Retipărită acum, cartea lui Jean Follain, Paris (ed. Libretto) datează din 1935. Poetul Jean Follain (1903-1971) e autorul a numeroase volume de versuri, dar ținea în mod deosebit la cărțulia despre Paris. Sunt, în mod evident textele unui poet: crochiuri în care prevalează registrul liric. Citite astăzi, textele ne prilejuiesc întâlnirea cu un Paris paradoxal, în egală măsură dispărut și tulburător de prezent.
Poetul face un soi de inventar tematic al orașului, propunându-ne apoi o suită de secvențe sintetice: monumentele, grădinile, piețele, spitalele și închisorile, marile magazine, spectacolele, elementele – apa, focul, pământul, femeile, bistrourile, meseriile etc.
Câteva spații emblematice sunt obiectul unei priviri mai atente: cartierul Montmartre, Jardin des Plantes, Cartierul Latin, Malul Stâng, Palatul de Justiție (Follain a fost, o bună perioadă de vreme, magistrat). Regăsim străzi și astăzi la fel de vii: străzile Vaugirard și Saint-Honoré, bulevardele Saint-Michel și Montparnasse. Ne plimbăm pe aleile grădinii Luxembourg, ale grădinii de la Palais-Royal ori ale parcului Buttes-Chaumont. Vibrăm în fața măreției catedralei Notre-Dame dar și a fumuseților ascunse ale bisericilor Saint-Germain-des-Prés, Saint-Eustache sau Notre-Dame-des-Victoires.
Din Parisul de acum opt decenii nu-i mai găsim astăzi pe meșteșugarii care dădeau culoare și vitalitate cartierelor populare. Nici pe prostituatele care, după câte se pare, își așteptau fără opreliști clienții în aproape toate arondismentele orașului. A dispărut și cartierul Halelor, cel care îl fascinase și pe Emile Zola, înlocuit astăzi cu o modernistă, aseptică și vertiginoasă construcție, au dispărut și abatoarele de la Porte de la Villete, unde se înalță acum edificii futuriste. Au dispărut și cele două bistrouri dragi lui Jean Follain, unul – de pe strada Vaugirard – denumit La Cometa din 1811, întrucât primii ei proprietari fuseseră contemporani cu acea cometă care neliniștise, acum două secole, Europa.
Jean Follain a murit pe 10 martie 1971, lovit de o mașină în imediata apropiere a grădinii Tuileries. A fost o victimă, în definitiv, a orașului pe care l-a iubit și cu a cărui respirație profundă intrase într-o intimă consonanță.
