Finala Ligii Campionilor și-a ascuns defectele în spatele dramei. Real și Atletico au străbătut 120 de minute de fotbal pe muchie, într-un spectacol inegal. Frumusețea a venit pe San Siro, din tribune, unde galeriile au transformat un derby madrilen într-o gală milaneză de mare culoare și emoție.
Real a început excelent și a dat vreme de 30 de minute impresia că va surclasa faimoasa defenisvă patentată de Diego Simeone. La 1-0 pentru Real, după un gol confuz al lui Ramos, Atletico a revenit. După pauză, Atletico a forțat ofensiv și Griezmann a ratat copilărește un penalty. Dar Real a căzut și Atletico a egalat cu un gol de frumusețe clasică. Meciul a trecut la schimburi de contre și Real a ratat două ocazii enorme. Ronaldo a fost o prezență aproape anonimă și Real nu a reușit să puncteze. Prelungirile au continuat în același tipar. Penaltiurile au fost excelent executate și de o parte și de alta. Era limpede că prima eroare va fi decisivă. Juanfran a trimis în bară, Ronaldo a înscris sigur penaltiul decisiv și Real a cîștigat li un trofeu esențial pentru club. Real ajunge, astfel, la al 11-lea trofeu european, dar cîștigătorul imediat e Zinedine Zidane, marele jucător numit antrenor acum doar 5 luni, fără experiență anerioară.
Într-un fel, victoria Realului face un serviciu fotbalului european. Dacă ar fi cîștigat, Atletico ar fi impus modelul unui fotbal închis și destructiv. Evident, fotbalul ermetic perfecționat de Simeone nu e la îndemîna oricui. Trebuie să fi tobă de fotbal ca să îți împiedici adversarul să joace fotbal. Atletico e o echipă excepțională dar drumul deschis de Simeone include doar rezultatul în timp ce exclude publicul. Oricum, Spania a dat, în acest an, toate cîștigătoarele de cupe europene, plus trei din patru finaliste. Nu e nici o îndoială că, săptămîna viitoare, Spania pornește europenele din poziția de primă favorită.