După o lungă eclipsă, cauzată de criza politica de anul trecut și de învestirea frauduloasă a actualei puteri, în ianuarie 2016, Republica Moldova este din nou vizitată de emisari occidentali. Europarlamentari, experți de la FMI, grupuri de consilieri specializați pe diverse domenii, detașați să lucreze în ministerele de la Chișinău. Interesul partenerilor de dezvoltare pentru Moldova rămâne constant, cum la fel de invariabile sunt și recomandările lor: stârpiți corupția, reformați justiția, investigați jaful miliardului și pedepsiți vinovații, depolitizați instituțiile statului, faceți ordine în sistemul bancar, eliminați monopolul din mass-media…
Numai că îndemnurile Occidentului nu-și află ecou în rândurile guvernanților de la Chișinău sau, mai exact, primesc răspunsuri vagi, evazive, lipsite de consecințe practice. Justiția este la fel de coruptă, iar în sistemul bancar domina aceeași debandadă. Aflăm din surse de la Moscova că Republica Moldova nu a încetat să fie o spălătorie de bani rusești. Numai în 2015, un an în care țara a vuit de proteste pe tema miliardului furat și toată lumea până la cel mai umil portar de sediu vorbea despre „jaful secolului”, s-au spălat alte 10,6 miliarde de dolari prin intermediul instanțelor judecătorești din Moldova și al unor companii off-shore, fără ca instituțiile antifraudă și Banca Națională să se sesizeze. Azi CNA a încercat să dezmintă printr-un comunicat aceste afirmații, însă argumentele sale nu sună deloc convingător.
Există și o altă nedumerire: de ce se tergiversează atât de mult identificarea acționarilor, de ce nu se trece urgent la dez-offshorizarea sistemului bancar? Cum își imaginează cabinetul Filip că va încheia un acord cu FMI, cum crede că va fi reluată finanțarea de la Uniunea Europeană dacă guvernarea de la Chișinău nu va adopta de urgență măsuri care să facă lumină în sistemul bancar? Sau poate, cum spun „gurile rele” din presă, mai întâi furăm ce-a mai rămas de furat – că tot nu ne putem abține! – și abia apoi instalăm gardieni să păzească o vistierie goală?...
Dar și Banca Națională trebuie să facă ceva. Să insiste, să someze guvernul și Parlamentul să adopte o lege care să desecretizeze sistemul bancar din Moldova. Ar fi bine ca noul guvernator, dl Cioclea, chiar să vrea să marcheze o diferență în raport cu predecesorul său. Pentru că nu ne putem face iluzii că politicienii de la putere vor fi receptivi la îndemnurile partenerilor noștri externi.
Suntem într-un blocaj de principiu, într-o contradicție logică, fără ieșire, în Moldova. Reformele nu se vor face atâta timp cât acestea afectează interesele sistemului de putere oligarhic. Este o adevărată quadratură a cercului, care nu poate fi rezolvată decât prin schimbarea actualei clase politice în totalitatea ei și prin propulsarea unor lideri care să fie mult mai responsabili în fața alegătorilor, mult mai dedicați reformei și ideii de morală și onestitate în serviciul public.
Dar cum ajungem acolo? Guvernarea este interesată ca status quo-ul să nu fie tulburat. Alegerile președintelui din toamnă pot fi o șansă de a delega în fruntea țării o persoană care să nu fie parte a „sistemului ticăloșit” și care, sprijinindu-se pe legitimitatea votului popular, să pună începutul scoaterii Republicii Moldova din marasmul statului captiv. Se conturează tot mai mult idea unui candidat unic al opoziției proeuropene, asupra căruia insistă, iată, și aliații noștri externi, în speță Partidul Popular European, dar această soluție evident o iau în calcul și adversarii, adică puterea actuală, care va mobiliza un arsenal masiv de resurse și mijloace, va apela la șantaj și intimidare, va lansa așa-ziși iepuri electorali pe dreapta pentru a împiedica coagularea forțelor proeuropene și antioligarhice în jurul unui candidat puternic și credibil.
În plus, așa cum semnalează mai mulți comentatori, există un mare haos în listele electorale, o neconcordanță flagrantă între datele statistice privind populația reală a Republicii Moldova din acest moment și numărul alegătorilor înscriși pe liste. Un decalaj enorm: în jur de 2,5 milioane de oameni după estimările specialiștilor, față de 3,226 de milioane în datele CEC-ului. O diferență ce poate decide învingătorul la alegerile din toamnă. Aceste suspiciuni sunt alimentate și de faptul că nici până azi nu au fost publicate datele recensământului desfășurat în 2014. Moldovenii, iată, nu reușesc „să se numere”. Secretizarea rezultatelor recensământului sugerează interesul guvernaților de a profita de pe urma acestei nebuloase.
Suspectă este și tăcerea partidelor parlamentare privind dezordinea din listele electorale. Te-ai fi așteptat ca asupra acestui subiect să insiste în primul rând formațiunile din opoziție, de exemplu, Partidul Socialiștilor, cel care pretinde că luptă împotriva „oligarhilor de la guvernare”. Numai că Igor Dodon, șeful PSRM, are altă agendă: el pledează energic pentru federalizarea Moldovei, mizând pe electoratul din Transnistria separatistă, care îi poate asigura postul de președinte și victoria într-un eventual scrutin parlamentar pentru PSRM și alte partide pro-rusești. Această „aflare în treabă” a socialiștilor a provocat comentariul caustic al lui Iurie Leancă, președintele PPEM: „Dodon vrea să vândă Moldova pe 3 de arginți… Pentru ce se mai vrea președintele unei țări pe care visează să o facă bucăți, să o federalizeze, să o dezbine? Proiectul politic al liderului PSRM este mai clar acum, iar el este doar un executant umil al celor care vor o Moldovă slabă, dezbinată și supusă… Poate finanțatorii PSRM nu au încredere în el și îi cer angajamente publice în avans?!”
Vorbind despre confuzia din listele electorale, nu i-am văzut nici pe reprezentanții PLDM-ului, trecut în opoziție, și nici pe oamenii Partidului Liberal, aflat la putere, să marșeze pe acest subiect. Deși ambele partide stau dezastruos în sondaje și ar avea prilejul să demonstreze că le pasă, că își respectă alegătorii. Este o remarcă mai ales pentru uzul PL. Liberalii susțin că și-au asumat un sacrificiu, când au decis să sprijine parcursul european în cadrul „majorității absolute”. Și mai declară că nu sunt complice la furtul miliardului, pentru că nu s-au aflat la guvernare în perioada respectivă. Cu toate acestea, s-au opus cu înverșunare demiterii lui Drăguțanu și au refuzat până și chemarea acestuia în parlament pentru a da explicații și a răspunde la învinuiri. De ce?
Doar presa mai ridică problema listelor electorale, politicienii tac, adânc conspirați. Suflete moarte, loc devastat – așa arată Moldova. Actualii guvernanți și cei care s-au mai aflat la putere în ultimii șase ani au desăvârșit măreața operă de pustiire a țării, care a început sub regimul Voronin. Noroc că avem un „coordonator” al coaliției de guvernământ, care a declarat azi la forumul oamenilor de afaceri pe care l-a organizat la Chișinău: „Preocuparea mea personală este consolidarea statului de drept”. Și n-avem nicio îndoială că-l va consolida. Aducerea la zi a listelor electorale se va face probabil tot așa, sub înțeleapta sa supraveghere, altfel să ne luăm gândul.
Ne așteaptă o perioadă agitată, în care vor trebui să se clarifice cât mai repede alianțele și candidații în vederea alegerilor prezidențiale, pentru a avea o minimă certitudine că nu suntem cu toții prizonierii unui show cu saltimbanci, din care nu putem evada.
