Astăzi olandezii îşi vor exercita dreptul la democraţie directă. Subiectul referendumului este acceptarea sau nu a Acordului de Asociere cu Ucraina. Acelaşi acord care a fost semnat de UE cu Moldova şi Georgia.
Referendumul consultativ care are loc pentru prima dată în istorie, avînd în vedere că legea care permite organizarea plebiscitului este una recentă, va fi declarat valabil dacă vor participa cel puţin 30% din cetăţenii cu drept de vot iar rezultatul este definit prin majoritate simplă. Şi chiar dacă azi rezultatul aşteptat este unul negativ pentru Kiev, cea mai mare problema este pista falsă pe care s-a lansat acest plebiscit.
Site-ul de satiră antieuropeană GeenStijl a iniţiat referendumul prin colectarea celor aproximativ 450 de mii de semnături online (din 300 de mii necesare). Cea mai mare surpriză auzită de la creatorii plebiscitului este faptul că acesta nu prea are ceva în comun cu Ucraina. Aşa cum recunosc însăşi autorii, ei sunt nemulţumiţi de Uniunea Europeană şi felul în care aceasta gestionează multiplele crize cu care se confruntă UE. Respectiv, scopul acestui referendum este punerea în dificultate a UE şi crearea mai multor probleme pentru UE astfel încît aceasta să fie mai receptivă faţă de cerinţele care vin de jos în sus. Motivul este unul uşor de înţeles, însă referendumul împotriva Ucrainei nu rezolvă, la modul practic, nici o problemă din cele care deranjează societatea olandeză.
Dincolo de faptul că referendumul a fost lansat pe fundalul nemulţumirii faţă de UE, totuşi spre sfîrşit de campanie Ucraina a devenit încet subiectul principal al dezbaterilor. Primul şi cel mai important argument al celor care susţin Acordul de Asociere al UE cu Ucraina este că aceasta facilitează comerţul. Iar aşa cum Olanda este descrisă de premierul Mark Rutte că fiind o naţiune a comerţului, această a încurajat societatea să sprijine acordul. Alte argumente în favoarea acordului sunt legate de nevoia de a sprijini Kievul în procesul de reformare unde asocierea cu UE este văzută ca un element principal pentru reforme şi modernizare.
De cealaltă parte, cei care se opun îşi argumentează poziţia printr-un demers fals: Acordul de Asociere vizează aderarea, iar prin ratificarea acordului, Kievul va fi la un pas de a obţine calitatea de membru al UE. Este adevărat că Ucraina, de rînd cu Moldova şi Georgia, au solicitat în nenumărate rînduri o menţiune expresă în textul acordului privind perspectiva de aderare. Dar indiferent de solicitările venite din est, UE a oferit doar asocierea politică şi economică care nu vizează aderarea în nici un fel. Faptul că atît preşedintele Comisiei Europene cît şi premierul olandez au pus accentul pe imposibilitatea Ucrainei de a adera la UE în viitorul apropiat a creat o confuzie şi mai mare care indirect a confirmat teza falsă legată de perespectiva Ucrainei de a deveni membru.
În cele din urmă, discuţia care a fost axată pe adevăratele probleme ale Ucrainei a fost cea legată de corupţie şi drepturile omului. Însă ambele părţi au folosit acelaşi argument în favoarea sa, după principiul ambiguităţii constructive. Cei care sunt împotrivă au spus că UE nu trebuie să-şi adîncească relaţiile cu un stat profund corupt în care drepturile omului nu sunt respectate. Iar cei în favoarea asocierii, dimpotrivă, au punctat necesitatea asocierii pentru depăşirea corupţiei şi respectarea drepturilor omului.
În cele din urmă, concluziile acestor dezbateri vor fi importante. În cazul în care olandezii vor vota împotriva asocierii, ceea ce pare să fie scenariul cel mai probabil, guvernul va fi obligat să reacţioneze. Chiar dacă referendumul este unul consultativ, guvernul va trebui să trimită acordul în parlament încă o dată. În cel mai bun caz parlamentul va trebui să organizeze o dezbatere pe acest subiect. Dar cel mai probabil, Acordul de Asociere cu Ucraina va fi supus repetat procedurii de ratificare şi nu cunoaştem care va fi rezultatul, deşi eu bănuiesc că parlamentul îşi va confirma sprijinul faţă de acord.
Acum întrebarea care mă frămîntă este ce cîştigă cetăţenii olandezi dacă acordul nu este ratificat? Probabil nimic cu excepţia demonstrației că democraţia directă există.