Presa on-line a postat deja reacții ale comentatorilor după summit-ul Alianței Nord-Atlantice de la Varșovia. „Cea mai pregnantă concluzie (...), scrie Cristian Pantazi, de la Hotnews.ro, e că Iohannis și Băsescu au mai multe în comun decât ar vrea să recunoască. Iohannis a preluat ștafeta de la Băsescu și a dus lucrurile mai departe după summit-ul din 2014, din Țara Galilor. Direcția? Consolidarea României ca jucător important în flancul estic, furnizor de soluții, orientat spre SUA și Marea Britanie ca garanți ai securității naționale”. Pantazi enunță cele patru mize importante cu care a mers România la summit și le consideră acoperite în mod echilibrat, adică atât cât s-a putut în actualele condiții. „Prezența navală a NATO la Marea Neagră a fost subiectul cu cel mai mare potențial de prejudiciu de imagine pentru președintele Iohannis. Mai ales după pățania din Bulgaria, când premierul Borisov a denunțat extrem de virulent inițiativa României”. Or, la summit, România a obținut o menționare în concluziile oficiale suficient de puternică: „măsuri potrivite, adaptate la regiunea Mării Negre”. Chestiunea va fi clarificată definitiv la reuniunea din octombrie, când, scrie analistul de la Hotnews.ro, va conta sprijinul exprimat explicit la Varșovia de Statele Unite, precum și deschiderea manifestată de Turcia pe acest subiect. „Iohannis a cumpărat timp până în octombrie. Cei care decretau eșecul usturător al inițiativei navale trebuie să mai aștepte. Depinde acum de România să știe să câștige aliați și adepți în interiorul NATO”, mai scrie Cristian Pantazi.
Cristian Unteanu semnează o corespondență de la Varșovia în Adevărul. Din perspectiva lui, primul câştig este „confirmarea de statut”. „În acest moment (...) într-adevăr suntem parteneri egali în raţionamentul de securitate, (...) raţionamentul nu este doar teoretic şi (...) am intrat deja în el, la modul cel mai concret”. Un al doilea câștig ar fi includerea României „în raţionamentul de siguranţă al NATO”. „Se recunoaşte implicit că şi România se confruntă exact cu acelaşi pachet de provocări de securitate şi ameninţări potenţiale ca şi ţările din zona de nord-est” (Polonia și țările baltice). În fine, e foarte important că se recunoaște statutul de țară de frontieră pentru România – un statut „de care se bucură, de ani de zile, Polonia, (...) cu toate consecinţele, avantajele şi investiţiile de securitate” .
În Evenimentul zilei, Iulian Chifu prezintă principalele documente adoptate în aceste trei zile. Ele ar exprima nivelul de îngrijorare al unui moment special: „vorbim despre o pregătire a teritoriului şi a forţelor, în egală măsură o pregătire a populaţiei pentru perspectiva unui eventual posibil deşi improbabil şi nedorit război”.
