Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Pe fondul crizei valutare, banca centrală de la Tiraspol a organizat primele licitații la care a vândut ruble rusești și lei moldoveneşti. Liderul transnistrean Evgheni Șevciuk a criticat intenția Sovietului suprem de a-i limita împuternicirile. Și... cu ce gânduri locuitorii regiunii transnistrene se pregătesc să întâmpine sărbătoarea Sfintelor Paști.
Mai întâi, buletinul de ştiri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute, prezentate de Diana Răileanu:
Banca centrală de la Tiraspol a început să vândă la licitație ruble rusești și lei moldovenești, după ce la începutul lui martie, practic, a suspendat orice vânzare de valută. Regiunea transnistreană se confruntă, de două luni, cu o gravă criză valutară, provocată de prăbușirea exporturilor și cursul înalt, menținut artificial, al rublei transnistrene. Banca de la Tiraspol a vândut, vineri, peste 1,5 milioane de lei, în timp ce solicitările au fost în valoare de aproape 6 milioane de dolari. La licitația de joi s-au vândut aproape 3,5 milioane de lei, iar cu o zi mai devreme – peste 7 milioane de ruble. Potrivit băncii centrale de la Tiraspol, banii ar proveni de la agenții economici care au fost obligați să-i vândă o parte din profitul în valută, în cadrul măsurilor anticriză aprobate de administrația regiunii.
Tiraspolul a cerut, joi, reactivarea escadrilei de elicoptere rusești în cadrul misiunii de pacificare de la Nistru, după ce s-a plâns că spațiul aerian al regiunii transnistrene ar fi fost survolat de un aparat de zbor românesc. Chișinăul a calificat apelul drept o „dezinformare premeditată”, amintind că pe 11 februarie Comisia Unificată de Control, care monitorizează situația din Zona de Securitate de la Nistru, a fost informată despre zborurile programate pentru lunile martie-mai, în legătură cu actualizarea hărților cadastrale. Într-un comunicat al Delegației moldovene în Comisie se spune că asemenea „lucrări de aerofotografiere şi de scanare laser a imobilelor” în scopuri civile au mai fost făcute în 2007 și 2015, iar datele au fost transmise și administrației de la Tiraspol. Delegația Chișinăului a amintit că permisiunea de survol, inclusiv asupra Zonei de Securitate, nu este de competența CUC, ci doar a autorității de aviație civilă a Republicii Moldova. Potrivit presei de la Moscova, escadrila din 8 elicoptere rusești din cadrul operațiunii militare de menținere a păcii la Nistru a încetat, practic, să mai existe la finele anilor 1990, când elicopterele au fost evacuate pentru reparații în Rusia.
La Chișinău, procurorii au anunțat că au fost reținuți încă doi cetățeni moldoveni care ar fi participat ca mercenari la luptele din estul Ucrainei de partea separatiștilor pro-ruși. Potrivit unui comunicat de presă, unul din cei doi ar fi un fost instructor sanitar din forțele moldovene de pacificatori și ar fi primit 1000 de dolari ca să lupte în autoproclamata republică Luhansk. Numele celor reținuți nu au fost făcute publice. Procurorii spun că până acum au fost date în judecată în R. Moldova sub bănuiala de a fi luptat ca mercenari nouă persoane, dintre care cinci au fost condamnate. Potrivit Codului Penal, acest delict se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Președintele rus Vladimir Putin a spus miercuri că există oportunități pentru „extinderea cooperării bilaterale” între Federația Rusă și Moldova, informează agenția TASS. Vorbind cu ocazia primirii scrisorilor de acreditare ale ambasadorului moldovean la Moscova, Putin a mai spus că Rusia va continua să ajute la rezolvarea conflictului transnistrean, „inclusiv în calitate de mediator internațional”. Ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă este Dumitru Braghiș, care a fost numit în post în noiembrie anul trecut. Potrivit TASS, Kremlinul organizează ceremonii de acreditare a ambasadorilor străini de două-trei ori pe an, iar ultima oară Putin a primit noi emisari străini înaintea desemnării lui Braghiș.
Președintele ucrainean Petro Poroșenko spune că a primit promisiunea României să sprijine anularea vizelor europene pentru ucraineni. Poroșenko a vorbit, joi, la București în compania omologului său român Klaus Iohannis la o zi după ce Comisia Europeană a cerut țărilor UE să aprobe liberalizarea vizelor pentru Ucraina. Președintele Iohannis a spus că România este gata să sprijine Ucraina și în procesul de reforme pro-europene interne. Liderul de la Kiev, care s-a aflat într-o vizită oficială în România, a promis la rândul său sprijinul Ucrainei pentru o inițiativă românească de creare a unei flote comune NATO la Marea Neagră pentru contracararea amenințărilor rusești. Poroșenko a mai cerut menținerea sancțiunilor occidentale impuse Rusiei pentru anexarea peninsulei ucrainene Crimeea și conflictul din estul Ucrainei, până când Rusia se va retrage complet de pe teritoriul țării sale.
***
Europa Liberă: Creștinii ortodocși au intrat în Săptămâna Patimilor de dinaintea Sfintelor Paști. Cum se pregătesc să întâmpine sărbătoarea Învierii Domnului locuitorii din stânga Nistrului?
Приднестровье готовится к Пасхе
Основу составляют, конечно, крашенки и куличи, а плюс к этому еще там что-то мясное, может быть, гарниры какие-то. Все как обычно, как на обычные праздники. Котлеты, запеченная курица либо рагу какое-то с мясом. Вот такие блюда весны, скажем так. Думаю, на этот праздник отказываться ни от чего не придется.
Ну, как – печь куличи обязательно, очень любим красить яйца, естественно. В церковь пойдем, конечно, святить, чтобы первые яички были обязательно священные, мы же верующие, конечно… Вкусности разные, салатики, торты, сладости мы больше любим…
Пенсия маленькая, денег нет, ничего не покупаем. Живем на то, что было когда-то раньше, все уже съели и … Тяжело, конечно. Очень тяжело, тем более, что пенсии нам урезали. У нас были запасы – мы доели, ну а теперь… Живем с Божьей помощью. Нет ни настроения, ни уверенности в этой нашей жизни. Потому что все неопределенно. Какой-то хаос. И в этом хаосе очень тяжело жить. Я родилась совсем в другое время, и тогда для меня был идеал. Сейчас хаос. Сейчас трудно жить. Неизвестно, кому верить, кто обманывает и кто тебе помощь предлагает. Ну, конечно, государство нас обидело. Обещало много, а сделало – ничего. Покрасили дома. И то: фасад с внешней стороны, а с внутренней наполовину не покрасили. Мы обратили на это внимание, очень удивились…
Я не из Тирасполя, я вообще из Рыбницы. Просто на выходные, на праздники поедем домой и встретимся всей семьей, пойдем в церковь, покрасим яйца, сходим в церковь ночью, утром… Потом приходим все вместе, садимся, накрываем стол – обычные салатики, голубцы, холодец, яйца, колбаски… Ну, еще планируем поехать на маевку, в кругу семьи.
Ждем зарплату. Ждем пенсию. Чтоб что-то позволить себе и внукам.
Хотелось бы, конечно, яйца, пасхи, куличи, запеканку творожную. Хочется, конечно, праздника, это годовой праздник. „Шериф” молодец, пенсионерам дает пайки. К Новому году давал и сейчас дает к Пасхе. Это очень приятно – забота о пенсионерах. Это приятно.
У нас в семье мы не особо празднуем Пасху. Мы, конечно, верующие, но в церковь не часто ходим. Единственно, наша бабушка, которая ежегодно приготовит пасхи и несет их святить в церковь. Первого мая, как всегда, маевка – и на Днестр, через мост получается, Где был сад возле околицы – вот там мы всегда празднуем.
Когда есть возможность, берешь побольше, несколько блюд. А так, может быть одно, два. Какие? Скорее всего, наверное, куриные, потому что оно дешевле.
Ну, самое главное – это Пасха, яйца красить, а… кому уже как по настроению. По желанию.
В этом году совпадение Пасхи с каким днем? Первое Мая. День солидарности трудящихся. Я буду отмечать, не знаю где и как, но – с радостью, с удовольствием. Элементарно, что делать на природе? Рыбу ловить. А будет запрет – не знаю…
Как обычно: яйца красить, пасхи печь, это уже поближе к пасхе. Положение сейчас, естественно, похуже. Что с продуктами, что с финансами. Поэтому уже поограниченнее.
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Tiraspol.
***
Europa Liberă: Șeful administrației Evgheni Șevciuk a criticat intenția Sovietului suprem de a-i limita împuternicirile, înaintea alegerilor prezidențiale din decembrie din nerecunoscuta republică nistreană. Într-o emisiune televizată de la postul oficial de la Tiraspol, Șevciuk a spus că majoritatea din legislativ ar urmări o „redistribuire a competențelor” și chiar o „schimbare a formei de guvernământ” în Transnistria. El a sugerat că atacurile din presă împotriva administrației sale ar urmări, ceea ce el a numit, același scenariu care a dus la criza din Ucraina. Șevciuk a spus că sporirea puterii legislative în detrimentul celei prezidențiale va duce la slăbirea Transnistriei.
Un proiect de lege al majorității din Sovietul suprem, sprijinită de compania Sheriff, propune ca Evgheni Șevciuk să fie lipsit de dreptul la inițiativă legislativă și introduce mai multe modalități de evitare a dreptului la veto pe care-l deține șeful administrației transnistrene.
În aceeași emisiune, Șevciuk a răspuns și acuzațiilor lansate de oponenţii săi din partidul „Obnovlenie”, la ședința din 11 aprilie a Sovietului suprem, cum că ar fi creat pe lângă marile întreprinderi din regiune companii-lipitori prin intermediul cărora a scos în zone offshore zeci de milioane de dolari, în loc ca acești bani să ajungă în buget.
Șevciuk a calificat acuzațiile drept „minciuni” și le-a pus în legătură cu începerea înainte de timp de către oponenții săi politici a campaniei electorale pentru alegerile din 11 decembrie.
Liderul transnistrean a amintit că regiunea, din cauza că nu are încă un statut politic negociat și nu este recunoscută internațional, nu poate efectua activități economice externe. De aceea, Tiraspolul a creat mai multe companii intermediare ca să poată realiza exporturi. Drept exemplu, Șevciuk a amintit că Chișinăul nu recunoaște căile ferate transnistrene care s-au separat de cele ale Moldovei în anul 2004. Tot printr-o companie intermediară – „Energocapital” – Tiraspolul vinde energie electrică Republicii Moldova, iar potrivit lui Șevciuk numai această companie ar fi adus bugetului bani care au fost suficienți să acopere plata a două luni de salarii bugetarilor.
Evgheni Șevciuk s-a arătat convins că oponenții săi politici nu vor reuși să-l facă responsabil de criza economică, bugetară și valutară din regiune și a spus că toate acuzațiile ce au răsunat în adresa sa vor fi verificate de organele de drept.
Faptul că nu a fost prezent la dezbaterile din 11 aprilie el l-a explicat prin, citez, „agenda incorectă” a ședinței Sovietului suprem.
L-am întrebat pe analistul politic de la Tiraspol Vladimir Iastrebceak, fostul șef al diplomației transnistrene, cum s-ar putea totuşi explica lipsa lui Evgheni Șevciuk de la ședința legislativului, dacă a avut răspuns la toate întrebările deputaților?
Vladimir Iastrebceak: „Aici sunt câteva aspecte. Întâi de toate, eu admit că nu a existat o informație exhaustivă despre agenda ședinței, deși tema a fost anunțată destul de limpede. A fost vorba despre problemele legate de cursul valutar și deputații au încercat să nu se abată de la această temă, chiar dacă s-au referit și la diverse scheme, firme intermediare ș.a.m.d., pentru că înființarea cel puțin a unora dintre acestea a fost prezentată ca o sursă importantă de valută pentru Transnistria.
Însă chiar dacă ar fi să admitem că a existat vreo problemă legată de corectitudinea formulării invitației, trebuie să ținem cont că liderul Transnistriei este o figură publică, el este președinte conform sistemului politic actual și constituției – e mai mult decât șeful executivului, este șeful statului. Și atâta timp cât în Transnistria au loc fenomene complicate, în opinia mea, el ar fi trebuit, dimpotrivă, să fie o locomotivă în ce privește interacțiunea, contactul dintre puteri. Și dacă față de el s-au adunat mai multe întrebări, - iar deputații nu sunt niște comentatori sau experți oarecare, ci oameni înzestrați cu încrederea poporului care alcătuiesc organul suprem al puterii reprezentative al căror statut e stabilit de constituției, - probabil că ei au dreptul să primească informații din prima sursă în dialog direct cu liderul Transnistriei.
În opinia mea, funcția de lider al Transnistriei nu este una ce ar permite evitarea contactelor, cu atât mai mult într-o asemenea perioadă pe care o traversează Transnistria noastră.”
Europa Liberă: Ce ați putea spune referitor la așa-numitele firme intermediare, fără de care, așa cum afirmă liderul de la Tiraspol, mai multe întreprinderi importante din regiunea transnistreană nu ar putea efectua exporturi?
Vladimir Iastrebceak: „În privința așa-numitelor scheme și a firmelor create pentru asigurarea contactelor economice externe, pe de o parte, ar putea să existe un anume sens financiar-economic, pentru că, într-adevăr, noi înțelegem că există anumite dificultăți în ce privește înregistrarea companiilor noastre în Republica Moldova, - și în privința statutului lor, și în ce privește dreptul de a face comerț în dolari americani, - mai sunt și alte aspecte ale acestei probleme.
Pe de altă parte, una din aceste firme, - cea care intermediază vânzarea de energie electrică în Moldova și care a fost numită drept sursa principală de valută, - brusc, își transferă conturile dintr-o bancă de stat într-una comercială. Sigur, putem spune că e vorba de libertatea concurenței. Dar după ce crearea acestei firme și activitatea sa de intermediere au fost prezentate ca fiind în interesul exclusiv al statului, acum aflăm că, de fapt, acolo există nu doar interesele statului și că, posibil, acestea nici nu mai sunt determinante. Sigur, toate acestea trezesc întrebări, la fel e și în privința altor companii despre care s-a vorbit.
Și situația apare cam în felul următor: interesele statului parcă există și parcă se încearcă protejarea acestora, dar, în același timp, este limpede că aici mai sunt și alte interese care nu sunt doar ale statului. Cum să nu ne amintim aici de nemuritorul îndemn al eroilor filmului lui Gaidai despre cât de important este să știm să separăm berbecii statului de cei particulari. Aici, în opinia mea, interesele statului s-au amestecat cu cele particulare și eu nu sunt sigur că berbecii statului aici îi depășesc ca număr pe cei particulari, în schimb toți sunt tunși la fel.
Pe de altă parte, interesul față de această situație este absolut justificat din partea deputaților care au inițiat o procedură de investigare, în cadrul împuternicirilor mai largi pe care le are Sovietul suprem. Este bine că parlamentarii i-au acordat mai multă atenție, păcat că nu mai devreme. Se puteau ocupa de aceasta în 2015, pentru că aceste scheme au fost lansate în 2014 și a devenit deja evident în 2015 că aceste scheme sunt, cel puțin, ineficiente, dacă s-a recurs la reținerea a 30% din salarii și pensii.
Probabil, aceste mecanisme de control ar fi trebuit să fie aplicate mai devreme, dar mai bine mai târziu decât niciodată.”
Europa Liberă: Observăm acum o creștere a importanței ce și-o atribuie Sovietul suprem în luarea deciziilor. Liderul administrației a numit această situație drept o tentativă de schimbare a formei de guvernare în nerecunoscuta republică nistreană - de la cea prezidențială la una parlamentară. Ar putea regiunea transnistreană, care traversează o gravă criză financiară și economică, să fie cuprinsă acum și de o criză politică?
Vladimir Iastrebceak: „Aș vrea să atrag atenția asupra modului în care s-a iscat discuția despre republica prezidențială sau parlamentară. În opinia mea, este exagerat să afirmi că apariția instituției de investigație parlamentară ar însemna deja că ne îndreptăm spre o republică parlamentară. Este cu atât mai surprinzător că discuția despre forma parlamentară de guvernare a apărut anume în legătură cu proiectul de lege privind investigația parlamentară. Ar trebui să ne lămurim aici: există premise pentru așa ceva sau, pur și simplu, cineva nu agreează deloc ideea acestei instituții de investigație parlamentară? Personal, am impresia că la mijloc e a doua situație și cineva, cu tot dinadinsul, nu dorește pornirea acestei investigații.
Dar investigația parlamentară este o practică uzuală. Chiar și în Federația Rusă, unde există această instituție, nimeni nu spune că este o republică parlamentară. Federația Rusă este un exemplu clasic de republică prezidențială și instituția de investigație parlamentară nu încurcă nimănui. Și dacă tot vorbim despre armonizarea legislativă cu Rusia, probabil că aceasta ar trebui să se producă nu doar la nivel declarativ, ci și la nivelul instituțiilor și mecanismelor legislative reale.
Un exemplu de republică parlamentară este Republica Moldova, care, iarăși, ne arată că republica parlamentară nu se deosebește de cea prezidențială prin existența sau lipsa instituției de investigație parlamentară.
Toate aceste deosebiri, ca și raporturile între puteri, sunt date de constituție. Dacă Sovietul suprem ar fi decis că numește executivul, iar președintele este doar un simplu observator, atunci da, în acest caz am fi putut vorbi despre trecerea la republica parlamentară.
Dacă Sovietul suprem ar fi inițiat modificarea constituției și ar fi decis că președintele este ales în parlament, atunci ar fi fost evidentă trecerea la forma de guvernământ parlamentară sau chiar o un soi de răsturnare constituțională a puterii. Dar aici este vorba despre delimitarea împuternicirilor, de precizarea funcțiilor control ale Sovietului suprem care este organul suprem al puterii reprezentative în stat. Chiar și într-o republică prezidențială cum suntem noi, el are suficiente competențe, inclusiv depășirea veto-ului prezidențial, modificarea constituției asupra căreia președintele nu are dreptul la veto.
Doar nimeni nu zice că dacă parlamentul trece peste veto-ul președintelui, asta ar însemna o trecere la republica parlamentară. Nimeni nu spune că dacă parlamentul, conform regulamentului, cu două treimi din voturi adoptă amendamente la constituție, pe care președintele este obligat să le semneze, aceasta ar însemna un fel de trecere la republică parlamentară. Toate acestea au fost, sunt și sper că vor rămâne, de fapt, un element firesc al sistemului de echilibru al puterilor în stat.”
Europa Liberă: Opinia analistului politic de la Tiraspol, Vladimir Iastrebceak.
***
Europa Liberă a încercat să afle și ce cred locuitorii de rând din stânga Nistrului despre dezbaterile privind nevoia întăririi puterii legislative sau a celei prezidențiale în Transnistria:
Я думаю, что можно так и оставить, но кое-какие положения нужно поменять. Именно поднять зарплату бюджетникам. За детский сад нужно понизить цены, потому что сейчас поднялась оплата за детский сад – и тяжело некоторым родителям…
Ну, это должен уже смотреть либо Рогозин, либо Путин, потому что здесь 80% уже россиян, здесь уже молдаван по пальцам пересчитаешь, что Бендеры что Тирасполь. Я сама из Бендер, поэтому знаю: чем больше у нас пенсионеров, тем нищее мы становимся. А пенсионеры все переезжают оттуда, из Кишинева, они все едут у нас дома покупают, хоть и воевали в 92-ом году. Они все из Кишинева, они продают квартиры. Одна на Ботанике продала квартиру и приехала у нас на Протягаловке купила дом частный. Поэтому… Россия должна смотреть, что здесь делается. Я считаю, что Путин тоже должен посмотреть, что здесь творится. Не просто так: приехал, дал денег и уехал. Правильно?
Я считаю, что им виднее, к народу, наверное, не сильно и будут прислушиваться. Я думаю, что лучше президент один должен быть главным, там разные фракции, разные мнения… Я так думаю.
Я думаю, что так. Нужно давать, чтобы решали. Не один президент должен решать. И все.
Я думаю, что все-таки парламентская. Ну, для того, чтобы балансировала система сдержки противовесов. Это мое мнение. Потому что мы видим, к чему привела полная президентская власть. К печали. Потому что все мы сегодня сидим на скамеечке вместо того, чтобы работать.
Честно, я не знаю. Думаю, надо менять. Менять все надо.
Я считаю, что все-таки президентская республика у нас должна оставаться, поскольку на своем примере Республика Молдова показала несостоятельность системы парламентской республики. Поэтому я считаю, что пусть все остается так, как есть. Нужна команда, чтоб работала сообща, все функции выполнялись надлежащим образом. Что говорить – хуже стало жить в общем и целом. Причины… все мы знаем эти причины, даже не стоит обсуждать.
Вы знаете, в данной ситуации и президент не вызывает доверия, но и парламенту нельзя доверять, не только президенту... Все равно они не смотрят то, чтобы помочь народу. Наверное, надо, чтоб какой-то баланс соблюдался. Скорее всего, так. Ну, я тоже не доверяю ни парламенту, и к президенту нет доверия. Нам надо что-то новенькое, что-то, наверное, пророссийское, скорее всего. Иначе нам будет совсем плохо, иначе совсем будет нам тяжело. Только так.
Нужно поменять президента, а потом укрепить его власть. Либо парламент тоже сменить на более компетентный. Пока результатов никаких. Хорошей жизни в нашей республике пока нет – ни у молодежи, ни у кого. Все уезжают, хочется лучшей жизни для нашей республики.
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Tiraspol.
***
Europa Liberă: Radio Europa Liberă a lansat un nou proiect intitulat „Rusia mea” - un serial de interviuri cu 12 foşti conducători ai statelor post-sovietice, care vorbesc despre atitudinea lor faţă de Rusia şi politica promovată de ea. Interviurile au fost realizate pe parcursul a jumătate de an de corespondenta serviciului belarus al Europei Libere, Anna Sous. Astăzi vom difuza interviul cu fostul președinte al Parlamentului Lituaniei, Vytautas Landsbergis, acum în vârstă de 84 de ani. Interviul a fost înregistrat în iunie 2015.
Anna Sous, RFE/RL: Dle. Landsbergis, ne aflăm acum într-un loc simbolic pentru Lituania – Muzeul comemorării evenimentelor din 1 ianuarie 1991. Lituanienii au fost printre primii care au plătit un preț mare pentru independența față de Uniunea Sovietică. „Pentru independență trebuie să fii gata să plătești. La nevoie – chiar și cu sânge”, a spus recent ex-președintele Ucrainei, Leonid Kucima, idee care a fost continuată și de politicianul rus Grigori Iavlinski: „Libertatea costă scump, iar libertatea față de Rusia – și mai scump”. Cum credeți, astăzi prețul libertății față de Rusia rămâne la fel de mare ca și acum 25 de ani?
Vytautas Landsbergis: Acest preț se schimbă nu doar ca volum, dar și la culoare. Noi am fost amenințați că ni se vor cere restituirea unor datorii atât de mari față de fosta URSS, încât nu vom fi niciodată capabili să le plătim, încă înainte de a ne proclama restabilirea independenței. De parcă am fi fost niște ostatici care trebuiau să se răscumpere. Noi, însă, vedeam situația altfel. Noi am fost cotropiți și, orice ar fi făcut ei aici, fie că au investit bani în obiecte strategice, în sovietizare, în includerea Lituaniei în toți parametrii sistemului Uniunii Sovietice, toate acestea erau costurile lor, costuri plătite de imperiu, de ocupant. Și nu aveau de ce să ne reproșeze nouă că au avut aceste costuri. Și noi nu le datorăm nimic. Ba chiar dimpotrivă, ocupantul este dator să ne compenseze prejudiciile cauzate de ocupație.
Iar acum noi vedem foarte concret ce preț plătește Ucraina - și nu se vede încă sfârșitul acestui preț. Rusia mai că nu cerea, la un moment dat, ca Ucraina să plătească anumite sume celor din Donbas, lui Zaharcenko și altora – este ridicol, desigur, Ucraina nu va plăti nimic. Ucraina este supusă unui proces de distrugere. Vă imaginați ce costuri vor fi pentru restabilirea țării? Probabil va trebui să plătească tot Ucraina sau democrațiile occidentale. Rusiei nimeni nu-i va cere să facă asta, deși Putin a fost cel care a venit cu aceste distrugeri. Nimeni nu s-a autodistrus.
Anna Sous, RFE/RL: Am observat că în biroul Dvs. sunt multe caricaturi și, în mare parte, acestea sunt legate de Uniunea Sovietică, de Rusia. De exemplu, Gorbaciov intră într-un stup pe care scrie Lituania, de acolo ies multe albini și acestuia îi vine foarte greu. Iar pe de altă parte, aveți pe un alt perete mai multe fotografii în care apăreți împreună cu liderii occidentali și nu aveți nicio fotografie cu liderii ruși. Proiectul Radio Europa Liberă/Radio Libertatea se numește „Rusia mea”. În calitate de om de creație, ce simbol ați alege pentru Rusia zilei de azi și pentru Rusia acelor vremuri, când conduceați Lituania?
Vytautas Landsbergis: Bineînțeles, aș alege imaginea acelei Rusii care aspira către democrație. Ar fi ultimii ani ai Perestroikăi lui Gorbaciov, când tot mai mulți și mai mulți oameni au crezut în faptul că se poate trăi altfel și că trebuie să fie depuse eforturi pentru a schimba lucrurile.
Atunci când era ales Congresul deputaților poporului de la Moscova, deja se putea vorbi despre alegeri. Pentru prima dată. Poate nu chiar alegeri în sensul deplin, dar totuși unele în care a existat concurență adevărată. Și în Lituania am mers la aceste alegeri ca organizație social-politică care a avea ca scop libertatea și, bineînțeles, schimbarea, reformele, modificarea modului de viață. Noi am mers cu acest program în dezbateri deschise și am câștigat.
Noi nu ne consideram parte a Rusiei, noi vroiam să normalizăm relațiile și să aruncăm în neant crima stalinistă a acaparării Țărilor Baltice și restul crimelor care au urmat, având în vedere că Rusia își dorea să devină o democrație. Erau vremuri încurajatoare și îmi amintesc de politicienii ruși, mai ales de cei democrați, cu simpatie, cu un sentiment de regret că aceste lucruri nu s-au întâmplat, că forțele revanșei bolșevice și a imperialismului au fost mai puternice. Acestea au strivit democrația rusească care tocmai se năștea și au întors înapoi posibilul progres rusesc – s-au întors din nou la imperialism, la represiuni și teroare. Vărsările de sânge continuă și nu se vede sfârșitul acestora – în numele așa-zisei măreții a imperiului rusesc, unde omul nu valorează nimic și unde mai presus de toate sunt teritoriile și puterea.”
Anna Sous, RFE/RL: Ați amintit despre unii politicieni ruși. Din punctul Dumneavoastră de vedere, care este principala diferență dintre Elțin și Putin?
Vytautas Landsbergis: Elțin era un om sincer și avea simțul onoarei și demnității. Am văzut asta la negocierile noastre, în momentele în care apropiații lui încercau să-l împingă spre acțiuni nu foarte corecte. Și era suficient să-i amintești: „Boris Nikolaevici, noi doar ne-am înțeles!” și era suficient. Era un om cinstit.
Mai apoi, acesta a fost totuși deturnat de la calea cea dreaptă în legătură cu războiul din Cecenia. Desigur, din cauza anturajului său corupt, inclusiv al celui din familie, și el a ajuns sub influența circumstanțelor din jurul său și nu s-a mai putut opune revanșismului imperiului rusesc. Poate chiar a ajuns sub influența acestor idei. Deși nu se știe ce s-a întâmplat atunci când el, la o primă etapă, a spus public: „Noi niciodată nu vom interveni militar în Cecenia pentru că nimeni nu ne-ar ierta asta”. Iar peste două săptămâni era deja frânt și a semnat decretul de intervenție militară. Cândva, istoricii vor ajunge să afle adevărul despre cine era, de fapt puterea adevărată care îi suprima pe președinte.
Anna Sous, RFE/RL: Dacă e să vorbim despre evenimente mai recente, am cartea Dvs. „Golgota Ucrainei”, despre evenimentele de pe Maidan. Ați fost pe Maidan…
Vytautas Landsbergis: Aceste evenimente nu se pot compara cu ceea ce simboliza și ceea ce promova în politică Boris Elțin. În politica lui Boris Elțin o intervenție în Ucraina ar fi fost de neimaginat – iar acum iată că este posibilă și chiar este salutată de masele prostite de ruși.
Anna Sous, RFE/RL: Recent spuneați în unul dintre interviuri că Occidentul se teme să răspundă Rusiei și, dacă această atitudine nu se va schimba, Rusia își va continua fărădelegile în Ucraina, iar mai târziu în alte țări învecinate. În Lituania deja a început recrutarea și impresia mea este că în Lituania se înțelege foarte bine ce se întâmplă în estul Ucrainei și se reacționează adecvat, spre deosebire, de exemplu, de reacțiile din Cehia, Slovacia, Ungaria. Cum vă explicați acest lucru? În Lituania subiectul este mai dureros?
Vytautas Landsbergis: În virtutea experienței istorice, Lituania este mai deșteaptă. În alte țări unii politicieni își permit o anumită naivitate, se prefac că nu cunosc foarte bine subiectul sau, pur și simplu, se lasă prostiți.
Anna Sous, RFE/RL: Sau au uitat?
Vytautas Landsbergis: Poate că au uitat anumite lucruri ori s-au lăsat influențați de sugestiile care au fost foarte pronunţate o vreme cu privire la faptul că Rusia a devenit o cu totul altă țară, că niciodată nu vor mai fi invazii militare de genul celor care au fost în Cehoslovacia sau în Ungaria, în timpul revoluției democratice maghiare, că aceste lucruri nu au nimic în comun cu noua Rusie. Dar acum vedem că toate aceste lucruri au rămas în adâncuri și acum au ieșit la suprafață.
Anna Sous, RFE/RL: Ați fost de două ori deputat în Parlamentul European. Dacă ați fi acum în conducerea Uniunii Europene, ce ați întreprinde în primul rând pentru a opri războiul de pe teritoriul Ucrainei, pentru a opri conflictul militar?
Vytautas Landsbergis: Aș veni cu o propunere imperativă de a desfășura negocieri de pace. Nu negocieri despre un armistițiu temporar, ci despre pace între țările în conflict – Rusia și Ucraina. Pentru că Rusia învinge în fața celor care sunt de acord să fie învinși și prezintă lucrurile de parcă nu ar lupta împotriva Ucrainei. Este ridicol. Eu presupun că mulți politicieni occidentali râd în privat de aceste minciuni repetitive, însă în mod public se rușinează să spună: „Domnilor, încetați să ne mai mințiți! Voi sunteți cei care luptați acolo, mercenarii voștri, armamentul vostru, chiar și soldații voștri, voi îi trimiteți acolo, iar apoi îi ardeți în crematorii pentru a nu fi nevoiți să-i înmormântați în patrie, pentru ca mamele și părinții nici să nu știe unde au dispărut fiii lor și pentru ce”. Trebuie să se spună clar: „Destul cu minciuna! Ajunge să mai trăim „în minciună”, cum a spus Soljenițîn.
Anna Sous, RFE/RL: Dacă e să vorbim despre relațiile cu Rusia, care a fost ziua cea mai grea, cea mai complicată și care a fost cea mai bună zi, cea mai fericită?
Vytautas Landsbergis: Ce să spun? Au fost dificultăți de tot felul. Au fost amenințări, ultimatumuri, au fost blocade… cu miza că poporul va deveni nemulțumit și își va schimba atitudinea față de cursul către independență și va saluta revenirea așa-numitei puteri sovietice, adică a puterii de ocupație, centrale, imperiale a Kremlinului. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Era atât de transparent și negativ, încât aceste metode nu au funcționat. Atunci, au aplicat forța militară, au mers să omoare, să omoare chiar și în masă. Numărul victimelor ar fi putut să ajungă chiar și la mii de oameni. Au fost omorâți pe loc 14 oameni, au fost grav răniți cam o mie. Dar oamenii și-au apărat dreptul de a trăi cu demnitate și de a avea propria Patrie, dreptul de a nu ridica în slăvi o ne-patrie îndepărtată, măreață și hapsână.
Europa Liberă: L-ați ascultat pe Vytautas Landsbergis, fostul președinte al Parlamentului Lituaniei, într-un interviu realizat de colega noastră de la Serviciul belarus, Anna Sous, în cadrul proiectului „Rusia mea”, pe care-l puteți găsi integral pe pagina noastră de internet la europalibera.org.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.