Zice lumea că e dictatură, dar nu e dictatură. Dar la noi aşa şi trebuie să fie, dictatură.”
– „E regulă, poreadkă.”
Europa Liberă: Dar ce e mai bine: dictatură sau democraţie?
– „Democraţia e bună şi aceasta, dar toţi iau care şi cum pot. Nu are lumea încredere în ei, sunt toţi totuna. Iată copacii aceştia sunt toţi totuna, aşa şi acolo în Parlament.”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră i-aţi ales.
– „I-am ales, fiindcă aşa a fost legea. Acum trebuie schimbări. Jos aceştia! Sunt tineri care au şcoală.”
Europa Liberă: Schimbaţi un rău cu un mai mic rău?
– „Nu. Acolo toţi sunt răi, acolo buni nu sunt.”
– „Poate vor fi alţii cu totul mai cu suflet, mai buni. Că amăgelile acestea cu 10%... Care are pensie de 800 de lei, aceasta se măreşte cu 10%, dar la cei cu 5000 de lei tot cu 10%. Apoi cum aceasta? Noi nu am muncit? Furturile acestea, care s-au făcut de miliarde, de unde sunt ele? Din spinarea noastră. Şedem aici sub copac şi vindem, dar noi nu avem cu ce trăi, nu avem cu ce supravieţui.”
***
A ajuns în Irlanda pentru că așa a vrut, nu pentru că a fost nevoit. Lucrase ceva timp și în Marea Britanie. După 32 de ani de jurnalism în Moldova, Filip Eftode spune că a învățat și mai mult să diferențieze binele de rău, când vine vorba de societăți civile.
Filip Eftode: „Sunt unul dintre cei care au trăit în ţarcul acesta sovietic al nostru, în care nu se putea nici să te uiţi peste gard. Şi acum, când se poate de călătorit, nu atât câştigul mă purta pe drumuri, dar mai mult dorința să văd lumea. Chiar am vrut să văd şi alte ţări, alt mod de viaţă.”
Europa Liberă: Şi în comparaţie cu ceea ce a rămas acasă, e mare diferenţa?
Filip Eftode: „Lucrul cel mai important, chiar cel mai dureros: foarte mulţi tineri sunt mânaţi încoace, în primul rând, de sărăcie. Fiecare vine cu gândul să facă un ban să-şi hrănească familia, să-şi întreţină bătrânii, mamele. Lumea, dacă vine aici, e bine că vine, bine că face bani, dar e de dorit să se întoarcă acasă. Dar cum să se întoarcă acasă, dacă e numai osândă şi informaţii proaste?! Toată lumea aici vorbeşte despre tâlhăriile care s-au făcut în Moldova şi continuă să se facă. Şi lumea vede şi e întristată. Eu, de exemplu, chiar am discutat, ca un sondaj de opinie: „Băi băieţi, care sunteți veniţi aici, ce aveţi de gând?”. La care majoritatea spun: „Vreau să mă întorc acasă, dar nu e nicio perspectivă’.”
Europa Liberă: Dar cine trebuie să ofere această perspectivă?
Filip Eftode: „Guvernanţii. Nu numai în campaniile electorale să promită că vor deschide locuri de muncă. Omul, dacă a câştigat aici un ban, trebuie să i se creeze nişte facilităţi acolo, pentru a crea o întreprindere, pentru a desfăşura o afacere. Dar ştim că în realitate e foarte greu, sunt puşi în aceeaşi roată de birocraţie. Ar trebui, desigur, un program de stat în susţinerea, dacă suntem totuşi o ţară agrară, a tinerilor fermieri, dar nu numai vorbe, vorbe, vorbe...”
Europa Liberă: Vorbă multă şi că se fac reforme. Dar pentru că nu a existat certitudinea continuării reformelor, Moldova a primit, să zic aşa, un cartonaş roşu de la partenerii de dezvoltare care nu mai oferă pe moment asistenţă financiară. Are nevoie clasa politică de la Chişinău de mai multe asemenea semnale pentru a-şi face temele convenite anterior şi pentru a-şi onora, de fapt, promisiunile pe care le-au făcut, în primul rând, în faţa cetăţenilor şi după aceasta şi în faţa partenerilor de dezvoltare?
Filip Eftode: „Chiar vorbeam zilele acestea cu nişte băieţi că nu mai vrea Europa să susţină Republica Moldova. Şi toţi zic: „Bine face!”. Într-adevăr, cât se poate? Chestia aceasta cu „DNA, treceţi Prutul!” chiar este în mintea oamenilor aici. Ceva trebuie să se facă, o bombă, o explozie socială, ca să se schimbe lucrurile, să zicem că suntem o ţară democratică. Desigur, numai pe calea alegerilor. Am auzit şi vorba aceasta: „Ca să schimbăm lucrurile în Moldova, trebuie unirea cu România”, ceea ce şi acasă se discută mult.”
Europa Liberă: Ce i-a lipsit statului Republica Moldova pe parcursul acestor 25 de ani de independenţă, ca să ajungă să fie în rând cu lumea?
Filip Eftode: „Nu am avut niciodată noroc de nişte politicieni în fruntea guvernului, în fruntea Parlamentului cinstiţi şi care cu trup şi suflet să fie pentru oameni. Aceasta e toată chestia.”
Europa Liberă: Dar se zice că naţiunea îşi merită conducerea pe care o are.
Filip Eftode: „E clar că o merită. Ce să zic? Eu nu am votat, întâi, pentru Roşca, acum pentru Ghimpu? Și tot sunt dezamăgit. Acum suntem fiecare într-un impas, nici nu ştim ce să facem, pe cine să alegem. Şi iată profită de aceasta răuvoitorii noştri. Oricum, eu sunt mai mult ca sigur că nu le va reuşi acestora care vor cu tot dinadinsul să ne ducem iar cu ruşii.”
Europa Liberă: Dar ultimele sondaje arată că partidele pro-ruse conduc topul încrederii cetăţenilor.
Filip Eftode: „Mai mult se speculează pe tema aceasta. Cei care lucrează peste hotare nu mai vor înapoi spre Est, aceasta o spun cu siguranţă. Nu cred că cineva poate renunţa la modul de viaţă pe care l-a văzut aici, cum se lucrează, cum se plăteşte.”
Europa Liberă: Dar aproape toţi vor o Moldovă unde legea să fie lege, să fie respectată de la vlădică până la opincă, aşa cum se spune în societate. Pentru că deocamdată cetăţenii acestei ţări mai mult trăiesc în umilinţă decât cu demnitate.
Filip Eftode: „Aceasta e şi treaba. E rău pentru că nu s-au făcut aceleaşi legi: dacă ai furat, bunăoară, să fii pedepsit, aspru pedepsit. Unul fură miliarde și e nepedepsit, dar altul fură o găină şi îndată e pus la puşcărie...”
Europa Liberă: E totul pierdut sau există şansa să fie schimbări? Iar schimbările acestea să fie pe potriva aşteptărilor celor care dau votul?
Filip Eftode: „Cu entuziasm a fost primită informaţia despre cei care au adunat 400 de mii de semnături pentru referendum. În continuare, trebuie să se insiste pe referendum pentru celelalte probleme, în primul rând, pentru reducerea numărului de deputaţi. Nu avem noi nevoie de atâţia mâncăi. Eu aş zice nu 71, dar 51 de deputați să fie. Sigur că, până la urmă, contează cum lumea va alege. Dar, ca să meargă lumea la alegeri, acum trebuie să se producă la modul real consolidarea oamenilor de bună credinţă. Poate că Sturza, poate altcineva, dar ceva trebuie să se facă. Poate Maia Sandu, din puţinul pe care l-a putut face atunci în guvern, e unica care a demonstrat că se poate ceva de făcut. Dacă mergem pe ideea aceasta de consolidare, dar nu, cum se spune, doi se bat şi al treilea câştigă.”
Europa Liberă: Câţi oameni din cei plecaţi peste hotare gândesc ca Filip Eftode sau cel puţin aproape de aceste idei sunt? Sau mai degrabă câţi rămaşi acasă gândesc la fel?
Filip Eftode: „Totul e legat de Est şi Vest. Eu nu admit ca Moldova să se îndrepte spre Est. Şi de aici reiese că, în cazul în care va exista ceva, mă tem să-i zic program, program electoral de acum sună parcă a greaţă, dar dacă ar exista cineva cu adevărat să dorească să consolideze lumea aceasta, odată şi odată, dar la modul serios, să creadă lumea că într-adevăr există şi posibilitate aceasta că cei care vin la putere nu vin doar pentru a se îmbogăţi. Orice am spune şi crede, oricum totul vor hotărî alegerile.”
Europa Liberă: Măria sa alegătorul.
Filip Eftode: „Alegătorul, sigur. Numai alegerile vor hotărî. Ceea ce am făcut, demonstraţii, mitinguri, cu aceasta arătăm cine şi ce reprezintă. Dar alegerile sunt pe primul plan.”
Europa Liberă: Dar moldovenii se împacă cu gândul că aleg răul cel mai mic.
Filip Eftode: „Răul cel mai mic... Dacă au putut orheienii să pună în fruntea oraşului cel mai mare hoţ în cazul miliardului, atunci alţii gândesc nu ar fi aşa şi în întreaga republică un preşedinte să aleagă? Dar cred că nu va fi aşa ceva. Nădejdea este totuşi în generaţia tânără, cei care au văzut cum se munceşte, cum se administrează lucrurile. Sigur că ar putea fi de folos, pentru că acum majoritatea lucrurilor la noi merg datorită faptului că multă lume munceşte peste hotare.”
Europa Liberă: Adică dacă nu ar fi remitenţele, Moldova ar putea să nu existe economic?
Filip Eftode: „Ar putea şi să nu existe.”
Europa Liberă: De ce nu a apărut o elită politică, în aceşti 25 de ani de când Moldova a devenit independentă?
Filip Eftode: „Chiar nu ştiu de ce. Nu știu. Dacă era posibilitatea să fie legea lustraţiei... Dar vedeţi că în fruntea mesei întotdeauna au stat foştii nomenclaturişti, foştii KGB-işti ş.a.m.d. Nu s-a filtrat nimic în societatea aceasta.”
Europa Liberă: Sângele proaspăt în politica moldovenească, acesta e şansa?
Filip Eftode: „Da, e şansa, sigur. Şi va fi, încetul cu încetul. Cum zicea Mateevici, când vom găsi noi proorocul acela care să ne scoată?”
***
Comentatorul politic Alexei Tulbure, fost ambasador la Organizația Națiunilor Unite, fost reprezentant al Moldovei la Consiliul Europei, e de părere că alegerile anticipate sunt unica soluție pentru a fi depășită profunda criză politică de la Chișinău.
Europa Liberă: După 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, tot mai multă lume vorbeşte cu înfrigurare, cu temere despre viitorul acestui stat. Se prăbuşeşte, falimentează, ajunge în prăpastie? Ce face Republica Moldova, în următorii câţiva ani?
Alexei Tulbure: „Există motive de a crede că Moldova poate falimenta. Ea încă nu a falimentat. A fost evitat falimentul în anumite ţări postsocialiste, postsovietice, în altele, cum este Republica Moldova, nu s-a putut evita această perioadă, perioadă care se numeşte stat captiv sau stat mafiot. Pentru că deserveşte în exclusivitate interesele unui clan, ale unei mafii, ale unei organizaţii care este formată după principiile mafiote – fidelitate personală, legături de rudenie ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Şi nu poate scăpa Republica Moldova de acest fenomen?
Alexei Tulbure: „Republica Moldova poate scăpa. Şi un astfel de stat, ineficient, în esenţa sa, nu poate exista foarte mult timp fără suport din exterior, în primul rând. Mai ales o ţară cum este Republica Moldova, fără resurse naturale, fără economie. Noi economie, practic, nu avem. Nu producem, exportăm la nişte cote foarte mici, nu generăm fluxuri băneşti ş.a.m.d. Astfel de regimuri autoritare ineficiente, mafiote, pot exista numai în condiţia unui suport venit din exterior. Noi nu avem acest suport. Din primăvara anului trecut, deja e un an, Moldova se află în izolare internaţională, nu primim un șfanț de la partenerii de dezvoltare şi nu prea văd premise ca această situaţie să se schimbe. Noi nu avem memorandum cu Fondul Monetar Internaţional. FMI a înaintat anumite condiţii, pe care guvernarea nu le îndeplineşte. Recent prim-ministrul a participat la şedinţa Consiliului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană. Pavel Filip a prezentat foia de parcurs, dar aceasta e lista restanțelor care trebuiau îndeplinite încă doi ani în urmă.”
Europa Liberă: Aţi spus că aveţi soluţii pentru viitorul Moldovei.
Alexei Tulbure: „Soluţia e următoarea – opoziţia să-şi sporească presiunea asupra puterii, pentru că acest regim nu este stabil. Şi, printr-un efort cumulativ cu partenerii externi, eu cred că acest regim este condamnat pieirii.”
Europa Liberă: Se pare că a pierdut din încredere guvernarea, dar pierde din încredere şi opoziţia.
Alexei Tulbure: „Anume din lipsa de consecvenţă şi pentru faptul că a înghiţit acest măr otrăvit sau os aruncat de guvernare opoziţiei – schimbarea modalităţii alegerii preşedintelui. Principiile fundamentale sunt constituţionalitatea oricăror procese care se întâmplă: respectarea legii, restabilirea statului de drept, restabilirea procedurilor democratice ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Să admitem că lumea continuă să protesteze, vin şi pe mai departe în stradă. Dar revendicările, pe de o parte, teoretic, parcă sunt luate în calcul de cei de la guvernare. Iar pe de altă parte, mulţi dintre cei care reprezintă Forul Civic, opinia publică, spun că sunt mimate acţiunile pe care le întreprinde clasa politică de la guvernare. Ce e de făcut?
Alexei Tulbure: „25 de ani noi nu ne-am dezvoltat. Am existat pe o resursă moştenită din perioada sovietică, o resursă administrativă, mai puţin politică, economică, socială, chiar sistemul de protecţie socială este un fel de aşchie de la sistemul sovietic. Resursă care a fost de ajuns ca noi să existăm ca entitate politică, statală. Acum fie noi începem să creăm pe acest teritoriu un stat eficient, contemporan, fie nu.”
Europa Liberă: Când ziceţi „noi”, la cine vă referiţi?
Alexei Tulbure: „Noi – societatea”.
Europa Liberă: Cât de numeric e acest segment, la care vă referiţi dumneavoastră?
Alexei Tulbure: „Noi suntem trei milioane şi jumătate. Aceste trei milioane şi jumătate, în virtutea sorţii, au propriul stat. De ce spun „în virtutea sorţii”? Pentru că nu am luptat pentru statalitate, noi nu prea am avut disidenţi în perioada sovietică, noi nu am avut instinctul independenţei. Noi am devenit liberi, dar nu putem trăi în condiţiile libertăţii, noi nu ştim ce e aceasta, libertatea. Noi 25 de ani ne-am aflat în căutarea Uniunii Sovietice pierdute. Căutam această Uniune Sovietică în Bucureşti, în Moscova, în Washington, în Bruxelles, să vină cineva să ne conducă.”
Europa Liberă: Deci, nu a venit nimeni să conducă cu Republica Moldova din afară?
Alexei Tulbure: „Din afară nu au venit. Dar a venit Plahotniuc. A venit şi a spus: „Fraţilor, voi căutaţi stăpân, nu puteţi trăi de capul vostru? Iată, eu voi fi stăpânul vostru”. Şi clanul acesta distruge totul în jurul său, ne dă nouă o lecţie, ne arată: dacă nu vrei şi nu poţi să trăieşti cu capul tău, va veni cineva care te va pune în condiţii insuportabile şi va distruge acest stat. Aceasta noi trebuie să conştientizăm.”
Europa Liberă: Aceasta înseamnă că toţi funcţionarii statului sunt de partea regimului?
Alexei Tulbure: „Într-un fel, sunt de partea regimului. Eu cred că cei care sunt împotriva acestui regim sau nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă trebuie să vorbească public. Deseori noi auzim că sunt foarte mulţi oameni cinstiţi, cumsecade acolo, acolo, acolo. Bineînţeles că nu toată lumea e aşa cum sunt cei din anturajul lui Plahotniuc, dar faptul că ei suferă în tăcere nu ajută prea mult ţara. Cu cât mai mulţi vor vorbi deschis despre ceea ce se întâmplă şi vor manifesta deschis dezacordul cu fărădelegile care se produc în Republica Moldova, cu atât mai repede noi vom soluţiona problema eliberării statului de control din partea acestui clan mafiot.”
Europa Liberă: Şi cei care îşi asumă rolul de salvatori tot trebuie să fie persoane integre, oameni model în societate, credibilitate să aibă. Dar atunci când încep suspiciuni, e foarte greu şi lumea să se dezmeticească de partea cui să fie.
Alexei Tulbure: „Noi avem alternative politice, au apărut partide noi pe stânga, pe dreapta. Nu ne băgăm în geopolitică, dar vorbim de alternativele politice. Sunt oameni, care nu au lucrat în structurile de
A venit momentul ca opoziţia fie unită, fie de stânga, fie de dreapta, să pună pe masă un program de edificare a unui stat sau de repornire a Republicii Moldova...
stat, poate în privinţa biografiei lor sunt anumite întrebări, dar ei sunt incomparabil mai potriviţi pentru a prelua conducerea ţării, decât cei care s-au discreditat în aşa măsură încât unica soluţie e eliminarea lor de la putere.
Problema e alta, că aceşti oameni trebuie să fie consecvenţi în ceea ce fac, în ceea ce revendică, în ceea ce promit. Eu cred că acum a venit momentul ca opoziţia fie unită, fie de stânga, fie de dreapta să pună pe masă un program de edificare a unui stat sau de repornire a Republicii Moldova, de restartare a Republicii Moldova. Noi avem premise pentru a deveni un stat normal, funcţional.
Noi avem această identificare ca fiind o naţiune separată. Da, noi avem curentele pro-românesc, pro-rusesc, pro-nu ştiu ce, dar, în pofida eforturilor de tot felul, majoritatea totuşi se consideră moldoveni. Aceasta este o bază foarte serioasă pentru edificarea unui stat. Noi suntem o naţiune educată. Noi suntem oameni care uşor ne adaptăm la noile condiţii. Oriunde te-ai duce, moldovenii în străinătate se asimilează la cultura de acolo.”
Europa Liberă: Da, dar moldovenii la ei acasă nu-şi pot face ordine. Aceasta e latura cea mai importantă.
Alexei Tulbure: „Cred în faptul că Moldova are şanse, de aceea că noi nu avem alternative. În Uniunea Sovietică nu ne putem întoarce, pentru că Uniunea Sovietică nu există. Uniunea Euroasiatică se creează, dar acolo sunt foarte multe întrebări, ei singuri nu ştiu ce creează deocamdată şi cum va lucra toată treaba aceasta.
Între noi şi Uniunea Euroasiatică există Ucraina, care e orientată în altă direcţie geopolitic. Unirea cu România nu ne face pe noi cetăţeni, noi, pur şi simplu, nu vom cere de la Chişinău, dar vom cere de la Iaşi sau de la Bucureşti, sau de la Suceava să vină să ne ajute. Şi oamenii vor veni şi ne vor ajuta. Dar aşteptările noastre, care sunt foarte mari, nu vor fi satisfăcute şi urmările pot fi imprevizibile. Eu nu exclud că tot acest teritoriu, care astăzi este Republica Moldova, poate să se transforme într-o zonă de instabilitate, chiar în cadrul unui nou stat. Integrarea europeană este altă poveste, integrarea europeană înseamnă reforme, modelul de modernizare europeană a ţării. Despre aceasta noi vorbim. Aceasta e calea noastră. Crearea unei naţiuni, care are sentimentul unei sorţi comune, are sentimentul unui viitor comun vine de la democraţie, vine de la participare politică.
Atâta timp cât nu îi oferi omului posibilitatea de a participa, el niciodată nu se va simţi parte a unei entităţi politico-naţionale. Sistemul de astăzi îi oferă omului posibilitate de a participa? Nu. Noi o dată în patru ani votăm, pe urmă ne rugăm la ei ca la nişte idoli, aşteptând de la ei minuni. Eu altceva am vrut să spun despre minuni, suntem totuşi un popor mioritic, un popor patriarhal care crede în minuni.
Noi, mai degrabă, credem că, printr-o minune, se va schimba ceva, decât suntem gata pentru muncă zi de zi, nu uşoară, perseverenţă ş.a.m.d. Aşa şi opoziţia – opoziţia noastră tot crede în minuni. Da, e greu, în fiecare zi, să analizezi documente, să scrii ceva, să creezi programe alternative. E mai uşor să accepţi un os aruncat din partea puterii, interpretând aceasta ca un mare succes şi să încerci, printr-o procedură foarte dubioasă, cum spun ei, să rupi, de sub controlul mafiot, un post important în stat, cum este postul de preşedinte. Și prin preşedinte, care va fi în fruntea protestului, să încerce să elibereze ţara. Nu va fi aşa.
Plahotniuc sau guvernarea, dacă se va convinge că campania electorală pentru alegerea preşedintelui nu merge aşa cum o plănuiesc ei, aceste alegeri nu vor avea loc sau va fi eliminat un candidat. Candidatul de stânga va fi eliminat, dreapta nu va întreprinde nimic ca să protesteze solidar cu stânga împotriva acestei fărădelegi. Şi invers, dacă e scos cel de dreapta, stânga nu se ridică.
De aceea, unica soluţie astăzi pentru opoziţie este să protesteze foarte vehement împotriva acestei decizii ilegale a Curții Constituționale, să se revină la agenda şi revendicările fundamental importante pentru opoziţie, pentru ţară – depolitizarea instituţiilor şi alegeri parlamentare anticipate. Şi după alegeri parlamentare anticipate, revenim la ideea alegerilor directe sau indirecte ale preşedintelui, vedem cum se schimbă legislaţia. Pentru că acum apar o mie de întrebări: Codul electoral cum va fi schimbat?, cum acumulezi 170 de mii de semnături?”
Europa Liberă: Un candidat pentru funcţia de preşedinte al ţării.
Alexei Tulbure: „Da. Dar această prevedere sau această normă legislativă vine din perioada când Moldova era împărţită în judeţe, atunci se vorbea de zece mii de semnături din fiecare entitate administrativ-teritorială. Erau judeţe şi era uşor să aduni zece mii de semnături. Dar acum trebuie din fiecare raion. E o absurditate juridică care a fost păstrată şi care face imposibilă participarea unor candidaţi în spatele cărora nu este un suport foarte masiv al unui partid sau a unor saci cu bani. Este o lege prohibitivă. Referendumurile în Republica Moldova astăzi este imposibil să le organizezi, pentru că trebuie să aduni atâtea semnături, pe care aproape fizic e imposibil să le aduni.”
Europa Liberă: Recunosc unii sau nu recunosc, dar totuşi anumite primeniri se încearcă să se facă de către cei de la putere. Mă refer şi la alegerea unui şef la Banca Naţională, şi în perspectivă alegerea unui nou procuror general, şi reformarea altor instituţii. Ele, într-un fel, se regăsesc şi pe lista revendicărilor din partea protestatarilor. Există totuşi această interacţiune între cei de la putere şi cei din opoziţia stradală?
Alexei Tulbure: „Din păcate, ea nu există.”
Europa Liberă: Anumiţi paşi se fac în întâmpinarea celor care protestează?
Alexei Tulbure: „Ca politicieni şi conducători de ţară, ei trebuie să intre într-un dialog direct cu opoziţia, cu societatea civilă şi să asculte foarte atent ce spun aceşti oameni.”
Europa Liberă: Şi nu sunteţi ascultaţi?
Alexei Tulbure: „Nu suntem ascultaţi. Pentru că noi nu am cerut numai demisia lui Gurin. Gurin trebuia să fie demis pentru fărădelegile comise şi trebuie să răspundă în faţa legii pentru ce a făcut sau nu a făcut. În perioada lui, s-a furat un miliard şi ei au stat, şi au urmărit cum se duc banii. Au spus că se duceau banii cu sacii şi ei stăteau, şi urmăreau. Noi am cerut procurorul să fie ales în cadrul unui concurs deschis, cu participarea partenerilor externi.”
Europa Liberă: Până în august nu este exclus că se va face acest lucru.
Alexei Tulbure: „Exact acelaşi lucru l-am cerut şi pentru guvernatorul BNM. Eu nu ştiu dacă e bun guvernator domnul Cioclea sau nu, dar noi am fi vrut ca participarea societăţii civile şi participarea partenerilor externi să fie determinantă, ca noi într-adevăr să fim convinşi că omul, care a câştigat concursul, e cel mai potrivit pentru acest post. De ce? Pentru că actuala guvernare a pierdut încrederea. De aceea cerem: daţi-ne voie să participăm, permiteţi-le partenerilor externi să participe şi ei la procedurile respective. Este necesar ca toată lumea să se aşeze la masă şi să continue dialogul.”
Europa Liberă: A început acest dialog?
Alexei Tulbure: „Nu a început acest dialog. Noi am solicitat acest dialog, guvernarea nu a răspuns. Dacă lor nu le trebuie suport pe interior, dacă lor nu le trebuie suport pe exterior, lasă să existe cât vor putea exista. Dar eu cred că ei nu pot exista foarte mult. De aceea e important ca opoziţia să rămână consolidată, să insiste pe propria agendă. O guvernare, care are suport sub 10% în propria ţară şi este aruncată practic din toate programele de asistenţă internaţională, nu poate guverna. Mai există nişte cutume, atunci când tu eşti blamat de propria societate, nu ai suport, nu ai un program clar.
Eu nu văd programul clar al guvernului. Este o foaie de parcurs, dar acestea sunt nişte restanţe care trebuiau îndeplinite trei ani în urmă. Acum ei se duc şi prezintă aceasta ca program de guvernare, care sunt nişte începuturi de transformări. E de râsul găinilor. Ei nu au viziune pentru această ţară. În acestei condiţii, să mergem la alegeri. Dacă nu poţi face reforme, pleacă, să facem alegeri, să vedem care este mai bun, lasă poporul să decidă.
Noi trebuie să descătuşăm statul nostru, să-l eliberăm, să aducem, în urma unor concursuri, în structurile statului oameni liberi, care judecă democratic, care au capacităţi, oameni care au terminat universităţi în străinătate, la noi ş.a.m.d. Multă lume se întreabă ce a făcut Maia Sandu. Maia Sandu a făcut nişte chestii foarte clare, de exemplu, pentru mine. Atunci când a oprit acest copiat la BAC, este un element dintr-un concept care se numeşte constructivism în dezvoltarea socială. Tu întreprinzi o chestie minusculă, minimală care poate să producă efecte majore pe viitor, în cinci-zece ani.”
Europa Liberă: Pentru că aţi apărat interesele Republicii Moldova atât la New York, cât şi la Strasbourg, în concluzie, cum trebuie înţeles mesajul partenerilor externi la adresa Republicii Moldova?
Alexei Tulbure: „Acum guvernarea nu prea are sprijin.”
Europa Liberă: Dar şi are. Nu poţi să zici categoric că nu are.
Alexei Tulbure: „Partenerii noştri externi sunt nişte oameni pragmatici, ei doresc o schimbare care va produce schimbarea.”
