Gheorghe Cojocaru: „La șapte ani de la revolta tinerilor din 7 aprilie 2009, justiția de la Chișinău a găsit un singur vinovat de „dezordinile în masă” de atunci, un blogger rus, făcut țap ispășitor pentru ceea ce s-a întâmplat în acea zi pe străzile capitalei. Decizia Curții de Apel Chișinău de a menține condamnarea lui Eduard Baghirov la cinci ani de detenție nu aduce mai multă lumină în acest caz sau poate că, dimpotrivă, se încearcă astfel a se forța închiderea unui dosar incomod pentru unele cercuri politice.”
Europa Liberă: Cert este că nu există un răspuns univoc la întrebarea cine se face vinovat de omorârea unor tineri în acele zile și mai ales cărui oficial sau oficiali ar fi să i se atribuie abuzurile comise de forțele de ordine? Astăzi pe internet, de exemplu, sunt postate imaginile cu civilii care arestau oameni și după aceea îi dădeau pe mâna unor polițiști în uniformă. Deci, civili care nu se legitimau, nu aveau niciun fel de însemne.
Gheorghe Cojocaru: „Întrebările rămân aceleași, dar și răspunsurile la fel, adică, nu se dă vreun răspuns clar și impresia publică este că, în realitate, se urmărește tergiversarea anchetelor și ștergerea urmelor, dacă pe undeva a mai rămas vreo probă lămuritoare. Și în cazurile de abuz împotriva tinerilor târâți prin secțiile de poliție, se procedează la fel: sunt găsiți niște țapi ispășitori printre polițiștii de sector asupra cărora se aruncă întreaga responsabilitate pentru masacrul din 7 aprilie si cu aceasta se pune punct tuturor investigațiilor.”
Europa Liberă: Pentru că stau de vorbă cu un istoric, aș vrea să vă întreb ce s-a întâmplat, totuși, la 7 aprilie 2009: o lovitură de stat, o revoltă, o revoluție Twitter, pusă la cale de tineri?
Gheorghe Cojocaru: „Interpretările pe marginea evenimentelor din 7 aprilie sunt adeseori de natură partizană. Cei care susțin că a fost „o lovitură de stat”, dar doar la modul declarativ, fără a aduce și argumente, și dovezi în sprijinul acestor afirmații, urmăresc să acuze oponenții politici în fața cărora au pierdut puterea. Cei care susțin că a fost un fel de „revoluție”, poate că au mai multă dreptate, deși acest termen trebuie tratat cu mai multă atenție, pentru că, în consecință, s-a produs înlăturarea, sub presiune, a unui regim bănuit de mistificarea alegerilor parlamentare și devenit insuportabil. Protestele tinerilor au fost generate de natura hrăpăreață și coruptă a fostului regim comunist și de speranța într-o viață mai bună, într-un cadru mai larg civizațional european.”
Europa Liberă: Speranțele s-au dovedit a fi deșarte sau iluziile au fost pierdute [Iluzii pierdute], cum și-a întitulat romanul Balzac?
Gheorghe Cojocaru: „Societatea de astăzi nu mai este cea care a fost 7 ani în urmă. E suficient să aruncăm o privire asupra protestatarilor de astăzi și asupra protestelor de stradă din ultimii ani, care nu mai sunt opera tinerilor. Tinerii din 7 aprilie 2009 au rămas dezgustați și decepționați de cei care au preluat puterea ulterior, rămânând cu impresia că au fost folosiți ca un cap de berbec pentru spargerea regimului comunist și apoi... trimiși în continuare, la fel ca părinții și frații lor mai mari, la munci peste hotare. 7 aprilie rămâne o revoltă confiscată ca, de altfel, mai toate „revoluțiile” de-a lungul istoriei. Eșecul său, și aceasta se va vedea la alegerile prezidențiale din toamnă, ar putea marca începutul unei noi epoci termidoriene pe malurile Nistrului.”
