Eudochia Pilaf este o fostă învățătoare, acum pensionară, în vârstă de 78 de ani, din satul Topala, raionul Cimișlia. A crescut trei copii, dar toți sunt plecați departe, să-și facă un rost mai bun peste hotare. Rămasă singură și măcinată de dor, și-a găsit alinare și refugiu în poezie. Femeia scrie versuri despre satul natal rămas orfan de tineri, despre multele nevoi și puținele bucurii ale oamenilor de la țară, despre străinătatea „urâtă și rea”, despre școala unde a lucrat decenii la rând, despre „Moldovioara, unde viața-i grea și-amară”… „Am scris poezii așa, când aveam necazuri. Mai ales de când am ieșit la pensie și nu pot dormi, scriu poezii. Ca să nu pierd timpul, scriu poezii. Nu sunt scriitoare”, spune Eudochia Pilaf, una din protagonistele seriei de portrete din cadrul proiectului Europei Libere „Moldova. Un sfert de secol”. Despre cei 25 de ani de Independență trăiți de Eudochia Pilaf, în filmul realizat de Alexandru Popescu.