Militarii americani care se afla acum in Moldova nu sunt primii care sosesc si care contribuie şi la modernizarea armatei Moldovei si la mai buna ei pregatire. O retrospectiva a relatiilor militare moldo-americane în cei 25 de ani de independență a statului.
Din 1995 încoace Republica Moldova a încheiat 16 acorduri de cooperare militară cu Statele Unite, dar cele mai ample antrenamente cu participarea unor militari americani s-au ţinut în Moldova în ultimii doi ani, în timpul mandatului actualului ministru al apărării, Anatol Şalaru.
În 2015, de exemplu, la poligonul de la Bulboaca au avut loc în premieră aplicaţiile militare Scutul de foc - 2015. În afară de cei 150 de militari americani, la acel exerciţiu multinational, menit să consolideze subunităţile de artilerie ale armatei Republicii Moldova, au participat și 26 de militari români.
Ca în cazul exerciţiului de acum, şi cel de anul trecut a generat reacţii la Tiraspol, una din ele aparţinând pretinsului ministru de Externe de atunci al regiunii, Nina Ştanski:
„Faptul că aplicaţiile militare se desfăşoară în Zona de securitate, la frontiera cu Tansnistria, poate fi oare interpretat ca un semnal „prietenesc” şi „pacifist” din partea Chişinăului? Or, anume de lipsa acestora am fost acuzaţi noi după parada militară din 2 septembrie", a scris atunci Nina Ştanski atunci într-un scurt comentariu pe reţelele de socializare.
Tot în 2015, pe teritoriul Republicii Moldova au mai avut loc trei antrenamente cu participarea militarilor americani (OCC, din 8-27 iunie, Efort Comun, din 20-24 iulie şi Exerciţiul JCET, din luna iunie), iar contingente din componenţa forţelor armate moldoveneşti au mers, la rândul lor, să se antreneze în patru exerciţii organizate de Germania (Saber Junction, Combined Resolve, KFOR Mission Rehearsal Exercise, Georgian Infantry Battalion), trei - de România (Wind Spring, Prutul, Exerciţiu în domeniul apărării antiaeriene), două – de Ucraina (Saber Guardian / Rapid Trident, Sea Breeze) şi unul în Serbia (LOGEX).
Niciodată până acum, acest gen de antrenamente nu a stârnit o opoziţie atât de înverşunată ca aceea manifestată de socialişti faţă de exerciţiul actual Dragon Pioneer 2016, iar expertul în probleme de securitate de la IPP, Iurie Pântea, crede că acest gen de reacţii au fost generate întâi de toate de apropiata campanie electorală prezidenţială din Republica Moldova:
„Jocuri electorale de-ale Partidului Socialiştilor. Ei ne împing pe noi spre un Donbass şi fac tot posibilul pentru ca să aţâţe spiritele. În contextual în care cu integrarea europeană am cam dat-o în bară, încearcă să profite electoral din această situaţie. Este absolut normal să organizam astfel de activităţi odată ce Rusia nicidecum nu se lasă de ideile astea cu „Russkii mir” - trebuie să ne gândim cum să facem ca să nu facem o Crimeea în Moldova şi aceste exerciţii îşi au rostul şi importanţa lor îâân acest context. Toate sunt clare şi logice. Noi judecăm şi analizăm politicile externe ale Rusiei din cuibarul nostru din care nu tare multe se văd, iar americanii văd un pic mai departe şi cu mult mai clar şi îşi dau seama că Rusia nicidecum nu e pornită spre o prietenie şi pace veşnică la hotarele sale.”
Statele Unite pot fi considerate țara care a sprijinit cel mai mult, încă de la început, intenţia Republicii Moldova de a-şi moderniza forţele armate în conformitate cu noile provocări de securitate din regiune declanşate de criza ucraineană.
Într-o vizită la Chişinău de acum o lună şi jumătate, şeful Comandamentului European al Forțelor Armate ale Statelor Unite, generalul Philip Breedlove, a îndemnat armata moldoveană să se modernizeze și să combată corupția pentru a-și putea apăra cetățenii de insecuritatea generată inclusiv de Rusia.
Aflat la final de mandat, Breedlove, care mai este și comandant al forțelor NATO din Europa, a vizitat atunci poligonul de la Bulboaca, unde Statele Unite contribuie la eforturile de renovare şi i-a încurajat pe militarii moldoveni să-și modernizeze capacităţile armatei aduncîndu-le la standardele europene.
„Statele Unite sprijină statulul de neutralitate al Republicii Moldova şi îndemnăm toate părţile să facă acelaşi lucru. Dar Republica Moldova trebuie să poată să se apere, de aceea trebuie să continue să participe la misiuni de pacificare precum o face de doi ani în Kosovo”, a mai spus atunci Breedlove.
Printr-o decizie luată la summitul de acum doi ani din Ţara Galilor, NATO la rândul său a început să sprijine mai activ Republica Moldova în eforturile de modernizare a sistemului său de securitate şi apărare.
Numai că programul iniţiat atunci în acest scop, numit Sporirea Capacităților de Apărare, se pune în practică cu mari întârzieri, iar directoarea IDC NATO, Elena Mârzac, a explicat, la solicitarea postului de radio Europa Liberă, de ce:
„Sigur că cea mai bună etapă de dezvoltare a relaţiei Republicii Moldova cu NATO a început atunci când a fost semnat IPAP, Planul naţional de acţiuni, în 2006, chiar dacă pe atunci la guvernare erau comuniştii. Preşedintele Voronin, care a semnat acel dintîi plan, a înţeles foarte bine că doar cu NATO ar putea să reformeze sectorul de securitate. A urmat o perioadă nu de răcire, dar de oprire a aplicîrii IPAP, din cauza lipsei finanţărilor. Relaţia a devenit mai bună când a venit la putere coaliţia proeuropeană. Au fost foarte multe vizite la Bruxelles a dlui Filat, dlui Leancă, dnei Gherman, iar în 2014 la Chişinău a venit Alexandru Vershbow, adjunctul secretarului general. Apoi în 2015 a fost un moment destul de bun de colaborare, aş zice chiar istoric, pentru că prima dată un comitet politic NATO din 40 de persoane ies din Bruxelles şi vin într-o ţară parteneră să anlizeze situaţia, să vadă care e situaţia în Moldova, să deschidă biroul, să vadă cum se implementează această iniţiativă. În 2014, la summitul din Țara Galilor, când Moldova a fost invitată să ia parte la iniţiativa Sporirea Capacităților de Apărare s-a stabilit din nou o colaborare foarte [bună], care însă nu dă rezultate palpabile, din cauza situaţiei politice de aici, din cauză că s-au schimbat guverne. Iată şi această situaţie cu deschiderea biroului: în timp ce unele voci spun că nu se deschide din cauză că nu a fost aprobat în comisia pentru politica externă, oficial se spune că abia a fost pusă pe agendă această chestiune. Aş spune că există o colaborare constructivă totuşi, dar foarte multe depind de ce voinţă politică există, de cine este ministru de externe, de cine este ministru al apărării, adică persoanele cheie care influenţează relaţia.”
