De o săptămână încoace, cazul controversatului om de afaceri, Veaceslav Platon, reținut la Kiev de organele de drept din Ucraina la solicitarea autorităților moldovene, domină spațiul mediatic autohton. S-a întâmplat ca tocmai în această perioadă să fiu în afara capitalei și să urmăresc dinamica dosarului sus-pomenit din jurnalele de actualități ale postului public de Radio. Nu era, bineînțeles, singura informație a buletinelor difuzate din oră în oră, dar era, cu certitudine, singura știre care conta dintr-un amalgam de amănunte despre viața politică, economică și culturală din Republica Moldova.
Arestarea lui Platon și interesul maxim acordat acestui eveniment voia să demonstreze publicului că lupta anticorupție din Moldova și în speță ancheta complexă privind miliardul de dolari furat cunoaște un nou avânt, că nu mai există nicio reținere în ce privește aflarea adevărului și pedepsirea tuturor vinovaților, indiferent de poziția lor și de mitul pe care și l-au construit în acești ani. Cu alte cuvinte, ni se arată că atât de criticatele instituții de drept din Moldova sub actuala guvernare acționează cu o determinare greu de imaginat până acum.
Spuneam că știrea despre capturarea lui Platon era cea mai importantă din tot ce se transmitea la Radio Moldova, însă nu doar pentru că autoritățile voiau/vor să câștige dividende politice de pe urma acestei arestări, ci mai degrabă pentru că ea, această știre, lucrează împotriva lor. Cazul Platon dezvăluie rețeaua ocultă a puterii care s-a cristalizat în Republica Moldova și care a produs și regimul Plahotniuc. Este ca și cum ai atinge realitatea, ca și cum ai da la o parte cortina iluziilor, speranțelor și așteptărilor tale în legătură cu țara în care trăiești.
Veaceslav Platon, cel ce poartă glorioasa etichetă de „raiderul nr. 1 din CSI”, este un om cu mai multe pașapoarte și identități (și n-ar fi primul în Republica Moldova!) – e și moldovean, și rus, și ucrainean. Mai aflăm din informațiile strecurate de la judecătoria din Kiev, că a colaborat spornic cu FSB-ul rusesc, sub a cărui protecție a făcut ce a dorit în sistemul bancar din Republica Moldova dar și din alte țări. E un martor foarte prețios, un om care știe multe, prea multe. Dezvăluirile sale se zice că ar putea să dinamiteze întregul eșafodaj politic de la Chișinău și nu numai, motiv pentru care arestatul de la Kiev solicită protecția organelor de anchetă americane, pentru a nu fi extrădat în Republica Moldova, unde viața sa ar fi în primejdie. „Nu este un act de justiție, afirmă avocații lui Platon, ci doar o reglare de conturi între foști parteneri de afaceri, o încercare de deposedare a activelor pe care le mai deține clientul nostru, o răzbunare pusă la cale de oligarhul moldovean Vladimir Plahotniuc.”
Ne aducem bine aminte că infractorul vânat azi de procuratura de la Chișinău a fost deputat în parlamentul moldovean pe lista partidului „Alianța Moldova Noastră”, condus de Serafim Urechean. Oare ce calități îl recomandau pentru un loc eligibil în partidul celui care se autointitula fără falsă modestie „gospodarul Chișinăului și al întregii Moldove”? (l-am numit pe fostul primar al capitalei). Platon, personaj influent și cu dare de mână – avea și de unde! –, s-a afișat cu toți politicienii importanți de la noi. Numele său a fost pus în relație și cu dosarul răsunător al tentativei de corupere a deputaților din coaliția majoritară, în favoarea intereselor rusești, pentru a zădărnici ratificarea în Parlament a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Doar că, în mod ciudat, Platon nu se regăsește în rechizitoriul acestei cauze penale. Avem doar doi condamnați, dintre care unul – un individ implicat și în represiunile împotriva tinerilor din aprilie 2009 – a scăpat din mâinile justiției de la Chișinău, ascunzându-se în teritoriul separatist de peste Nistru – refugiul tuturor delincvenților din Moldova.
Nu știm ce soarta va avea Veaceslav Platon, dacă va fi extrădat Chișinăului sau va deveni obiectul unui troc geopolitic, așa cum speculează unii comentatori, dar e tot mai evident faptul că nimeni nu mai e în stare să controleze integral mersul evenimentelor în această anchetă cu multiple ramificații, care poate să tragă în bulboană și alte nume grele din politica moldoveană.
Ceea ce se poate formula drept concluzie generală, coroborând noianul de declarații, mărturii și interviuri provocate de arestarea lui Platon, e că Republica Moldova nu a fost și nu este un stat în înțelesul adevărat al cuvântului, cum și-ar dori cetățenii săi, ci un „vad” pentru bandiți, o placă turnantă a mizeriei morale la nivel politic, o „casă fără stăpân” în care și-au făcut mendrele toți aventurierii, dar mai cu seamă lumea criminală din spațiul ex-sovietic. Aflăm acum că pe lângă propaganda toxică, antinațională și antioccidentală a televiziunilor rusești, care nu a fost niciun minut deconectată, sistemul bancar național s-a aflat la cheremul mafiilor din Rusia, care au spălat, prin complicitatea puterii de la Chișinău – politicieni, judecători, responsabili financiari – zeci, poate sute de miliarde de dolari. Bani cu care a fost finanțat traficul de droguri, arme și carne vie. Și acest proces a continuat, spun specialiștii, până în zilele noastre.
Jalnic bilanț pentru aniversarea celor 25 de ani de independență a Republicii Moldova, nu-i așa? Un inventar ce maculează eforturile atâtor oameni de calitate, care s-au străduit să facă ceva bun pentru Basarabia: profesori, agricultori, medici, antreprenori, intelectuali din mediul artistic etc. - oameni care nu și-au devalizat țara, ci i-au adus plusvaloare…
Ruinată, deposedată de onoare și avuție, Moldovei îi vine foarte greu să reziste jocurilor geopolitice care se țes peste capul său. Recenta vizită la Chișinău a ministrului de Externe german, social-democratul Frank-Walter Steinmeier, președintele în exercițiu al OSCE, a demonstrat cu prisosință această vulnerabilitate. Cine să apere și cu ce bază morală integritatea și independența Republicii Moldova, când clasa noastră politică e total compromisă? Or, era cazul ca cineva la Chișinău să dea o replică inteligentă și fermă oficialului de la Berlin, care insistă în mod surprinzător ca Moldova să facă cedări unilaterale în fața separatismului transnistrean, adică Moscovei. S-a comentat copios că miza acestui demers diplomatic ar fi resetarea relației bilaterale ruso-germane, context în care interesele naționale ale Republicii Moldova pot fi cu ușurință neglijate.
Ce uriașă diferență de imagine între Moldova de azi, de la 2016, și „premiantul Parteneriatului Estic” din august 2012 care eram, atunci când ne vizita un alt oficial german, cancelarul Angela Merkel. Într-un discurs memorabil rostit în parlamentul moldovean, doamna cancelar afirmase că Moldova nu va mai fi niciodată un teritoriu arondat unor sfere de influență străine, și această declarație a sunat ca un angajament din partea unei mari puteri democratice, ca o recunoaștere a apartenenței noastre la Europa. Tot din filmul acelei vizite desprindeam și emoționanta despărțire de la Aeroportul Internațional Chișinău dintre Angela Merkel și premierul Vlad Filat. Multe s-au schimbat de atunci. Vlad Filat a ajuns la pușcărie, aeroportul a fost concesionat unor firme-fantomă rusești, afacere care a umplut buzunarele cleptocrației locale și a facilitat transportul ilicit de oameni și arme din și spre Transnistria.
E secetă și pârjol în Moldova, și ploaia se mai lasă așteptată…
