Aflu că doamna Maria Bortă, şefa Casei Naţionale de Asigurări Sociale, a fost demisă la cererea premierului Pavel Filip care a avut o revelaţie, aceea că după indexarea pensiilor mai mulţi pensionari au primit mai puţini bani. „Este inadmisibil ce s-a întîmplat!”, a spus Pavel Filip, referindu-se la suspendarea ajutoarelor suplimentare după indexarea pensiilor. În consecinţă, vreo 36 mii de pensionari, care au atins aşa-numitul minimum de existenţă, nu au avut nici un profit de pe urma indexării.
Ce să spunem? Aş zice mai întîi că vinovată de această situaţie nu e doar Maria Bortă, care şi-a pierdut pe neaşteptate funcţia. Aşa e sistemul de Asigurări Sociale care le dă ajutoare numai celor care nu au atins minimumul de existenţă. Presupun deci că Maria Bortă a făcut ceea ce era să facă oricare alt cinovnic, adică a respectat o regulă existentă. De aceea, supărarea premierului orientată spre o singură persoană mi se pare neadecvată. Sau regula asta a fost creată şi impusă numai de doamna Bortă?
În altă ordine de idei, ar mai trebui remarcate două detalii. Pensiile autohtone, indexate cu acribie în fiecare an, tot ridicole rămîn pentru cea mai mare parte a pensionarilor. Există însă şi o pătură cu pensii frumoase-mulţumitoare. Şi aici am o nedumerire. De ce oare indexările sînt aplicate mecanic tuturor pensiilor? Oare un judecător cu o pensie de 6-8 mii de lei nu ar putea să se lipsească de indexare de dragul unui învăţător cu o pensie de circa o mie de lei? Ambii au muncit pentru stat, pentru ţară, dar au pensii atît de diferite. N-ar putea oare un slujitor al statului să fie solidar cu un alt slujitor al statului?
