De cîtva timp, poate doi-trei ani, fotbalul televizat repetă o imagine ciudată: antrenori și jucători vorbesc, fără excepție, cu mîna la gură. Meciurile Europenelor din Franța repetă această imagine zi de zi și meci de meci.
Oricine are ceva de spus, își acoperă gura cu mîna. Explicația e simplă: toată lumea se păzește de cititorii de buze. Orice televiziune poate folosi un cititor de buze și poate afla foarte exact tot ce s-a vorbit pe teren sau pe banca antrenorilor. Situația e ridicolă.
Fotbaliștii sînt în situația de a apăra ceva ce e al lor, pur și simplu pentru că televiziunile nu mai vor să respecte intimitatea persoanelor aflate într-o conversație.
Din păcate, așa arată prețul pe are îl plătim pentru așa zisul acces nelimitat la informație. Răsucit în curiozitate bolnavă, accesul la informație a devenit un pericol și o indecență ascunsă în spatele principiilor înalte.
