Europa Liberă: În a doua jumătate a acestui an în Republica Moldova, dar și în regiunea transnistreană, vor avea loc alegeri. Cum vedeți interesul Rusiei în această regiune, având în vedere ceea ce se întâmplă în Ucraina, având în vedere că opoziția de stânga este foarte puternică în Republica Moldova și este foarte loială Federaţiei Ruse? Care este interesul Rusiei și cât de activ va participa Rusia la aceste procese, chiar dacă nu direct, ci prin intermediul presei sau a forțelor care îi sunt loiale?
Serghei Utkin: „Aici nu aș vrea să confundați felul în care înțeleg eu interesele Rusiei cu felul în care aceste interese sunt văzute de conducerea țării. Din punctul meu de vedere, interesul cel mai mare ar trebui să rezide în preocuparea ca aici să nu aibă loc, pe acest fundal al alegerilor, careva procese destabilizatoare, pentru ca cel puțin să fie menținut status-quo-ul. Eu în general am impresia în ultimul timp, atunci când urmăresc evenimentele din jurul Moldovei, Transnistriei, a României, că dacă vom reuși să menținem status-quo-ul care a fost până în prezent acesta deja va fi un rezultat pozitiv destul de apreciabil. Adică evitarea unei degradări sub influența diferitor „vânturi” deja ar fi un mare avantaj.
În ce măsură anume această viziune domină la Kremlin nu m-aș apuca să apreciez – de multe ori se întâmplă că la un astfel de nivel procesul de luare a deciziilor funcționează ca o cutie neagră. Pe de o parte, faptul că Rusia așa și nu a mers pe calea recunoașterii independenței Transnistriei, faptul că la modul formal continuă să recunoască integritatea teritorială a Republicii Moldova este probabil un semn că Rusia speră să construiască relații normale cu Moldova în ansamblul ei, că nu a renunțat la perspectiva unei interrelaționări normale, în viziunea Kremlinului, cu Moldova. Cel puțin nu s-a mers pe scenariul care s-a produs în Georgia sau Ucraina. Aici mai este desigur și momentul geografic, faptul că Transnistria este izolată. Dar cred totuși că nu doar geografia a jucat un rol, cât înțelegerea faptului că în Moldova există destul de multe forțe influente care au o atitudine bună față de ideea cooperării cu Rusia.
Respectiv, probabil că fortificarea flancului spectrului politic din Moldova care este favorabil unei colaborări mai intense și mai de substanță cu Rusia ar fi salutată de Moscova. Dacă va încerca Rusia să fie exagerat de activă aici? Probabil tentația există – tentația de a ajuta, de a susține. Dar noi deja am văzut de mai multe ori cum o susținere activă a unor forțe politice în străinătate aduce într-un final la rezultate negative. Totuși procesele politice interne trebuie să rămână o chestiune internă.
Un alt motiv pentru care nu cred că vom asista la o implicare prea evidentă a Rusiei este faptul că anume în cazul Moldovei se creează impresia că popularitatea forțelor așa-numite pro-ruse nu este una artificială. Acest lucru trezește neliniștea oamenilor care își doresc o mai are apropiere de Uniunea Europeană. Dar cred că toată lumea înțelege că această popularitate în creștere este legată în primul rând de situația economică dificilă, mai ales în afara capitalei, în alte orașe decât Chişinău, oamenii trăiesc o anumită depresie, ei nu văd ieșirea din impas, inclusiv nu văd vreun rezultat de la negocierile pe larg mediatizate cu UE, de la Acordul de Asociere cu UE… Și oamenii încearcă să găsească o altă ieșire. Deci, aici nici măcar nu trebuie susținute cumva artificial anumite forțe politice pentru ca acestea să vadă acest potențial la nivelul electoratului și să încerce să-l folosească.
În plus, cred că marginalizarea tendințelor pro-românești, care presupun unirea cu România, ar fi bineînțeles salutată la Moscova. La un moment dat oamenii care vorbeau de pe această poziție erau foarte vizibili, însă în situația actuală se creează impresia că aceștia s-au marginalizat. Și dacă această tendință se va consolida, acest lucru va fi perceput ca fiind unul pozitiv la Moscova. Rogozin, care este cunoscut prin declarațiile lui tăioase, a spus de mai multe ori cu text deschis că pentru Rusia e important cum se va autodetermina Moldova – dacă ea va decide că este România, sau va rămâne totuși țara independentă Moldova. Cu țara independentă Moldova Rusia este gata să colaboreze, însă dacă Moldova va merge în România, atunci Rusia va acționa corespunzător. E spus dur și nepoliticos, dar reflectă lucrurile pe care la alte nivele puterea rusească le formulează poate puțin altfel și poate că nu le spune chiar atât de deschis.”
Europa Liberă: Dle Utkin, cum schimbă contextul securității regionale inaugurarea recentă în România a scutului antirachetă de la Deveselu? Cred ca trei sferturi din conferința de presă de la inaugurare a fost consacrată asigurărilor că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei. Cum este perceput acest lucru la Moscova?
Serghei Utkin: „Este perceput critic, bineînțeles. Există poziția oficială dură, cunoscută deja, care spune că scutul este îndreptat împotriva noastră. Dar există și o încercare de a raționaliza această abordare oficială, de a o explica. Și argumentele aici țin de faptul că aceste baze sunt ca un picior pus în ușă Rusiei, că este o extindere a infrastructurii americane care poate fi folosită pe viitor pentru orice. Astăzi acolo sunt niște complexe de apărare care poate că în sine nu conțin nicio amenințare la adresa Rusiei, dar noi nu vom putea controla ceea ce se va întâmpla acolo mâine. Deci, este o de facto consolidare pe baze permanente a prezenței americane în regiuni unde această prezență nu a existat anterior. Și dacă americanii apar undeva, este puțin probabil să mai plece de acolo. Aceștia au o rețea destul de amplă de baze militare și este puțin probabil să facă economii atunci când vor vrea să mai deschidă una. Acest lucru este, practic, motivul de îngrijorare.
În ceea ce privește argumentarea pe care o propune NATO, aceasta nu este credibilă nici măcar pentru experții care sunt extrem de critici față de politica oficială rusească. Aceștia înclină să spună mai degrabă că toate țările au propriul lor complex militar-industrial și că acestea trebuie să câștige cumva bani, motiv pentru care se bucură de orice proiect pompos care le permite să facă asta. De aici ar veni această idee de dezvoltare a apărării antiaeriene în general și de aici vine și interesul țărilor care primesc aceste instalații pe teritoriul lor.
În faptul că acest sistem va permite apărarea contra rachetelor iraniene nu crede practic nimeni. Este o logică cumva ciudată – pentru că anterior acest lucru era prezentat ca o protecție împotriva armamentului nuclear, unde chiar și o rachetă poate aduce prejudicii enorme. Acum pe programul nuclear iranian s-a ajuns la un acord, dar se discută în continuare despre faptul că oricum Iranul are program de dezvoltare a construcției de rachete balistice, ceea ce continuă să fie o amenințare. Este un scenariu absurd că Iranul, fără să aibă armă nucleară, va lansa o rachetă balistică sau două cu focoase ne-nucleare către Europa, pe deasupra României… Pentru ce? Pentru că dacă vor fi mai multe rachete, cândva, în viitor, atunci acest scut antirachetă nu va ajuta la nimic. Deci, din perspectiva eficienței practice există îndoieli mari că sistemul este motivat din punctul de vedere al apărării. Din punctul de vedere al respectării intereselor militarilor și ale complexului militar-industrial, poate că da, dar poate că ar fi fost mai bine ca acesta să facă bani pe subiecte care nu riscă să provoace o confruntare cu Rusia.”
Europa Liberă: în Republica Moldova au loc acum exerciții cu participarea militarilor americani și ai celor din Armata Națională. Am văzut pe 8 mai tehnica militară americană în centul Chişinăului, pe 9 mai – tehnica militară rusească în centrul Tiraspolului. Este doar o mișcare propagandistică, ideea este de a demonstra al cui este teritoriul și influența, sau este vorba despre faptul că situația în regiune devine tot mai tensionată?
Serghei Utkin: „Cred că una nu exclude pe alta. Aici există și o importantă tensiune regională, și sunt și unii experți care jonglează cu diferite scenarii destul de radicale a ceea ce s-ar putea întâmpla în regiune. Există însă și dorința din partea militarilor de a fi gata de diversele scenarii de evoluție a evenimentelor, inclusiv să-și demonstreze din timp gradul de pregătire. Desigur că există și elementul demonstrării prezenței politice și militare.
Ce este mai puțin clar în această situație este totuși atitudinea față de această situație a Guvernului moldovean. Aceasta pare să fie cumva duală – pe de o parte, da, autoritățile doresc o susținere din partea Occidentului și o colaborare mai strânsă, inclusiv în domeniul militar, iar pe de altă parte nu doresc că acest lucră să iasă din anumite limite și să strice la modul principial relațiile cu Rusia. Cred că de aici vin și unele inconsecvențe – mai întâi au anunțat expunerea tehnicii, apoi au schimbat ziua și au retras-o repede, mai întâi au făcut mare tam-tam cu aceste aplicații militare, după care au început să vorbească mai puțin despre ele…
Eu cred că în acest moment se poate vorbi nu atât despre o nouă calitate a prezenței militare, cât despre încercări de a înlocui esența prin demonstrații de forță, în ideea de a intimida partea cealaltă.”
Europa Liberă: În două cuvinte – cum vedeți anul 2016 pentru regiune? Se va merge pe principiul „important e să nu fie mai rău”, sau totuși ne putem aștepta la unele evoluții pozitive?
Serghei Utkin: „Eu m-aș bucura de careva evoluții pozitive, dar mie mi se pare că, da, mai degrabă se va merge pe ideea „măcar de n-ar fi război”, cum s-ar spune. Dacă se va reuși mai mult sau mai puțin menținerea situației actuale și în paralel încă se va merge pe linia renunțării la blocarea economică – și a Transnistriei, și legată de restricțiile la produsele moldovenești în Rusia – deci, dacă s-ar avansa pe aceste subiecte eu cred că ar fi o evoluție foarte și foarte pozitivă. Dar aici există destul de multe puncte în care lucrurile s-ar pute degrada brusc, în special acestea sunt legate de alegeri – o perioadă mereu destul de imprevizibilă care poate deveni și o perioadă de șocuri. Și ar fi bine ca acest lucru să nu se întâmple. Ar fi bine ca totul să treacă fără șocuri.”
