Un jurnalist cu ochelari fini și costum impecabil stă în fața lui Vladimir Putin zâmbind admirativ.
Pune întrebări de-a gata, la care liderul de la Kremlin răspunde cu superioritate, arătând lumii, într-un decor aranjat cam în pripă, cât de bine pregătit este să conducă cel puțin jumătate din planetă.
Este vorba despre filmul propagandistic „Crimeea, drumul spre casă”, făcut atât pentru uz intern, cât mai cu seamă pentru exterior.
Românii filoruși au putut să-l vadă la aniversarea a doi ani de la anexarea Crimeei, chiar la Centrul Rus de Știință și Cultură din București.
Ceilalți, mai cu seamă neavizații, l-au putut urmări la televizor, fără să știe că e un film manipulator.
Nu e niciun secret că Rusia vrea să-i convingă pe europeni că e o mare putere și că ar fi fost îndreptățită să ia sub pulpana ei generoasă Crimeea.
Încearcă peste tot unde găsește uși deschise, iar în România lucrurile sunt mai simple decât par.
Ambasadorul american la București Hans Klemm spunea cu puțin înainte să ajungă în capitala României că „românii nu au o înclinație spre propaganda rusească”, fiindcă relația București-Moscova a fost mereu tensionată, iar românii au un grad scăzut de simpatie față de Rusia.
Într-un sondaj INSCOP din decembrie 2015, Rusia ocupă ultimul loc într-o ierarhie a statelor pe care românii le simpatizează, cu doar 26,8%, față de Spania, aflată pe primul loc cu un grad de simpatie de aproape 85 de procente.
Această simpatie este însă fluctuantă, fiindcă într-o cercetare anterioară, din februarie 2015, experții INSCOP constatau că peste 37 la sută dintre români priveau cu simpatie către Moscova.
În orice caz, sondajele de acest fel nu scot la iveală răbufnirile naționaliste și anti-occidentale, alimentate de personaje populare cum ar fi Dan Puric, un actor mistic, care încearcă mereu să-și convingă auditoriul de „putreziciunea” Occidentului, sau Dorel Vișan, care l-a interpretat recent pe primul șef de guvern pus de sovietici în România, Petru Groza, despre care spune că a fost €un om bun”, argumentând la pachet că „regimul instaurat în România de Armata Roșie oferea libertate și democrație”.
Cei doi sunt doar vârful aisbergului, dar ei sunt secondați de diferite site-uri (http://www.nationalisti.ro; http://gandeste.org; http://www.activenews.ro; http://glasul.info etc) și de multe alte acțiuni, intenționate sau nu.
Propaganda anti-occidentală asociată cu cea pro-rusă formează un amestec care ar putea da roade pe termen mai lung, chiar dacă e puțin probabil să strângă o majoritate în România.
Faptul că la o televiziune de pe rețeaua națională de cablu a fost difuzat două zile la rând (19 și 20 martie) la ore de maximă audiență filmul „Crimeea, drumul spre casă”, produs special pentru liderul de la Kremlin, în care Vladimir Putin își expune pe larg punctul de vedere asupra situației din regiune, sugerează că lucrurile sunt destul de alunecoase în România.
Filmul a fost difuzat de Neptun TV, o televiziune din Constanța, care poate fi văzută de oricine este conectat, spre exemplu, la Romtelecom, compania care are cei mai mulți abonați TV din țară.
Nicio sesizare a Consiliului Național al Audiovizualului nu i-a tulburat pe patronii și șefii acestei televiziuni, care a deschis larg ușa propagandei rusești, fără niciun avertisment.
În lumea civilizată publicitatea, fie ea politică sau comercială, se plătește și se semnalează ca atare.
În România pare un gest de amiciție adresat Rusiei, într-un context în care relațiile dintre cele două state par să se dezghețe, dacă ne luăm după știri mărunte, cum ar fi încurajarea turismului, de o parte și de alta, sau întâlnirea specialiștilor ruși și români care studiază complicatul dosar al tezaurului.
