A fost nevoie de aproape jumătate de an pentru ca statul român, prin instituțiile sale, să intre în proprietatea casei pe care președintele Klaus Iohannis a pierdut-o, prin hotărâre irevocabilă în toamna anului trecut.
Fiscul, dar și Oficiului Județean de Cadastru Sibiu au fost probabil intimidate de funcția lui Iohannis și n-au îndrăznit să reclame dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care președintele câștiga din chirie 60.000 de euro anual.
Rise Project a arătat felul în care Klaus Iohannis a reușit să devină împreună cu soția sa proprietarul celor șase case pe care le deține în Sibiu. Analizând acte administrative, contracte de închirieri, hotărâri judecătorești și alte documente Rise Project ajunge la concluiza că majoritatea proprietăților imobiliare deținute de familia Iohannis își are originea într-o retrocedare imobiliară întemeiată pe acte false. La mijlocul anilor 2000 soții Iohannis au fost cercetați penal pentru această presupusă fraudă, dar nu au fost trimiși niciodată în judecată.
Este vorba chiar despre imobilul pe care președintele l-a pierdut definitiv în procesul încheiat în noiembrie 2015 și pe seama căruia Iohannis a putut să-și cumpere următoarele trei case, din totalul de șase, câte apar în declarația lui de avere.
Președintele a anunțat după ce a pierdut procesul că va apela la o cale extraordinară de atac, adică la contestația în anulare, pentru a răsturna punerea în aplicare a deciziei judecătorești. Această contestație în anulare e programată spre dezbatere la începutul lunii iunie.
Între timp, însă, Klaus Iohannis a anunțat că “va returna imediat sumele care i-au fost virate în baza contractului de închiriere” începând cu dat la care Curtea de Apel Brașov a decis că pierde dreptul de proprietate asupra imobilului care a fost închiriat în ultimii 14 ani Băncii Raiffeisen. Potrivit Rise Project acest spațiu a produs până acum o rentă totală de 640.000 de euro.
Nu e clar încă dacă președintele n-ar fi trebuit în mod normal să returneze toți banii încasați din închirierea unui imobil, care aparținea de drept statului român.
Lucrurile sunt complicate, fiindcă oricât de independenți se consideră magistrații români, un proces care îl implică pe șeful statului e timorant pentru mulți procurori și judecători. Cu toate acestea Klaus Iohannis a pierdut procesul, dar insistă să folosească o cale de atac specială, fiindcă se consideră nedreptățit.
În acest fel, președintele român pune sub semnul întrebării nu doar decizia judecătorilor în cazul său, ci aruncă o umbră de îndoială asupra întregului sistem. Klaus Iohannis face acest exercițiu pentru a-și demonstra integritatea, fără să pună în balanță credibilitatea justiției și fără să ia în calcul faptul că prelungirea prin căi extraordinare a unui proces în care e implicat președintele dăunează tuturor părților.
