Investigațiile care leagă România de rețeaua globalizată a corupției au fost făcute de jurnaliștii de la Rise Project, organizație specializată în investigații transfrontaliere, parteneră a proiectului Panama Papers.
Procurorii români au emis nu de mult un mandat de arestare pe numele lui Benjamin Steinmetz, actualmente stabilit în Elveția și care este acuzat împruenă cu alți parteneri de afaceri și de autointitulatul prinț Paul de România într-un dosar de retrocedări ilegale de terenuri. Miliardarul s-a folosit de interpuși și de firme offshore, dar magistrații români îl acuză că este unul dintre beneficiarii finali ai proprietăților obținute în mod fraudulos de la statul român.
De asemenea Benjamin Steinmetz este, printr-una din companiile sale, BSG Resources (BSGR), cel mai important acționar de la Roșia Montana, acolo unde mai mulți investitori voiau să exploateze un zăcământ de aur folosind metoda cianurilor. Statul român le-a refuzat în cele din urmă, după lungi scandaluri, avizul de mediu. Steinmetz și restul acționarilor au dat în judecată România la curtea de arbitraj de la Washington și speră să obțină despăgubiri uriașe pentru blocarea proiectului.
Informațiile scurse din Panama scot la iveală că miliardarul israelian e mult mai implicat în afaceri cu final dramatic din România.
Rise project a descoperit documente care demonstrează că aceeași firmă care îl reprezintă pe Steinmetz în afacerea de la Roșia Montana a jucat un rol important în punerea pe butuci a Rafinăriei RAFO Onești, una din principalele rafinării românești.
După un șir de investitori care au cumpărat unul de la celălalt prin firme ascunse, această rafinărie nu mai produce nimic de opt ani.
Primul patron a fost Corneliu Iacubov, condamnat la 7 ani de închisoare pentru prejudiciile aduse Rafo Onești. Iacubov, fost lider local al social-democraților pusese la punct o schemă de drenare a banilor colectați de rafinărie, iar mai târziu în vreme ce procurorii se căzneau să-l scoată din joc, același Iacubov cumpăra o “companie de raft” chiar de la firma Mossack Fonseca din Panama, de unde tocmai s-au scurs peste 11 milioane de documente confidențiale.
E o practică obișnuită a firmelor de acest fel situate în paradisuri fiscale să înființeze și să stocheze companii “de raft” pe care apoi le vând celor care vor, spre exemplu, să intre în privatizări importante și care au nevoie de firme “cu istorie”.
Rafo a fost vândută și cumpărată în mai multe rânduri, iar în final a ajuns la un investitor ucrainean (Uri Bider), care era tot o interfață a magnatului diamantelor, Benjamin Steinmetz și care apare la rândul său în Panama Paper. Deși rafinăria era falimentară, continua să aducă bani speculanților, care o dețineau.
Ultimul așa zis investitor este un rus, Iacov Goldovski, care deține o companie în Viena, Petrochemical Holding și care a amanetat rafinăria din Onești pentru 100 de milioane de euro la una din cele mai mari bănci din Rusia, VTB, apropiată Kremlinului. Statul român o vânduse în 2001 cu 7,5 milioane de dolari.
Conexiunile globale ale corupției din acest mare scandal numit Panama Papers ajung până în România, unde fac joncțiunea un magnat israelian din Elveția, ahtiat după terenuri și afaceri dubioase și un rus din Austria, care stoarce încă bani dintr-o rafinărie care a fost distrusă de mult. Totul pe baza unor scheme aproape standard care implică mulți interpuși, multe firme paravan și un stat slab.
