În numărul din 18 martie 2016 (p. 10) al revistei Times Literary Supplement, Archie Brown, profesor de istorie sovietică la universitatea Oxford, îl contrazice pe profesorul emerit de la Harvard, Richard Pipes. Nu este o controversă banală. Se dispută (relativ) concisa biografie a lui Alexander Iakovlev semnată de Pipes, publicată anul trecut de Northern Illinois University Press. Recenzia lui Brown este intitulată Aide to the Secretary (Consilierul secretarului) și acest lucru este grăitor: fără Gorbaciov, se sugerează acolo, Iakovlev nu ar fi ajuns în vârful ierarhiei de la Kremlin.
Ar trebui spus că Archie Brown este autorul reputatei cărți The Gorbachev Factor (Factorul Gorbaciov), o biografie semi-autorizată a celui care a devenit secretar general în martie 1985. În opinia sa, liderul sovietic a abandonat într-adevăr leninismul după 1988, îmbrățișând în schimb o versiune actualizată a revizionismului lui Eduard Bernstein. Cu alte cuvinte, Gorbaciov a respins viziunea cataclismică asupra revoluției a lui Lenin. Poate că a făcut-o, dar în timpul guvernării sale a evitat orice condamnare explicită a lui Vladimir Ilici.
A spune că Gorbaciov a evoluat este adevărat, dar insuficient. Cei doi politicieni au văzut lumea diferit la sfârșitul anilor 1980: Gorbaciov a rămas, într-adevăr, loial sistemului, cu o înclinație reformistă incontestabilă, Iakovlev a evoluat tot mai mult spre a deveni un Homo Antisovieticus. Am scris, de asemenea în Times Literary Supplement, despre cartea sa A Century of Violence in Soviet Russia (Un secol de violență în Rusia sovietică), o condamnare nimicitoare a întregului Mare Experiment. Da, tonul său nu a fost unul neutru. A înțeles cum anume cele mai nobile idealuri au fost călcate în picioare de către comisarii sovietici. A fost un apostat, a luat calea Damascului. Gorbaciov nu a fost niciodată așa ceva.
Acestea fiind spuse, consider că profesorul Brown are dreptate atunci când scrie că, în pofida întregului respect pentru cartea lui Richard Pipes, avem încă nevoie de o biografie exhaustivă a celui mai influent liberal din anturajul lui Gorbaciov. Ruptura lui Iakovlev cu bolșevismul a fost mult mai spectaculoasă decât cea a lui Gorbaciov. El a scris prefața la ediția rusă a Cărții negre a comunismului, un volum apărut și în engleză, tradus în această limbă și prefațat de Mark Kramer.
Pentru nostalgicii sovietici și xenofobii ruși, Iakovlev rămâne numele dușmanului. A fost stigmatizat, demonizat, pus la zid de toți cei care cred că Uniunea Sovietică fusese un paradis. Acesta este, în opinia mea, un argument în favoarea abordării propuse de Richard Pipes. Spune-mi cine te urăște și îți voi spune cine ești...
