Reformele adevărate trebuie făcute de alţi oameni, nu de cei care poartă vina pentru dezastrul din economia Moldovei. Actuala guvernare poate să promită multe, dar ea nu mai are dreptul să fie la cârma ţării. Politicienii au un drum lung de parcurs pentru a recăpăta încrederea propriilor cetăţeni. Sunt concluziile multor analişti, dar şi ale oamenilor de la firul ierbii. Despre cum trebuie construită o ţară în care cetăţenii sunt protejaţi de lege şi de stat, iar persoanele corupte să aibă frică de lege vorbim la acest sfârşit de săptămână.
Mulţi cetăţeni ai Moldovei sunt de părere că într-un sfert de veac ţara nu a putut să se bucure de independenţa sa, care oferea de la început societăţii posibilitatea de a trece la un nivel nou, mai bun, de dezvoltare social-
economică. Oamenii cu care am stat la Dolna, sat unde Puşkin a scris poeme, deplâng situaţia în care s-au pomenit.
– „Vrei să-ţi spun secretul meu?”
Europa Liberă: Da.
– „Eu am fost comunist.”
Europa Liberă: Şi sunteţi nostalgic după vremea aceea? Vă pare rău?
– „Îmi pare rău. În centru te suiau în maşină, brigadierul îţi spunea: „Acolo la lucru”, treaba lui ce făcea, te aduceau acasă. Dar acum lucrează oamenii, am şi eu o fată tinerică, de 26 de ani, s-a dus tocmai sub Chişinău şi lucrează.”
Europa Liberă: Cine din politicieni vă insuflă încredere? În cine credeţi?
– „În aceștia în niciunul. Cândva l-am iubit...”
Europa Liberă: Pe cine?
– „Pe Voronin. Cândva, dar acum a pierdut. Acuşi are 80 de ani. El singur a făcut prostia aceasta a lui. Cândva oamenii l-au susţinut. Chiar am să-ţi spun toate secretele mele? Nu vreau. Dodon nu poate face nimic, că e mititel. Va duce el Moldova în Rusia sau Rusia o va aduce aici? Nu poate face. Năstase abia a ieşit cu protestele. Lupu e lăudăros numai, s-a văzut de la început, încă de pe timpul lui Voronin cine era el. El a vrut să fie şeful statului, mă rog, să fie preşedinte. Dar altceva ce a vrut? De Plahotniuc? Nu, pe acesta nu am ochi să-l văd deloc. Îmi pare rău de dânsul că e rău om.”
Europa Liberă: De cine?
– „De Plahotniuc. Acolo este o grupare băţoasă. Care e tartarul nu se ştie, că e Plahotniuc, că e Filat tartarul. Dar acolo mai sunt mai mulţi clienţi. Cu miliardul acesta. Nu e un miliard, dar mai multe miliarde. Chiar ne-au pus în gardă, zic că degrabă nu ne vor da pensia, pentru că nu ajung paralele, dar ei au.”
Europa Liberă: Şi ziua de mâine cum vreţi să fie? Viitorul Moldovei cum îl vedeţi?
– „Eu nu vreau unire.”
Europa Liberă: Dar ce vreţi?
– „Să fie republică cum este, să avem şi noi statul nostru – Moldova.”
Europa Liberă: Dar ce trebuie să se facă ca Moldova aceasta să fie stat?
– „Să găsească oameni care să conducă cum trebuie statul.”
Europa Liberă: Cine merită să ajungă să conducă?
– „Până acum nici eu nu prea am aşa baze în aiestea. Până vor fi măcar 70% unire. Aşa e naţia noastră moldovenească.”
Europa Liberă: Cum e?
– „Nu se uită unul la altul.”
Europa Liberă: Cu ce asemănaţi Moldova?
– „Cu o ţară săracă.”
Europa Liberă: Cu oameni săraci material sau spiritual?
– „Şi aşa, şi aşa.”
– „Pentru acei care noi am luptat, Roşca, chiar Ghimpu, chiar şi acest Şalaru, el tot pe atunci era un orator ho-ho, fiecare şi-a făcut pentru buzunarul lui. Eu am pierdut încrederea cu totul. Copiii mei au ajuns la nouă clase , dacă eu am plecat din ţară, nu am fost alături de dânşii, nu au mai vrut să facă universitate, au spus: „Noi plecăm şi gata’.”
Europa Liberă: Dar dacă nu ar fi fost aceste plecări, ar fi avut de suferit Republica Moldova? Ce se întâmpla cu acel un milion de oameni care astăzi îşi găsesc bucata de pâine în străinătate?
– „Eu cred că putea să fie o grevă, o revoltă cum a fost în România prin anii ’90.”
Europa Liberă: Dar aceste îndemnuri „Veniţi acasă”, dumneavoastră ziceţi că aţi mers la muncă peste hotare, dar aţi revenit?
– „Eu sunt cu gândul aici, dar sunt mulţi care nu vor să se întoarcă. Foarte mulţi zic: „Ce să facem noi în sărăcia aceea de Moldovă?”. Te duci acasă pe o lună de zile şi cheltui toţi banii, şi te întorci.”
Europa Liberă: Cine face viitorul acestui stat?
– „Noi trebuie să-l facem. Lumea are frică, fiecare s-a ascuns în bârlogul lui, cum zice rusul: „Моя хата с краю, я ничего не знаю’.”
Europa Liberă: Dar într-o ţară liberă să trăieşti cu frică este aproape că de necrezut.
– „Dar lumea nu vrea vărsare de sânge. Nu uitaţi că în ’92 s-a făcut vărsare de sânge. Şi câte mii de oameni au plâns pentru aceasta? Câţi au pierdut? Şi de ai mei apropiaţi sunt.”
Europa Liberă: Vă referiţi la conflictul din Transnistria?
– „Da, din Transnistria. Măcar dacă era un sfârşit, dar aşa nu s-a hotărât nimic şi lumea de dincolo de Nistru totuşi suferă, basarabenii noştri suferă.”
Europa Liberă: Dar pe acest fundal de sărăcie, pentru că Moldova este considerată un stat sărac...
– „Nu e săracă Moldova.”
Europa Liberă: Aici, la capătul Europei aşa se zice, că e o ţară săracă.
– „Pentru că nu ne cunoaşte lumea.”
Europa Liberă: Pe acest fundal al sărăciei, cetăţenii discută încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul?
– „Mulţi spun spre România, alţii spun spre Rusia, că Rusia ne dă gaz, dar alţii spun cu Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Şi de ce nu se pot uni cetăţenii acestui stat? De ce nu există o idee naţională care ar solidariza toată lumea de aici, din Moldova?
– „Câtă lume vinde la piaţă, socotiţi că pe cei de la piaţă care vând puteţi să-i aduceţi pe Piaţă şi să strige „Jos corupţia!”? Nu. S-a schimbat cu totul mentalitatea. E greu la noi în Moldova de acum să lupţi.”
Europa Liberă: Nu vă consideraţi o luptătoare? Sau nu aveţi pentru ce lupta?
– „Nu că nu am pentru ce lupta, că am copii şi unul totuşi va fi aici să trăiască, chiar dacă unul spune că nu se întoarce în ţară. Nu ştiu cum s-ar putea. Numai de la Dumnezeu un cuget bun, ca să se schimbe poporul. Moldoveanul cum îl dai, aşa se dă, cu o copeică îl cumpără pe moldovean.”
Europa Liberă: Aveţi o explicaţie de ce cetăţeanul îşi vinde votul? Pentru că el îl vinde pentru o zi, dar pe urmă trăieşte rău patru ani.
– „Pentru că e sărăcie şi se gândeşte la ziua de mâine că el nu va avea ce mânca. Dacă se va gândi că nu-l salvează suta aceea de lei... Dar nu se gândesc. Nu sunt acei părinţi, bunei, străbunei care nu se vindeau, chiar dacă mureau de foame, ei nu se vindeau, nu se vindea demnitatea.”
Europa Liberă: Cum vedeţi viitorul Moldovei?
– „Nu e bun. Banii oamenilor i-au furat şi nu i-au dat nimic, şi gata. Noi am chicat în genunchi.”
– „Câte milioane se fură şi pentru dânşii au bani, dar să dea la omul care a muncit toată viaţa nu au bani.”
Europa Liberă: Şi atunci Moldova are viitor ca stat?
– „Falimentează 100%.”
Europa Liberă: Şi ce se întâmplă cu pământul şi cu oamenii de aici, dacă falimentează statul?
– „Vor muri de foame. De ce înainte de votare în fiecare duminică aici venea pridstaviteli? Cum s-au aşezat pe scaun, nu vine nimeni să mă întrebe ce îmi trebuie. Dă-mi un ban, că îmi trebuie vreo 50 de mii de lei. Am fost să iau credit, mi-am cumpărat maşină. Dar ei ştiu cum dau creditul? Mergem acasă, hârtiuţă, binişor, că dacă nu dau rublişoarele, mă dau afară din casă. Tu cu banii noştri nu îmi dai mie ruble şi mă dai afară din casă.”
Europa Liberă: Îmi spuneţi dumneavoastră, sunteţi mai tânăr, în 25 de ani ce a fost bine şi ce a fost rău în Moldova?
– „Corupţia e mare, una. Şi să fie să se unească cu o ţară, că noi, ţara Moldovei, nu putem trăi numai noi.”
Europa Liberă: Şi cu cine ar trebui să se unească?
– „Ar trebui cu o ţară bogată, cu Rusia, că e ţară bogată.”
Europa Liberă: Cum se face această unire, dacă există Ucraina?
– „Cu Ucraina. Dar cu România de ce să ne ducem încolo, că şi ei sunt vai de capul lor?”
– „În octombrie vor fi alegeri şi se vor prelungi până în martie.”
– „Maia Sandu ar fi bună.”
– „Nu va fi.”
– „E conştientă şi nu a furat. Ce are a spus tot. Are 70 de mii la knişkă.”
– „E serioasă.”
– „Mie mi se pare că şi ea e coruptă.”
– „Nu mai este. Dacă a lucrat la Banca Mondială, de ce nu au pus-o pe dânsa şefa Băncii Naţionale, pe Sandu?”
Europa Liberă: Pentru ce calităţi îl veţi vota pe următorul preşedinte? Şi e bine că îl alege poporul?
– „E bine.”
– „Nu. Aceasta e greşeală mare. Eu vă spun, votarea va fi până în martie. Toţi parlamentarii care sunt la putere în ziua de azi bileţelele pe masă şi nu trebuie Parlament, până la votarea viitoare pentru preşedinte. Şi atunci se va vedea rezolvare. Dar ei nu au năravul acela şi sovestea să dea bileţelul din buzunar să-l şuiere oamenii pe drum. Ei când vin la lucru, vin pe jos?”
Europa Liberă: Bileţel însemnând mandatul de deputat?
– „Mandatul.”
Europa Liberă: Dar politicienii care v-au dezamăgit, în care aţi pierdut încrederea, vor veni să mai ceară votul. Cum veţi discuta dumneavoastră cu ei?
– „Îl stucheşti.”
– „Vine şi obeşceşte. A venit Lupu: „Noi vom face aşa şi aşa”. Vine Ghimpu: „Noi vom face aşa şi aşa”. Celălalt vine: „Noi vom face aşa”. Şi când colo ei fac şi tot ei pun în buzunar.”
Europa Liberă: Calul acesta vă este tot sprijinul pe care îl aveţi?
– „Da. Dacă nu aveam calul... Eu îs bătrân, femeia îmi e paralizată de cinci ani de zile.”
Europa Liberă: Şi ce faceţi cu calul acesta?
– „Îmi aduc ce îmi trebuie pentru gospodărie. Îl mai ajut şi pe altul care are nevoie. Calul e tot ajutorul.”
***
25 de ani de independenţă este o perioadă dificilă şi lungă în istoria tânărului stat Moldova, care deocamdată oferă posibilitatea de a învăţa lecţii, după care se va putea vorbi şi despre realizări, crede activistul civic Victor Chironda, antropolog, blogger, născut în vara anului 1989.
Europa Liberă: Ce e bine şi ce e rău în statul independent Republica Moldova?
Victor Chironda: „Este bine că el există. Și în comparaţie cu alte state de prin Africa sau de pe undeva, noi încă suntem ok. Dar este rău faptul că cetăţenii acestui stat nu prea înţeleg ce să facă cu el. Statul Republica Moldova nu a apărut în urma unei lupte îndelungate pentru independenţă, cu vărsări de sânge, cu revoluţii şi cu jertfe umane, care să spunem că au stat la baza acestui stat. Ne-am trezit într-o bună dimineaţă cu un stat.”
Europa Liberă: Bine, oricum, chiar şi dacă e o mană cerească această independenţă a Republicii Moldova, sunt capabili cetăţenii să modeleze statul acesta?
Victor Chironda: „În 25 de ani nu prea au fost capabili. Noi lăsăm dezvoltarea statului şi administrarea lui pe seama unor oameni şi, între campaniile electorale, nu ne prea pasă ce se întâmplă. Activismul civic în ultimii ani a mai crescut, dar până acum era aproape de zero. Noi nu avem sindicate care lucrează, noi avem un grup de oameni care îşi spun că ei sunt sindicalişti, dar treabă nu au cu activitatea adevărată a sindicatelor. Noi nu avem grupuri de lobby care să reprezinte interesele pensionarilor, interesele muncitorilor, interesele oamenilor de afaceri mici ş.a.m.d. Mai ies periodic, recent a fost un protest cu deţinătorii de patentă. Trebuie să avem astfel de grupuri pe fiecare domeniu.”
Europa Liberă: Dar sunt ONG-urile.
Victor Chironda: „ONG-urile la noi activează în măsura posibilităţilor, ceea ce se vede că nu e suficient.”
Europa Liberă: Şi despre ONG-uri se spune că unele dintre ele ar fi de „buzunar”.
Victor Chironda: „Aceasta e situaţia, ce să facem?”
Europa Liberă: Şi atunci cine edifică statul acesta? Cine consolidează statalitatea, independenţa, suveranitatea de acum 25 de ani consfinţite?
Victor Chironda: „Cred că va fi banal, dacă voi spune că poporul. Dar, în principiu, cam aceasta este. Deci, grupurile de oameni care ştiu să se asocieze, să-şi manifeste interesele.”
Europa Liberă: Poporul este cel care decide o dată la patru ani. Dar s-a produs această ruptură între acei care guvernează şi cei care aleg. Şi nemulţumirea aceasta unii spun că ar creşte ca pe drojdii. Până unde duce această neîmpăcare a omului?
Victor Chironda: „Eu nu aș vrea să avem, să ne trezim într-o bună dimineaţă cu oameni în stradă, cu revoluţii şi răsturnări de situaţie, dar şi aceasta este o cale şi o posibilitate. Pentru că atunci când guvernarea se îndepărtează foarte-foarte tare de cetăţeni şi trăieşte într-o lume paralelă, atunci aceasta este una dintre soluţii.”
Europa Liberă: Dar există o explicaţie de ce această guvernare s-a îndepărtat de simplul cetăţean?
Victor Chironda: „Pentru că acesta a fost obiectivul ei din start. Obiectivul a fost să preia guvernarea şi să o menţină, şi să continue să amăgească oamenii cu bombonica, că „noi ceva facem”. Oamenii simt şi văd lucrurile foarte bine. Oamenii văd progresul în integrarea europeană, oamenii văd situaţia financiară, oamenii, la urma urmei, se uită în propriul buzunar, propriul portmoneu şi văd: cu suta de lei cu care trei ani în urmă puteai să cumperi nişte produse să faci o masă seara, acum nu-ţi ajunge nici de pâine şi chefir. Şi aceasta e vizibil, aceasta se simte. Și oamenii înţeleg lucrurile acestea într-o măsură oarecare. Şi vom vedea deja cum se vor manifesta.
Vom avea alegeri în toamnă, vom avea alegeri parlamentare peste doi ani. Sper să se schimbe lucrurile. Dar aceasta se va întâmpla numai când oamenii vor înţelege că nu trebuie să aşteptăm când va veni cineva să ne facă o ofertă: „Votaţi-mă pe mine”. Dar să încercăm să definim singuri oferta aceasta, să-i ajutăm pe oamenii pe care îi vedem cu potenţial politic, să ne implicăm inclusiv în partide. Nu poţi avea o poziţie gen: „Eu m-am dezamăgit în toate partidele, nu mă interesează politica’…”
Europa Liberă: „…nu mai merg la vot, nu am pentru cine să votez”...
Victor Chironda: „Dar, pe de altă parte, să aştepţi că cineva va veni să facă. Aceasta e ca şi cum nu ai turna benzină în maşină, în motor şi ai vrea să meargă. Nu are de unde să meargă, pentru că nu are cu ce merge. Forţa aceasta care împinge politica înainte sunt cetăţenii, oamenii care îşi cer drepturile, care vin la întruniri, care protestează şi îşi spun părerea. Acesta este motorul politicii, nu nişte lideri care şi-au închipuit că ei deţin puterea absolută.”
Europa Liberă: Dar unii politicieni, prin această divizare a populaţiei, au încercat să împartă oamenii în ai lor şi care nu sunt cu ei şi confruntarea continuă.
Victor Chironda: „Oamenii, din păcate, fac jocul politicienilor şi se divizează pe principii etnice, pe principii lingvistice, geopolitice ş.a.m.d. Şi vedeţi că politicienilor jocurile geopolitice nu le încurcă să-şi facă afaceri cu petrol, cu construcţii, cu tot ce vrei, să fure miliarde, să facă maşinaţii financiare. Foarte bine se înţeleg şi cei de stânga cu cei de dreapta, dar cetăţenii trebuie să sufere şi să se urască între ei, pentru că liderul „nostru” ne spune că aceasta se trage de la 1812. Lucrurile s-au schimbat foarte mult.”
Europa Liberă: Care poate fi rolul tinerilor în aceste vremuri tulburi, aşa cum li se spun celor pe care traversează Republica Moldova, ţinând cont şi de faptul că majoritatea dintre cei tineri mai degrabă preferă să-şi ia lumea în cap şi să plece?
Victor Chironda: „Rolul tinerilor este să înveţe şi să nu repete greşelile celor de dinaintea lor. Pentru că tinerii acum au posibilităţi foarte mari de a-şi lărgi orizonturile, de a pleca, de a vedea lumea, de a avea acces la informaţie, internet. Și nu cred că există o scuză prin care tinerii să spună: „Noi nu putem sau nu avem posibilitatea”. Există posibilitatea, dar trebuie să înţelegi că lucrurile nu se schimbă peste noapte.”
Europa Liberă: Dar acest val de plecare, acest exod al tinerilor, el se răsfrânge asupra bunului mers a situaţiei din Republica Moldova.
Victor Chironda: „Evident. Pleacă tinerii de perspectivă, dotaţi cu cunoştinţe, tinerii care ştiu să înveţe, care au învăţat deja. Şi faptul că guvernarea, autorităţile permit să se întâmple lucrul acesta denotă că ei nu înţeleg care sunt adevăratele probleme ale societăţii. Da, pensionarii noştri trăiesc greu şi au trăit tot timpul şi, probabil, vor trăi şi mulţi ani înainte, însă nu creşterea pensiilor este obiectivul numărul unu astăzi în Republica Moldova, nu poveşti despre cum ne vom integra în Uniunea Europeană peste 10-20 de ani.
Noi trebuie să vedem lucruri clare: atragerea investiţiilor, deschidere locurilor de muncă, dezvoltarea sistemului de învăţământ şi educaţie, îmbunătăţirea condiţiilor, inclusiv pentru tineri să-şi facă familii. Gata, tinerii noştri nu mai vor să-şi facă familii în sat, cu veceu în grădină şi toată ziua lucrând pe deal. Oamenii vor acces la educaţie, vor acces la locuri de muncă, vor acces la cultură, la industria de distracţie. Abia acum încep să se mai repare grădiniţele în satele noastre şi oamenii au un motiv în plus să mai rămână să-şi crească copiii acolo. Atât timp cât nu vom avea infrastructura aceasta, unica dorinţă a oamenilor va fi să plece ori la Chişinău, ori de la Chişinău să plece peste hotare.”
Europa Liberă: Ideea că Moldova poate fi salvată de ajutorul pe care îl aşteaptă din Occident e una sănătoasă, e una greşită?
Victor Chironda: „Este una foarte greşită şi bolnavă. Eu cred că principala greşeală a guvernării actuale este că au indus lumea în eroare şi le-au promis lucruri care nu depind de ei. Noi nu ne vom integra în Uniunea Europeană, întâi și după aceasta Uniunea Europeană ne va ajuta să avem drumuri bune, şcoli de calitate şi salarii mari. Noi, întâi, trebuie să ne facem drumuri bune, să avem şcoli de calitate, să avem salarii mari şi condiţii bune de viaţă şi după care Uniunea Europeană ne va lua la ei. Da, Uniunea Europeană poate să ne ajute să ajungem acolo, poate să ne ajute să construim drumuri, poate să ne ajute să îmbunătăţim o infrastructură sau să creăm nişte condiţii, dar nicidecum nu va veni să ne o facă şi va zice: „Băieţi, de azi înainte sunteţi membri ai Uniunii Europene şi noi vă dăm bani ca voi să aveţi ce fura”. Aceasta e totalmente greşit.”
Europa Liberă: De 25 de ani politicienii încearcă să le spună votanţilor, alegătorilor, că Moldova va trăi bine dacă va merge fie cu Estul, fie cu Vestul, e pus în joc vectorul acesta geopolitic şi lumea şi pe acest segment continuă să se confrunte. Pentru că unul explică că şi-a dus merele în Rusia 25 de ani şi vrea să continue să penetreze piaţa estică, altul spune că standardele şi valorile vin din Occident şi Moldova trebuie să fie în UE. A apărut şi curentul unionist. Şi această scindare a societăţii devine şi mai pronunţată.
Victor Chironda: „Eu cred că politicienii, politicul, dacă nu poate ajuta societatea să se dezvolte, măcar să nu încurce. Dar atunci când exportul de nişte mere depinde de nu ştiu care politicieni şi mega-declaraţii geopolitice, aceasta e rău, pentru că oamenii îşi găsesc şi singuri unde să exporte, ce să facă. Aceasta e normal, aşa se întâmplă, aşa se dezvoltă economia în lume.
Oamenii cu iniţiativă umblă, caută, găsesc posibilităţi, atrag fonduri, investiţii, găsesc pieţe de desfacere, principalul să nu le încurci. Şi ar fi de dorit să-i ajuţi. Să-i ajuţi cu actele permisive pentru export, să-i ajuţi cu credite ieftine pentru iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, cu incubatoare de afaceri. Acesta e rolul statului. Nu statul trebuie să ne promită: „Dacă ne votaţi pe noi, veţi putea exporta merele nu ştiu unde”. Aceasta e, pur şi simplu, amăgeală crasă. Nu cred că geopoliticul, viziunile acestea trebuie să încurce ca oamenii să-şi dezvolte afacerile, să-şi construiască viaţa.”
Europa Liberă: Dar voi, tinerii, sunteţi preocupaţi încotro Moldova: cu Estul sau cu Vestul?
Victor Chironda: „Fiecare are dreptul să vadă viitorul Republicii Moldova cu Estul sau cu Vestul. Dar ce se întâmplă după viziunile acestea? Ce se va schimba dacă Moldova va fi cu Estul sau cu Vestul? Nu vom avea aceiaşi politicieni? Nu vom avea aceleaşi furturi? Nu vom avea aceleaşi gropi în asfalt sau salarii mici? Care va fi schimbarea? Care va fi diferenţa?”
Europa Liberă: Dar voi sesizaţi o deosebire între o Uniune Euroasiatică şi o Uniune Europeană?
Victor Chironda: „Noi avem cazuri de succes şi insucces în ambele situaţii. Unicul lucru pentru care eu consider că Uniunea Europeană este mai bună, pentru posibilitatea de mobilitate, ca să poţi să mergi să vezi. În acelaşi timp, nu sunt împotriva faptului ca să folosim piaţa de desfacere a Rusiei şi a ţărilor CSI. O ţară ca Moldova trebuie să ducă o politică inteligentă şi să găsească posibilitatea de a-şi apăra interesele şi de a-şi realiza interesele peste tot în lume, indiferent de situaţia geopolitică.”
Europa Liberă: Reproşurile pe care le mai aud din partea unor cetăţeni, că cei care stau în vârful puterii aproape că deloc nu se gândesc la planurile pe termen mediu şi pe termen lung, pentru că viziunea politicienilor se focusează mai mult pe ziua de astăzi şi unde mai pot profita ei. Cât de păgubos este şi acest lucru, că nu există o elită politică care s-ar gândi şi pe termen lung ce se v-a întâmpla pe bucata aceasta de pământ? Şi ce aţi vrea voi să se întâmple în următorii 25 de ani?
Victor Chironda: „Când ieşi în stradă şi te uiţi în jur sau te uiţi în portmoneu, vezi care este rezultatul activităţii acestor politicieni. Dar nu avem cui ne jelui, noi i-am ales. Şi eu am contribuit la aceasta, şi am făcut campanie pentru ei, şi i-am votat nu o dată. Eu aş îndemna lumea să nu se dezamăgească, pentru că a te dezamăgi vine de la a te amăgi. Trebuie să ai cu politicienii un contract social, în care: „Noi te susţinem, te promovăm, te înaintăm. Tu, fii bun şi prezintă interesele noastre aici, acolo, dincolo”. Dacă e dovedit, e clar că omul acesta nu te mai reprezintă şi face lucruri în detrimentul intereselor, şi tu să-l votezi numai de atâta că el e pro-Europa, pro-România, pro-Rusia sau nu ştiu
Eu aş vedea în următorii 25 de ani Republica Moldova ca o ţară care s-a realizat, care şi-a găsit sensul existenţei sale, care a înţeles pentru ce noi existăm, pentru ce suntem noi pe lume..
ce, mie mi se pare aceasta, pur şi simplu, o dovadă de copilărism. Noi trebuie să creştem să ieşim din etapa aceasta de infantilism şi să înţelegem că toată lumea acţionează în interesele lor, fie politicieni, fie ţările partenere, oricine, toţi acţionează în interesul lor. Şi noi fix aşa trebuie să acţionăm în interesul nostru şi să ştim să ne negociem lucrurile de care avem nevoie. Şi exact aşa în relaţia cu politicienii.
Eu aş vedea în următorii 25 de ani Republica Moldova ca o ţară care s-a realizat, care şi-a găsit sensul existenţei sale, care a înţeles pentru ce noi existăm, pentru ce suntem noi pe lume. Doar o zonă mioritică în care trăiesc nişte oameni şi încearcă să fugă de aici? Sau noi totuşi ne vom găsi rostul nostru şi vom încerca să devenim un punct pe hartă în care lumea va găsi ceva interesant? Sper că în următorii 25 de ani cetăţenii Republicii Moldova vor ajunge la maturitate. Şi vom ajunge la maturitatea politică, şi vom ajunge ca stat mai serios.”
Europa Liberă: Tânărul Victor Chironda de câte ori s-a gândit la semenul lui de peste Nistru, de la Tiraspol, de la Grigoriopol, Slobozia sau la cel de la Comrat, Vulcăneşti?
Victor Chironda: „Eu am prieteni acolo, am participat la şcoli de vară unde am avut ocazia să ne cunoaştem cu tinerii de acolo. Ocazional, călătoresc în partea aceea. Eu nu am nicio problemă cu Transnistria şi ei nu au nicio problemă cu noi. Eu cred că lucrurile acestea sunt inventate.”
Europa Liberă: Şi cei de la sud?
Victor Chironda: „Exact la fel. Am fost, slavă Domnului, toată Găgăuzia, am băut şi un pahar de vin la oameni în ospeţie şi la bulgari, şi la găgăuzi. Sunt oameni care au aceleaşi interese ca noi: să aibă un loc de lucru, să-şi poată aranja copiii, să-şi poată construi o casă, să-şi facă o familie ş.a.m.d., să aibă o viaţă decentă în ţara aceasta.”
Europa Liberă: Victor Chironda cu ce asociază Republica Moldova? Cu ce o compară?
Victor Chironda: „Eu aş compara-o cu un copac afectat de o boală, de grindină, de furtuni, dar care, sper, va avea suficientă rezistenţă să crească şi să dea roade.”
***
25 de ani înseamnă o mare restanţă faţă de cei care s-au sacrificat la propriu şi la figurat pentru idealurile independenţei. Eugenia Bulat a fost primul primar ales în mod democratic în satul de baştină Sadova din Călăraşi. A activat în calitate de profesor şi jurnalist. Mai mulţi ani a lucra în Italia, ca multe persoane care şi-au câştigat acolo bucata de pâine. În august 2010 a primit „Ordinul Republicii” pentru contribuţie remarcabilă la Mişcarea de Eliberare Naţională şi merite deosebite în promovarea valorilor democratice şi a adevărului istoric. Pătrarul de veac de independenţă nu-l aruncă la lada cu gunoi, aşa a vrut să-şi înceapă Eugenia Bulat amintirile.
Eugenia Bulat: „Să spui că dai la coşul de gunoi toţi aceşti 25 de ani ar fi ca şi cum ţi-ai scuipa în propriul suflet, ca şi cum ţi-ai nega propria experienţă. Fără îndoială că noi am avut alte aşteptări.”
Europa Liberă: Dar nu au fost exagerate acele aşteptări de la începuturile independenţei, din ’90 încoace?
Eugenia Bulat: „Noi eram nişte mari inocenţi, nişte mari naivi, nişte naivi frumoşi.”
Europa Liberă: Dar nu şi realişti?
Eugenia Bulat: „Eu nu pot pune mâna în foc că generaţia mea, care era destul de tinerică pe atunci, era foarte realistă. Eram mai mult visători şi doritori de schimbare. Eu nu pot pune mâna în foc că eram tare conştienţi. Noi veneam cu toţii dintr-un anume regim. Aveam cunoştinţe limitate asupra trecutului nostru, noi strigam: „Unire, moldoveni!”. Era ca şi cum noi din mers ne conştientizam ca români.”
Europa Liberă: Regretatul poet Ion Vatamanu a avut şi versuri „Unire, moldoveni”, şi el fost deputat în Parlament. Dar după 25 de ani tot despre dezbinare se vorbeşte şi se accentuează că nimic şi nimeni nu a reuşit să solidarizeze cetăţenii Republicii Moldova în jurul unei idei. De ce această scindare atât de pronunţată a societăţii moldave?
Eugenia Bulat: „Pentru că suntem în calea vânturilor aici. Poate, aceasta ne-a determinat caracterul, un motiv. Şi al doilea, imediata apropiere de „ursoaica” din Est. „Ursoaica” fiind Federaţia Rusă, care a avut interese geopolitice, geostrategice aici şi care nu şi-a ascuns niciodată interesele şi care nu se pierde ca noi, firea românească, nu se pierde în emoţii. Pentru că noi, de foarte multe ori, ne consumăm ca popor, ca fiinţă naţională, noi ne pierdem în emoţii. Şi ca şi cum deja am fi săvârşit ceva, emoţionându-ne, formulând, exprimându-ne o atitudine, pentru că şi vorba oboseşte. Vorbind, oboseşti. Dăruind sentimente, oboseşti.
Nu vorbesc aici de alte lucruri decât de dialogul social chiar. Şi noi suntem o naţiune care ne risipim în sentimente, în vorbe, în discuţii, în cântec. Şi spun aceasta cu toate că îmi place la nebunie folclorul nostru, dar noi aceasta facem, fără să mai ajungem la fapte.”
Europa Liberă: Dar, cu trecerea timpului, nu ar trebui să pună pe gânduri acest lucru?
Eugenia Bulat: „Ar trebui să ne pună pe gânduri. Şi eu chiar observ elemente ale unui altfel de comportament în tineretul nostru.”
Europa Liberă: Mai bun?
Eugenia Bulat: „Fără îndoială. În unii întotdeauna se evidenţiază nişte lideri şi ei nu-şi mai pun problema identitară.”
Europa Liberă: Dar a avut Moldova vreodată adevăraţi lideri, o elită politică, după care să meargă cetăţenii şi să nu le pară rău că au dat votul pentru cel care nu a meritat?
Eugenia Bulat: „Fără îndoială că a avut, dar noi i-am „mâncat” pe toţi.”
Europa Liberă: Cine au fost liderii adevăraţi?
Eugenia Bulat: „Acelaşi Mircea Druc, Nicolae Mătcaş, domnul Ungureanu, ex-ministru, regizor.”
Europa Liberă: Dar după ei cine au mai ajuns să fie lideri?
Eugenia Bulat: „După aceea s-a început declinul. După aceea unde ne-am cotilit? Ca să nu mai vorbim de anul ’92 şi de războiul de la Nistru. A venit după aceea cătinel-cătinel ’94. Şi cine au fost agrarienii? Nu au fost aceiaşi comunişti latifundiari? Pe care nu i-am pus la punct prin acea comisie de studiere a cazurilor de susţinere directă sau indirectă a puciului de la Moscova? Şi iată aşa ne-am cotilit la vale.”
Europa Liberă: Fenomenul migraţiei a caracterizat aceşti ani de independenţă. Şi dumneavoastră aţi făcut parte din această mare armată a celor care şi-au luat lumea în cap şi au plecat în străinătate pentru a câştiga bucata de pâine. Ce ne puteţi spune despre acest exod de braţe de muncă?
Eugenia Bulat: „Este mai complex decât aş putea eu în două cuvinte povesti aici. Pentru că eu mă înscriu şi nu mă înscriu în toată această migraţie. Eu i-aş zice mai mult exil pentru mine. Vă va părea că mă dau mare. Nu prea mă dau mare, pentru că este o realitate. Eu nu mă pot jelui că nu am avut o muncă, că s-a distrus fabrica sau uzina, au închis-o sau nu ştiu ce, şi eu am rămas fără muncă. Eu eram bine mersi în cultură, scoteam o revistă care şi-a continuat activitatea până în 2015, revista „Clipa siderală”, revistă de cultură şi creaţie pentru tinerii cu vădite aptitudini literare, finanţată de către Institutul Cultural Român din Bucureşti.”
Europa Liberă: Şi de ce aţi luat calea pribegiei?
Eugenia Bulat: „Şi aveam un salariu care cât de cât mă putea satisface. Soţul a fost inginer-şef în gospodărie, a pierdut munca, doi copii la facultate, taică-meu avea cancer, deci, erau greutăţi mari, deja nu mai puteam face faţă cu acel salariu.”
Europa Liberă: Şi Eugenia Bulat a ales străinătatea.
Eugenia Bulat: „A ales străinătatea. Am avut sentimentul de orizont închis, dar cu o putere de care nu aş vrea să vă vorbesc aici. Un sentiment foarte clar al orizontului închis. Puneam capul pe pernă seara şi rugămintea mea către Domnul era aceasta: „Doamne, fă să nu ridic capul acesta de pe pernă mâine dimineaţă”. Domnul dimineaţă mă scula şi îmi spunea: „Bună dimineaţa”. Şi eu iar mă uitam... În fine... Dar nu numai aceasta. Mi-au bătut şi la uşă poliţaii, deci, PPCD cu Partidul Comunist, guvernau bine mersi împreună după 2002, or, mie mi-au venit la uşă poliţaii să-mi aducă citaţie la poliţie. Află că eram deja la Veneţia şi până în aprilie 2009, că sunt datele scrie pe acele citaţii şi eu le păstrez, din partea poliţiei lui Voronin mi-au venit citaţii fie în calitate de martor, fie de inculpat. Aceasta era ultima ce se mai putea. Plus cancerul lui tata, care chiar nu mai aveam cu ce să fac faţă. Şi doi copii la studii. Atunci m-am aruncat ca şi în vid, de fapt, m-am aruncat ca în moarte. Eu nu am sperat sau aproape era un fir de nisip speranţa mea: dacă reuşesc să rămân în viaţă, înseamnă că îi voi ajuta pe ai mei cu ce voi putea şi voi muri poate cu Veneţia în ochi, aşa ceva frumos, un dar parcă să-mi ofer eu, înainte de a pleca din lumea aceasta.”
Europa Liberă: Dar în căutarea unei vieţi mai bune, aţi ales Italia.
Eugenia Bulat: „Aveam nişte rude în Italia şi mi-au întins o mână de ajutor. În 2007 am plecat, deja având nişte contracte de muncă mai de lungă durată, veneam mai rar acasă. Şapte ani de zile m-am zbuciumat între Est şi Vest, după care, de trei ani sunt acasă. Eu nu sunt economist, dar dacă nu ar fi fost remitenţele, poate că nu mai eram în această tantră, că eu senzaţia aceasta am avut-o şi o mai am încă. Dar mai ales când vii din străinătate aici, îţi faci impresia că acest popor parcă este vrăjit.
Noi discutăm, discutăm, discutăm la nesfârşit şi nu mişcăm mai nimic înainte. Parcă suntem vrăjiţi şi nu putem ieşi din această vrăjeală. Dacă nu erau aceste remitenţe, poate, că eram dezvrăjiţi de sărăcie din start după ’92 şi rezolvam ceva: înaintam către Parlament oameni mai competenţi, oamenii aceia căutau cu o viteză mai mare şi cu o responsabilitate mai mare rezolvări economice pentru poporul acesta.”
Europa Liberă: Ani buni cetăţenii Republicii Moldova aflaţi la muncă peste hotare au trimis aceşti bani acasă, au întreţinut familiile, rudele, iar după o vreme şi-au luat familiile şi s-au stabilit pentru totdeauna fie în Italia, Grecia, Portugalia, alte ţări. Ce se întâmplă mai departe?
Eugenia Bulat: „Nu e vorba despre toţi. Lumea, care se duce, afară de tineri, care încă nu s-au înrădăcinat nicăieri, nici acasă, nici în altă parte, toţi s-au dus cu speranţa să se întoarcă acasă.”
Europa Liberă: Dar sute de mii totuşi s-au stabilit peste hotare.
Eugenia Bulat: „Dar prea mult a durat şi durează încă această nenorocire care este aici. Şi atunci oameni care nu şi-au imaginat niciodată că vor rămâne în străinătate şi care nu au pierdut speranţa nici astăzi.”
Europa Liberă: O bună parte şi-au luat copiii, şi-au întregit familiile acolo, peste hotare. Mulţi dintre ei s-ar putea să nu mai revină aici, în ţara lor de baştină. Ce se întâmplă cu viitorul acestui stat?
Eugenia Bulat: „Trebuie să ieşim din „tantra” asta.”
Europa Liberă: Cum?
Eugenia Bulat: „Toţi aceşti 25 de ani au lucrat împotriva noastră, pentru că până şi cei mai conştienţi, şi cei mai devotaţi, cei mai sinceri oameni, şi cei mai capabili să-şi „rupă capul” pentru cauza naţională, până şi ei s-au deziluzionat, poate, într-un fel, au cedat, îşi urmează fiecare calea aşa cum poate. Dar aceşti 25 de ani au lucrat în defavoarea noastră. Oamenii cei mai conştienţi îşi pun întrebarea ce s-a făcut cu acea nemăsurată energie umană, frumoasă? Ce s-a făcut cu ea? Cine a folosit-o? Mă scuzaţi, cine s-a şters la „fund” cu acea imensă energie care putea să mişte munţii din loc?”
Europa Liberă: Unii zic că s-a irosit energia.
Eugenia Bulat: „Da, a fost irosită în van. De către cine? De către cei care au decepţionat toată această lume.”
Europa Liberă: Şi această neîncredere care a crescut atât de mult face ca despre viitorul statului acesta să se vorbească mai mult în culori negre.
Eugenia Bulat: „Noi trebuie să găsim puterea să scoatem în lumină oameni noi, oameni care, înspăimântaţi de ceea ce se întâmplă la vârf, nici nu vor să-şi bage capul în aşa ceva, pentru că ştiu că nu au asemenea calităţi. Se pare că Dostoievski spunea undeva că cei de la putere au nişte calităţi. Nu descria calităţile, dar spunea că puterea se dă acelora care îndrăznesc să o ia. Nu trebuie foarte mult, trebuie să ai numai capacitatea de a te înjosi atât de mult, de a te apleca atât de mult, ca să o iei. În ultimul timp dintre noi, dintre societatea noastră, se aleg oameni de o anumită categorie, care au această capacitate să se înjosească atât de mult ca să ia puterea, urmărind, fără îndoială, interese proprii, ceea ce se vădeşte cu miliardul furat. Deci, ca să contracarăm aceasta, noi trebuie să avem o luciditate maximă, o luciditate ultimă, care apare poate numai pe malul prăpastiei, ca să înaintăm în Parlament în viitoarele alegeri, mi se arată că nu vor fi anticipate şi poate e bine aşa, poate reuşim şi noi să ne înregimentăm cumva să ne lămurim, pentru că se ivesc forţe noi. Părerea mea este că forţele de dreapta, forţele unioniste vor reuşi până la alegerile viitoare.”
Europa Liberă: Dar nu se antagonizează şi mai mult aceste două curente – curentul unionist şi curentul care vrea unire cu Uniunea Euroasiatică, de exemplu? Şi ce se întâmplă în cazul acesta?
Eugenia Bulat: „Hotărârile mari se iau în Parlament. Noi trăim într-o lume modernă.”
Europa Liberă: Unii vor unirea cu România, alţii vor o Moldovă integrată în Uniunea Europeană, şi alţii vor Moldova să facă parte din Uniunea Euroasiatică dominată de Rusia lui Vladimir Putin.
Eugenia Bulat: „Cei care doresc aceasta servesc un interes străin.”
Europa Liberă: Şi ei zic exact acelaşi lucru despre cei care vor altă unire.
Eugenia Bulat: „Şi eu nu voi putea niciodată înţelege faptul că până acum nu a fost adoptată legea lustraţiei.”
Europa Liberă: Cu factorul geopolitic, se speculează sau chiar este un factor care încurcă încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul?
Eugenia Bulat: „În situaţia în care suntem noi aici aşezaţi între Est şi Vest, chiar avem o situaţie benefică, privilegiată, mai ales ţinând cont de faptul că Ucraina are orientare pro-europeană. Noi vedem ce lupte se dau în Ucraina. La noi aici sunt flori de busuioc faţă de ce plăteşte Ucraina vecină pentru orientarea ei pro-europeană.”
Europa Liberă: Pentru libertate.
Eugenia Bulat: „Pentru libertate, pentru democraţie, pentru un trai mai bun, pentru a fi o ţară civilizată pe un continent civilizat. Deci, flori de busuioc la noi faţă de cât sânge s-a vărsat în Ucraina, care este megieşă directă cu Rusia.”
Europa Liberă: Deşi şi în Moldova s-a vărsat sânge la Nistru în ’92.
Eugenia Bulat: „Suntem victimele acestei schimbări a unei orânduiri economice, fără un stat aşezat pe principii democratice.”
Europa Liberă: Dar cine e suveranul?
Eugenia Bulat: „Noi înaintăm în structurile statului persoane. Persoanele cu mentalitate de vampir sug sângele acestui popor, că ei sunt căpuşe pe trupul poporului. Şi cercul s-a închis. Deci, au acaparat structurile statului, totul în favoarea lor, oamenii oneşti care mai sunt printre ei nu sunt capabili să schimbe lucrurile. Şi la noi e juma la juma. De câte ori au fost bătăliile acestea 50+1 şi nu puteau găsi măcar un deputat ca să facă o majoritate simplă, pe linie de cuţit? Deci, nu putem spune că noi suntem cu totul, din cap până în picioare, corupţi. E jumătate la jumătate. De aceea şi se păstrează direcţia aceasta europeană. Un pic prevalează, dar nu într-atât ca să faci nişte schimbări. Şi atunci ne rotim pe loc.
Deschide posturile de televiziuni şi vei vedea: cântăm-dansăm, cântăm-dansăm, cântăm-dansăm, cântăm-dansăm. Iată aşa. Sau suntem în nişte discuţii şi te uiţi: aceasta e Publika TV, aceştia toarnă apă la moara cutăruia, dincoace – stai, cam se exagerează în direcţia aceasta. Şi atunci cauţi echilibrul. Dar îl cauţi tu, pentru că eşti un om care vrei să cauţi. Dar lumea în sărăcia aceasta îşi caută de nevoile ei: care a plecat, care robeşte să-şi sclipuiască un bănuţ ca să supravieţuiască.”
Europa Liberă: Dar există soluţii ca Moldova şi cetăţenii acestui stat să scape de sărăcie, de marea corupţie, de marii corupţi?
Eugenia Bulat: „Există. Noi trebuie să ne unim cu ţara, noi nu avem altă salvare.”
Europa Liberă: Până la unire cu ţara, cum se rezolvă aceste probleme?
Eugenia Bulat: „Prin alegeri democratice, prin conştientizarea poporului, ca acolo, în forul nostru legislativ să ajungă oameni de o calitate mai înaltă. Nu este altă cale. Nu va veni nimeni să ne facă ordine în ţară.”
