Europa Liberă: Domnule Goșu, să tragem liniile și să vedem ce concluzii pot fi făcute după acest summit NATO din Varșovia. S-a vorbit nu doar despre stabilitatea din cadrul Alianței Nord-Atlantice, dar și despre nevoia unei stabilități dincolo de frontierele acestei organizații. Cum va putea proiecta NATO această stabilitate?
Armand Goșu: „Punând în aplicare măsurile pe care le-a inițiat acum doi ani în Țara Galilor și le-a confirmat zilele trecute la Varșovia ca și noul set de măsuri. Este într-adevăr un summit istoric, este summitul la care s-a decis, practic, avansul spre Est al infrastructurii militare a NATO, chiar dacă sub forma unor batalioane rotative. Este prima dată după extinderile din 1997 și 2002 când NATO, în contextul revizionismului rusesc, face un astfel de pas. Sigur, nu vorbim de foarte mulți militari, nu vorbim de logistică sofisticată deplasată spre Est. Este mai mult un gest care să răspundă nevoii de solidaritate a noilor membri din ultimul val care se simt cei mai amenințați de agresivitatea Rusiei.”
Europa Liberă: România, prin activizarea prezenței în cadrul NATO, își face mai mulți prieteni sau și dușmani?
Armand Goșu: „România nu este mai activă astăzi decât era acum câțiva ani în cadrul NATO, nu s-a remarcat prin ceva deosebit la acest ultim summit de la Varșovia. Ba din contra, aș spune că cele mai importante puncte pe care le obține sunt de fapt niște continuări ale vechilor proiecte inițiate în Țara Galilor. România are un profil, cred, mult mai estompat decât ar fi meritat să aibă, decât ar fi fost îndreptățită să aibă datorită dimensiunii sale, datorită populației, datorită resurselor, datorită poziționării geografice într-o zonă extrem de sensibilă.”
Europa Liberă: Cine deține controlul Gurilor Dunării astăzi? Și cât de mare este lupta care se duce pentru acest control?
Armand Goșu: „Gurile Dunării în sine au reprezentat o miză de vreo 150 de ani, după Congresul de Pace de la Paris, când s-a și instituit acea Comisie Europeană a Dunării. Astăzi însă, datorită tehnicilor militare moderne, Gurile Dunării reprezintă o miză mult mai mică. Ele sunt controlate de România și de vecina ei Ucraina.”
Europa Liberă: Dar și Rusia încearcă să obțină control asupra Gurilor Dunării.
Armand Goșu: „Oricum nu este o miză a Rusiei în acest moment. Rusia, în schimb, a reușit să facă altceva. A reușit să își construiască în Crimeea capabilități militare de excludere care o fac să controleze întreg bazinul Mării Negre și chiar zona de est a României, și de nord a Turciei. Aceasta într-un fel transformă Marea Neagră cu adevărat și de abia acum într-un lac rusesc, ceea ce fostul președinte al României Traian Băsescu spunea în 2005 într-o vizită în Statele Unite ale Americii.”
Europa Liberă: Există o confruntare între NATO și Rusia? Pentru că chiar și la acest summit NATO din Varșovia au fost și voci care au spus că Rusia este un partener, NATO nu ar avea vocația să facă presiuni asupra relațiilor Europei cu Rusia. Mă refer la declarația pe care a făcut-o președintele francez François Hollande, dar și ministrul Apărării al Bulgariei, pe de altă parte, a spus că nu e gata să participe cu militarii săi la dislocarea de trupe suplimentare NATO fie în Polonia, fie în Republicile Baltice.
Armand Goșu: „Cel puţin, două abordări în legătură cu relaţia cu Rusia totuşi predomină. Și oficial este cea care a fost exprimată de secretarul general al Alianţei. Rusia nu este un partener, nu este nici un inamic, dar nu este nici un partener. Suntem în acest moment într-o zonă de penumbră, cenuşiu, din care lucrurile pot evolua fie spre o înrăutăţire dramatică şi o revenire la războiul rece, fie spre, ne dorim cel mai mult, spre o îmbunătăţire a relaţiilor Occidentului cu Rusia.”
Europa Liberă: Imediat după această reuniune din capitala Poloniei s-a anunţat că va exista o reuniune Rusia-NATO. Se vor pune cu totul alte accente, decât s-a discutat la acest summit?
Armand Goșu: „Cu siguranţă, sunt dosare pe care NATO vrea să colaboreze cu Rusia. Unul dintre cele mai importante dosare este cel sirian. Aici atât americanii, cât şi ruşii, au reînceput negocierile, trebuie să colaboreze pentru a avansa. Vedem că negocierile de la Geneva la care a participat Assad, pe de o parte, şi restul opoziţiei siriene, de cealaltă parte, la rândul lor, au eşuat, au reînceput cu violenţă ostilităţile de pe teatrele de operaţiuni din Siria. Deci, este clar că Occidentul nu poate acţiona singur în Siria, câtă vreme în Latakia ruşii au construit prin rachete o bază de excludere aeriană. Practic, occidentalii fără o colaborare miliară foarte solidă cu Rusia nici nu reuşesc să intre în aceste spaţii care ar fi sub umbrela rachetelor ruseşti în zona de excludere aeriană şi, sigur, în zone de excludere terestră sau zone de excludere navală, cum e cazul portului Tartus la Marea Mediterană. Vă dau exemplul numai acestui dosar sirian, pe care Occidentul şi Rusia trebuie să colaboreze. Mai sunt şi alte dosare. Pe dosarul Afganistan, dacă vă uitaţi la reacţiile Ministerului de Externe de la Moscova, veţi vedea mai degrabă deschidere spre dialog şi cooperare cu Occidentul. Sigur, pe dosarul ucrainean nu, deocamdată este un blocaj. Occidentul cere imperativ Rusiei să contribuie la aplicarea prevederilor Minsk-2, Rusia dă vina pe Ucraina. Intrăm într-un joc complicat, aici nu se pune problema recunoaşterii anexării Crimeei de către Rusia, sunt mai multe ameninţări în acest spaţiu, mai ales în bazinul Mării Negre, dar şi în zona Mării Baltice, la care Occidentul, NATO reacţionează suficient de ferm, în acest moment. Sunt dosare pe care Occidentul cu Rusia pot colabora, sunt dosare pe care nu pot colabora. Mai degrabă acum, fiind sfârşitul mandatului lui Obama la Washington, intrând în campanie electorală Statele Unite ale Americii, ne aşteptăm la o calmare a jocului din partea Occidentului, atenţie!, urmează alegeri în Franţa la începutul anului viitor, după care în toamna anului viitor alegeri în Germania. Intrăm într-un circuit din acesta care durează aproape un an, de campanii electorale şi alegeri în trei foarte importante state din Occident, perioadă în care, cel puţin, din punct de vedere al statelor occidentale, ideal ar fi calmarea şi scăderea tensiunii din relaţia cu Rusia.”
Europa Liberă: Am reţinut o declaraţie pe care o făcea doamna Madeleine Albright, fost secretar de stat american, ea spunea că trebuie descurajat preşedintele rus Putin, care, în ochii ei, vrea nu numai să-şi extindă influenţa, dar şi să divizeze Alianţa. Rămâne NATO unită, puternică, decisă să răspundă la provocări?
Armand Goșu: „NATO nu a fost niciodată prea unită, dacă vă amintiţi de anii ’60, când De Gaulle aproape că a scos Franţa din NATO. Întotdeauna au fost divergenţe între unii parteneri europeni, între parteneri europeni şi parteneri americani. Totuşi, în momente de criză, Alianţa Nord-Atlantică a vorbit cu o singură voce şi în cele mai multe cazuri a luat o decizie fermă şi s-a poziţionat ferm. Sigur, Rusia foloseşte şi va folosi în continuare toate aceste mici nuanţe pentru a crea breşe în interiorul Alianţei. Consumă foarte multă energie, poate, prea multă energie în acest joc diplomatic, pentru că, până la urmă, ce obţine Rusia de pe urma acestui joc diplomatic sunt lucruri de mâna a doua, nu concesii majore din partea Occidentului.”
Europa Liberă: Republica Moldova se regăseşte în documentul final al summitului NATO din Varşovia. Având acest statut de neutralitate, pe de altă parte, având staţionate trupele ruse în estul Republicii Moldova, ce sprijin poate oferi NATO unui stat precum Republica Moldova? Şi de ce ministrul Apărării crede că NATO ar putea chiar să susţină Republica Moldova, cel puţin, atunci când cere retragerea armatei ruse de pe teritoriul său şi schimbarea formatului forţelor de menţinere a păcii în zona de securitate de la Nistru?
Armand Goșu: „Mai multe sunt declaraţii de poziţionare, sunt declaraţii care reconfirmă poziția adoptată în complicatul dosar transnistrean. Dar e foarte important că în comunicatul lor oficial al summitului de la Varşovia este menţionată Republica Moldova, este menţionată Georgia, este menţionată Ucraina, în mai multe rânduri. De foarte puţine ori în trecut s-a întâmplat ca Republica Moldova să-şi facă loc în comunicatele oficiale ale Alianţei. Deci, Alianţa NATO transmite un semnal foarte clar Rusiei că „suntem cu ochii pe Moldova, ne interesează ce se întâmplă acolo şi nu vom precupeţi eforturi pentru a sprijini statalitatea Republicii Moldovaʾ.”
Europa Liberă: Îşi va respecta Rusia angajamentul privind retragerea armatei sale din stânga Nistrului?
Armand Goșu: „Dar nici nu se pune problema, nimeni nu aşteaptă ca Rusia să-şi respecte acuma angajamentul privind retragerea. Repet, sunt poziţii care se reconfirmă tocmai pentru a marca faptul că ele nu s-au schimbat, în ciuda curgerii timpului.”
Europa Liberă: Vicepremierul rus Dmitri Rogozin, aflându-se în Republica Moldova recent într-o vizită, la Chişinău şi Tiraspol, a spus că pacificatorii ruşi vor sta încă mult timp acolo, pentru că Rusia nu se gândeşte să accepte schimbarea formatului acestor forţe de menţinere a păcii. Pe de altă parte, Chişinăul insistă totuşi că ar trebui să se ofere alt statut acestor pacificatori.
Armand Goșu: „Domnul Rogozin a declarat foarte multe lucruri la viaţa dânsului, multe dintre ele au fost contrazise de evoluţiile ulterioare. Este un personaj spectaculos, nu ştiu dacă trebuie să-i acordăm foarte mult credit în legătură cu aceste declaraţii. Cert este că pentru economia rusă şi pentru Rusia ca atare devine tot mai complicată susţinerea enclavei separatiste din Transnistria. Odată cu conflictul, cu războiul cu Ucraina, Rusia are mari dificultăţi să comunice cu această enclavă. Singura cale de a ajunge în Transnistria rămâne aeroportul din Chişinău, pe care se vede că şi militarii, şi demnitarii ruşi îl folosesc. Deci, se pare că cuiva de la Chişinău îi convine la fel de mult această situaţie, acest statu quo, cum, se pare, că le convine celor de la Moscova, dar şi celor din Transnistria. Deci, în măsura în care toţi trei actori importanţi – Chişinău, Tiraspol, Moscova – sunt mulţumiţi cu această situaţie, de ce s-ar schimba ea?”
Europa Liberă: Dacă Georgia, Ucraina sau alte state vor dori să devină membre ale Alianţei Nord-Atlantice, asemenea decizii vor fi luate în calcul de către NATO?
Armand Goșu: „Absolut. Ucraina a primit iar asigurări, a primit un pachet special, cu o zi înainte de summit a fost o vizită a ministrului american de Externe Kerry la Kiev.”
Europa Liberă: Dar i s-a sugerat să mai aştepte cu depunerea cererii de aderare.
Armand Goșu: „I s-a sugerat să facă nişte reforme. Aceasta cu foi în alb pentru aderare e clar că nu funcţionează. Nu a funcţionat nici în cadrul ţărilor din Europa Centrală. Fără reforme nu poate să fie invitată nicio ţară din estul Europei să adere la NATO. Este exact ceea ce a repetat Kerry la Tbilisi şi la Kiev şi ceea ce şi secretarul general NATO a subliniat la Varşovia.”
Europa Liberă: Şi, ca să punem punct acestei discuţi, cine îi asigură securitatea Republicii Moldova astăzi?
Armand Goșu: „Republica Moldova este un stat neutru. Fiind stat neutru, este în afara blocurilor militare. Pe scurt, Republicii Moldova nu-i asigură nimeni securitatea, ar trebui să şi-o asigure singură. Cum este şi Elveţia stat neutru, îşi asigură singură securitatea, cum este şi Suedia, de pildă, stat neutru.”
Europa Liberă: Şi e capabilă Moldova să producă securitate sau totuşi mai mult consumă?
Armand Goșu: „Deocamdată mai mult consumă securitate. E greu de spus dacă vreodată Republica Moldova va fi capabilă să-şi asigure singură securitatea. Puţin probabil.”
