Un studiu proaspăt despre educația preșcolară în Republica Moldova sugerează că cererile de înscriere la grădinițe s-au înmulțit în ultimii cinci ani, dar oferta grădinițelor a rămas neschimbată. Despre dificultățile apărute din această cauză, precum și despre alte concluzii ale studiului finanțat de agenția ONU pentru copii UNICEF, relatează Tamara Grejdeanu.
Autorii studiului au colectat informații din peste 1450 de grădinițe și constată că, mai ales în mediul rural, majoritatea instituțiilor duc lipsă de materiale didactice și dotări speciale, au nevoie de investiții în infrastructură și de o adaptare a activităților la vârsta copiilor. Bogdan Belciu de la PriceWaterHouse România, organizație care a efectuat cercetarea observă că începând cu anul 2013, tot mai puțini educatori au intrat în sistem, iar din cauza fluctuației mari de angajați, multe poziții sunt ocupate de persoane care au studii medii de specialitate sau nu sunt pregătiți să lucreze cu copiii. El spune că este efectul salariilor mici și recomandă autorităților să revadă politica de salarizare:
„Credem că ar fi necesară o ajustare a cheltuielilor salariale pentru a face job-urile din învățământul preșcolar mai atractive, pentru a crește retenția, pentru a diminua rotația din învățământul preșcolar. Pe de altă parte însă, pentru a păstra sub control cheltuielile bugetare, credem că aceste creșteri salariale ar putea fi compensate cu un număr poate un pic mai mic de educatori, dar care sunt mai bine plătiți și mai bine pregătiți.”
Pe lângă lipsa de educatori bine pregătiți, autorii studiului atestă și un deficit de locuri libere în grădinițe. Bogdan Belciu spune că în circa 20 de raioane, cererile de înscriere sunt mult mai multe decât capacitatea instituțiilor, iar în 155 de localități nu există grădinițe. Prin urmare, unii copiii ajung să frecventeze grădinița din satul vecin sau rămân acasă:
„Vedem aproape o dublare a numărului de înscrieri, a ponderii înscrierilor în învățământul preșcolar, dar o creștere de aproximativ unul la sută a numărului de locuri în instituțiile preșcolare, ceea ce creează o presiune din ce în ce mai mare pe locurile disponibile și un grad de încărcare foarte mare pe alocuri.”
Dacă în Chișinău grădinițele sunt suprasolicitate, în unele localități autorii studiului atestă o ocupare de 88 la sută. Discrepanța dintre mediul rural și urban este și la nivelul cheltuielilor medii anuale pentru un copil.
Tabloul cheltuielilor prezentat în studiu arată că cea mai mare parte din bugetul grădinițelor este alocat pentru salariile educatorilor, urmează apoi cheltuielile pentru produse alimentare, lucrări de reparație și plata facturilor. Mai puțin de 3 la sută cheltuie însă instituțiile pentru materialele didactice.
Viceministra educației, Elena Cernei spune pe de altă parte că ține de competența managerilor, să gestioneze bugetele astfel încât procesul educațional să câștige în calitate, lucru care în opinia sa nu poate fi obținut atunci când cele mai mari cheltuieli se fac anual pentru reparația sediilor:
„Clădirile în care sunt prestate serviciile educaționale au o vechime considerabilă, necesită renovări, dar oricum, directorul trebuie să știe că mai sunt și alte priorități care trebuie să contribuie la calitatea și relevanța, acestea sunt dotarea instituțiilor cu materiale didactice, cu literatură de specialitate și literatură artistică a bibliotecilor școlare și formarea continuă a cadrelor didactice.”
Autorii studiilor sunt de părere că una din prioritățile autorităților din educație trebuie să fie profesionalismul în lucrul cu copiii, de asta ei recomandă ca educatorii să fie implicați în programe de instruire și să fie evaluați anual, iar tot acest proces să fie însoțit de o creștere a salariilor, măcar treptat, dar care să ajungă la nivelul la care ar menține specialiștii în sistem.
