În ultimul deceniu al regimului comunist din România cafeaua dispăruse din magazine. Aveam în schimb un surogat ce primise denumirea oficială de „cafea cu înlocuitori”: era un amestec din 20% cafea și 80% năut și ovăz. Datorită prezenței ovăzului, produsul a devenit cunoscut sub numele de „nechezol”, nume ce confirma, o dată în plus, resursele umorului popular.
Din fericire, nechezolul a dispărut, dar nu și practica „înlocuitorilor”, pe care îi găsim în cele mai neașteptate zone. Astfel, în politică, fenomenul „înlocuitorilor” a dat naștere unei adevărate epidemii. Să luăm exemplul recent al candidaților liberali la primăria Bucureștilor: Cristian Bușoi a fost înlocuit de Ludovic Orban, Ludivic Orban a fost înlocuit de Marian Munteanu, care a fost înlocuit de Cătălin Predoiu, care s-a înlocuit pe sine însuși în postura de prim-ministru al așa-numitului „guvern din umbră”. Din cauză că este obiectul unor urmăriri penale, Traian Băsescu a renunțat să mai candideze la primăria Capitalei și l-a desemnat drept înlocuitor pe ziaristul Robert Turcescu, cel care nu cu foarte multă vreme în urmă se auto-denunțase ca fiind ofițer acoperit al unui serviciu secret. Nici Călin Popescu Tăriceanu n-a acceptat să candideze, fapt pentru care candidatul partidului său se numește Daniel Barbu, fost ministru al culturii, înlocuit atunci în urma unor declarații scandaloase.
Cum Direcția Națională Anticorupție a făcut, după cum se știe, ravagii, o serie de politicieni au ales să înlocuiască partidul din care făceau parte, eventual să se proclame „independenți” și să-și continue astfel cariera, în ciuda condamnărilor mai vechi sau a proceselor care sunt pe rol. Este cazul foștilor primari din Bacău, Brașov sau Pitești, ori al lui Popescu Piedone, edilul sectorului 4. În alte orașe mari, precum Iași sau Constanța, foștii primari nu mai candidează dar candidează înlocuitorii lor, primarii interimari, care – cu siguranță – vor fi demni continuatori ai titularilor. La București, celebrul Mariean Vanghele, exclus din Partidul Social Democrat, și-a făcut partid nou și candidează în sectorul 5, luându-l sub aripa lui protectoare pe Adrian Severin, fost europarlamentar, condamnat în primă instanță la închisoare cu executare pentru luare de mită. De altfel, politicienii noștri au găsit cele mai ingenioase soluții pentru a depăși situațiile dificile: în mai multe localități, primarii care nu mai aveau drept să-și exercite mandatul s-au numit pe ei înșiși „administratori publici”, au rămas în primărie ba chiar și-au păstrat și biroul.
La vârful partidelor înlocuirile nu prea se fac de bună voie. La UNPR, generalul Oprea a fost înlocuit de generalul Onțanu, care acum e la arest și a fost înlocuit de… Oricum n-are importanță, personajul e șters, nimeni nu-i știe numele, totul e ca la alegeri partidul să țină trena PSD-ului. La social-democrați, condamnat la închisoare cu suspendare, Liviu Dragnea nu vrea să fie înlocuit, se ține cu dinții de scaun, spre – declară el – binele partidului și al țării. Preferă însă să-l izgonească pe cel care i-a cerut demisia, pe Valeriu Zgonea, numărul doi în partid și, la o adică, înlocuitorul lui.
Cam așa se prezintă nechezolul politic: 20% politică și 80% năut și ovăz, într-un amestec cât se poate de indigest.
