Născută la 11 mai 1955 in s. Ciuciuleni, raionul Strășeni, in present Hîncesti, Nadejda Golban a absolvit scoala medie din sat, dupa care a urmat Scoala cooperativa din Soroca. Dupa absolvire a fost angajata in calitate de brutar la brutaria din sat, obtinind titlul de Brigadier de schimb, activand 28 de ani. Dupa inchiderea brutariei si-a continuat activitatea in gospodaria personala. Acum este la pensie.
Luni
Cu toate ca sunt pensionara, am in mare grija doi nepotei, pe care ii cresc de mici. Pe Marcel de la trei anisori si pe Delia de la un anisor. Nu e usor, dar trebuie sa-mi ajut copiii, precum ne-au ajutat si pe noi parintii.
Se spune ca fiecare generatie are greutatile ei. Le avem si noi: lipsa locurilor de munca pentru tinerii nostri, care sunt nevoiti sa-si lase copiii la bunei, cel mai des, si sa plece la munca peste hotare. Prin astfel de greutati trecem si noi. Numai ca, e mult mai dificil sa cresti nepotii, decit copiii. E cu totul alta responsabilitate.
Asa dar pregatesc repede micul dejun, imi petrec nepoteii la scoala, fac putina ordine prin casa, iar, intre timp, ascult radio „Vocea Basarabiei”. Stirile transmise, sunt mai mult triste decit placute.
Aud telefonul. Ridic si o aud pe fiica mea, care ma sună din Israel, unde munceste de citiva ani. Se intereseaza de copilasi, despre sanatatea lor si a noastra. Imi spune ca acolo pe pamantul fagaduintei lumea traieste bine, că populația Israelului aproape că s-a dublat în ultimii 25 de ani și a ajuns la peste 8 milioane de cetateni.
La noi satul si statul pustiiesc. Lumea tot pleaca si pleaca sa scape de sărăcie.
Marti
Dupa ce am insotit copiii la scoala, ma gandesc cat de important este sa ne alegem noi, cetatenii, presedintele tarii. Am adunat si eu semanturi de la sateni pentru referendum. Nu am putut sa ramin indiferenta cind vedeam cum lupta echipa Platformei DA, condusa de Andrei. Nastase, in intentia de a scoate aceasta tara din captivitate.
Am luptat foarte mult si la alegerile locale trecute, pentru a da comunistii jos de la putere din primaria Ciuciuleni si nu a fost in zadar. Dar se vede ca mai avem mult de dat din coate si la nivel de tara. Am mers din casa in casa. Lumea saluta aceasta alegere, dar sunt si de acei care mai stau la ginduri, ori nu inteleg ce ar insemna acest pas, ori poate au alte convingeri. Dumnezeu cu ei, dar eu sunt foarte multumita de rezultatele obtinute la colectarea de semnaturi. Avem un succes. Sa-i felicitam pe oamenii cu demnitate, bravo Platformei DA, bravo grupuluui de inițiativa. Moldova, se poate.
Seara discutam cu nepoteii despre notele de la scoala, de care pot sa fiu doar mindra, deoarece aproape zilnic sunt foarte bune. Se straduie ei sa ne bucure atit pe noi buneii, cit si pe parintii lor, care muncesc departe de casa tot pentru binele lor.
Miercuri
Aveam frica sa nu dea copacii in floare, dar e bine ca au revenit frigurile acuma si nu in luna mai. Admir ghioceii infloriti, mai privesc satul, deoarece locuiesc pe un loc de unde se vede foarte bine o buna parte a localitatii.
Dar cea mai mare placere imi aduce faptul cind vad cum urca automobilele si coboara fara sa stirneasca praful care cu un an in urma ne inadusea in tot intelesul cuvintului. Ma rog in toate zilele. „Dumnezeu sa-I dee sanatate D-Iui primar Gheorghe Grigoras, care a izbutit sa asfalteze intrarea in sat, cred ca nu mai exista asa frumusete nici intru-n sat din Moldova. Uitandu-ma la drum am impresia ca traesc intr-o tara europeana, la care mai visam. Tare straduitor om acest primar.
Am mai avut si un viceprimar - la fel de bun, dna Maria Nicolai, dar din motive că populatia a scazut cu citiva oameni, unitatea a fost redusa. Pacat că nu o mai gasim la primarie, ar fi putut sa se faca inca multe lucruri frumoase, dar asa edilului ii este mult mai greu.
Stau si ma intreb: cum asa, in sat daca nu ajung vreo 50 de oameni, gata se reduce unitatea, dar in Parlament cum au fost 101 deputati asa si au ramas, macar ca populatia a scazut dramatic si pe intreaga tara.
Unde e dreptatea? Iata de ce si trebuie de luptat cu acest Parlament nepopular, chiar si nelegitim pentru ca noi pe unii i-am votat pe lista unui partid, iar ei fara sa ne intrebe s-au aciuat sub o alta caciula plahotniuchista.
Joi
Am avut un oaspete dorit. M-a vizitat o colega de lucru, i-am dat rasada de capsune. Ne-am mai amintit de anii de lucru, despre competitiile pe care le organizam pentru cel mai iscusit brutar, pentru cea mai gustoasa pine… Si pentru ce? Pentru o diploma, o medalie, s-au citeva ruble. Am vreo 10 diplome, care nadajduiam ca poate mi-or fi de folos la pensie, dar anii au trecut, multe s-au schimbat, doar pensia de rasul gainilor a ramas.
Cind auzi cum se tinguie parlamentarii nostril ca au pensie mica, imi vine sa strig in gura mare, ca sa auda toata lumea si ei. „Sa le fie rusine si frica de Dumnezeu”! As vrea sa-i vad cum s-ar descurca ei cu 800 lei ca si noi. Ma intreb cui i se potriveste mai bine notiunea de sluga: lor sau noua?
Vineri
Amu era luni si deja e vineri. Imi ingrigesc in liniste florile multianuale, ce se ivesc tot mai mult pe zi ce trece, curat zmeura.
La radiou aud o emisiune la care participa Maia Sandu. Ascultatorii nu au fost indiferenti, au asaltat-o cu o multime de intrebari, la care ea a raspuns foarte laconic si exact. Concret si clar, pe intelesul oricui dintre noi. Ma gindesc, ce bine ar fi sa avem anume asa un presedinte de tara, dar mare este Domnul, poate va auzi rugamintea noastra.
Seara plec cu nepoteii la Hincesti, la taticul lor, unde isi construiesc casa, la care mai au putin de lucru, pina se vor muta cu traiul. Bucuria e mare pentru ca mergem la fiecare sfirsit de saptamina la tati. Cu el incep alte discutii, alte distractii, oricum e in centrul raional, ceva mai mult decit in sat, si apoi si capitala e mai aproape, deseori mergem si la Chisinau, depinde doar de timpul liber al lui tati.
