În ciuda Brexitului și a unor opinii diferite dacă Rusia trebuie confruntată sau numai angajată, Alianța transatlantică a făcut o serie de pași importanți la reuniunea la cel mai înalt nivel încheiată duminică la Varșovia. Analiștii privesc însă spre viitor și semnele de întrebare pe care le ridică semnalele date Rusiei, atunci cînd intrarea Ucrainei și a Georgiei, pentru a nu vorbi și de Moldova, sînt amînate sine die. Brian Whitmore, analist al Radio Europa Liberă ia în discuție primele consecințe ale summitului și viitorul climatului de securitate în regiunea est-europeană.
În cursul unei dezbateri la Forumul Experților Summitului de la Varșovia, desfășurat în marginea convorbirilor liderilor Nato, John Herbst, director la Centru Eurasia „Dinu Patriciu” și fost ambasador al Statelor Unite în Ucraina, declara: „Avem o problemă serioasă cu un Kremlin revanșard, iar acest summit a realizat lucruri excelente ocupîndu-se cu ea”.
Ajungînd la o înțelegere pentru desfășurarea unor forțe multinaționale în statele baltice și în estul Poloniei, NATO a dat asigurări aliaților săi în ce privește descurajarea adversarilor săi. Bocanci pe teren - în mod special cei americani, canadieni, britanici și germani - ar trebui să liniștească îndoielile în privința pregătirii Alianței de a-și apăra membri cei mai vulnerabili de un atac potențial din partea Rusiei, apreciază Brian Whitmore, analistul Radio Europa Liberă/Radio Libertatea.
Iar tot așa cum clădirea unei forțe în est răspunde amenințării „kinetice” venite de la Moscova, acordul pe care NATO l-a semnat la Varșovia cu Uniunea Europeană a fost un pas semnificativ pentru a răspunde aspectelor ne-kinetice ale războiului hibrid al Moscovei cu Occidentul.
Oricît de eficientă este alianța militară NATO, ea este prost echipată pentru a contracara amenințările provenite din transformarea militară a globalizării de cptre Kremlin: folosirea unor arme precum corupția, crima organizată trasn-națională, finanțele internaționale, și dezinformarea menită să subminze fundațiile societăților occidentale. Contracarea acestor tactici de tip hibrid, care formează o parte semnificativă din amenințarea Rusiei la adresa Occidentului și sînt integrate în strategia militară a Kremlinului, cere un efort coordonat nu numai al NATO, dar și din partea instituțiilor civile ale guvernelor occidentale.
„UE și NATO nu își pot permite să meargă pe căi separate în tratarea multitudinii de probleme cu care se confruntă”, scria Judy Demsey, cercetătoare asociată Centrului Carnegie Europe. „Ambele au expertiza necesară pentru a se completa una pe alta, NATO puterea militară (hard), UE pe cea soft.”
Într-o caracterizare a celor petrecute la Varșovia, Antoni Macierewicz, ministrul polonez al apărării, a denumit reuniunea la vîrf „un punct de cotitură în istoria Alianței”. Dar, procesul se află abia în punctul de plecare. Problema actuală este cum se vor petrece lucrurile după Varșovia.
Cu suplimentarea forțelor în estul continentului, devine clar pentru toată lumea că promisiunea de a respecta Articolul 5, cel referitor la apărarea colectivă a Alianței, va fi onorată. Întrebarea este dacă NATO se poate mișca dincolo de prevederile teoretice ale Articolului 5 șă să găsească o soluție practică de a asigura securitatea în vecinătatea sa.
Cu trupele americane ce se vor desfășura în estul Poloniei, așa numitul gol Suwalki, vital din punct de vedere strategic, este asigurată. Dar cum poate NATO asigura celelalte zone vide de securitate de la periferia Alianței. Mai clar spus, cu eliminarea din discuție pentru viitorul apropiat a calității de membru pentru Ucraina și Georgia - pentru a nu mai vorbi de Moldova - ce se va întîmpla în zona gri dintre NATO și Rusia?
John Herbst întreba la Forumul Experților: „Care este rolul NATO în relație cu aceste țări? Cum va putea proiecta NATO stabilitatea dincolo de frontierele organizației?” Problema este de departe mai mult decît o simplă întrebare academică, pentru teritorii aflate dincolo de umbrela Articolului 5, unde este foarte probabil ca instabilitatea și conflictul să intervină în viitor. Iar orcie instabilitate la frontiera NATO se poate transforma ușor într-o amenințare de securitate pentru însăși Alianță.
„A nu da perpective pentru intrarea în NATO aduce prejudicii ambianței de securitate. Iar faptul este un adevăr nu numai pentru Ucraina și Georgia, dar și pentru o arie mult mai largă, a spus la Forumul Experților, la Varșovia, Ivana Klympush-Tsintsadze, vicepremier al Ucrainei responsabilă cu problemele integrării europene și euro-atlantice.
Căutarea unei alternative valabile devine una din problemele de viitor cele mai fierbinți pentru NATO, dacă această zonă gri este creată, iar Vestul nu este pregătit să accepte de facto o Ialtă și să cedeze aceste țări Rusiei.
