S-a stins din viață un om demn, integru, nobil la propriu și la figurat. I-a fost dat să traiască, lângă Regele Mihai, deceniile de surghiun. A rămas neclintită în convingerile ei.
Am întâlnit-o de câteva ori, am stat de vorbă îndelung cel puțin de două ori. Conversațiile se desfășurau in franceză. Am vorbit pe 18 decembrie 2006, la recepția care a urmat la Cotroceni discursului Președintelui Traian Băsescu de condamnare a dictaturii comuniste din România.
„Surtout, pas de vengeance!”. Regina Ana a întruchipat ideea de echilibru în viața personală și publică. O deranjau, pe buna dreptate, stridențele, zarva, vacarmul.
I l-am prezentat în acea seară pe fiul meu Adam. Cu el a vorbit în engleză. El avea 11 ani, păr blond, lung, Regina a crezut mai întâi că e fetita. Era și Horia Patapievici cu noi, i-a spus lui Adam să scoată mâna din buzunar cand vorbește cu o regină. „Let him be himself!”, a intervenit Regina. Adam a întrebat-o daca a vazut filmul „The Queen” cu Helen Mirren. „Yes, Adam. Did you know that the Queen is our cousin?”
Avea grație, avea inteligență morală, avea verticalitate, avea umor. Era într-adevar autentică.
Să se odihnească în pace!
