Îmbunătățirea situației în spitale, implementarea noului mecanism de salarizare a medicilor și personalului din sistemul sanitar, creșterea calității serviciilor medicale, asigurarea cetățenilor cu medicamente de calitative, procurarea mai multor ambulanțe șimotivarea unui număr mai mare de medici să rămână să muncească în țară. Acestea sunt câteva dintre prioritățile ministrului Sănătății, Ruxanda Glavan, care a implimit un an de la preluarea sefiei la acest minister.
Europa Liberă: Doamnă ministră, să pornim această discuție întrebându-vă dacă mai rămâne a fi bolnav sistemul sănătății în Republica Moldova. Vă întreb, după un an de activitate în fruntea acestui minister.
Ruxanda Glavan: „O boală, care durează 24 de ani, nu se tratează într-un an, dar am găsit câteva puncte de tratament pentru tot ce a însemnat sistemul de sănătate, cu anumite defecțiuni. Cred că diagnosticul este pus corect, tratamentul este prescris corect.”
Europa Liberă: Diagnosticul la ce se reduce?
Ruxanda Glavan: „Diagnosticul se reduce la faptul că trebuie să facem o reformă spitalicească, trebuie să facem intervenții serioase la capitolul asigurarea cu medicamente și revenirea la un depozit central al statului, care să își asume responsabilitatea pentru livrările pe programe naționale, trebuie să facem intervenții mai serioase la capitolul profilaxie și fortificarea în continuare a rolului medicului de familie și medicinii primare.”
Europa Liberă: Să le luăm pe rând. Reforma spitalicească de ce deocamdată rămâne în sertar?
Ruxanda Glavan: „Noi ne-am asumat ca angajamente interne, ca timp, să zicem, să reușim inițierea reformei spitalicești până în primul trimestru al anului 2016. Dar ne bucurăm că avem susținerea experților străini și, cu ajutorul experților de la Organizația Mondială a Sănătății, și a asistenței tehnice pe care o avem de la Banca Mondială, am reușit să avansăm foarte mult la etapa preparatorie a reformei. Spre deosebire conceptual de ceea ce găsisem, atunci când am venit la minister, am elaborat și un proiect pilot pentru reforma de regionalizare. Pentru că totuși a face o reformă la nivel de țară înseamnă un risc prea mare, atunci când eviți etapa de pilotare. Și am decis că vom demara un proiect pilot în Hâncești, Leova și Cimișlia. Suntem la etapa de definitivare a unității de implementare a acestei reforme. Îmi doresc foarte mult să reușim.”
Europa Liberă: Ce vreți să obțineți în urma acestei reforme? Rămân câte spitale din cele 80?
Ruxanda Glavan: „Noi nu vom închide spitale în esență. Ele vor fi comasate unele cu altele, se va institui management comun. Și aici mă refer, în primul rând, la instituțiile medicale din municipiul Chișinău pentru că ele sunt foarte multe ca număr și nu mă refer neapărat la numărul de directori, mă refer la numărul de servicii auxiliare care fac același lucru: contabilități, servicii resurse umane, achizițiile care se fac centralizat, dar eficiența nu întotdeauna este în capul mesei. În ce privește reforma pentru țară, acolo se va merge pe principiul de regionalizare.
Deci, în funcție de numărul de populație, în funcție de distanțele de la câteva spitale actuale, din trei spitale raionale pe care le avem astăzi, unul va deveni regional, iar celelalte două vor deveni locale, vor fi transformate și din servicii acute vor presta servicii cronice. Or, noi avem o populație îmbătrânită care va mai îmbătrâni. Și trebuie serviciile pe care le oferă spitalele să fie orientate, în primul rând, la necesitățile populației noastre.”
Europa Liberă: Infrastructura e la pământ. Nu mai vorbesc de retehnologizarea acestor instituții sanitare. Lumea uneori refuză să mai ajungă la spitalul din centrul raional pentru că nu are încredere în aparatul la care trebuie să treacă investigația.
Ruxanda Glavan: „Iată aici vorbim despre utilizarea eficientă și rațională a resurselor disponibile pentru că sunt sumele disponibile care sunt. Și trebuie să avem curajul să recunoaștem că acești bani nu sunt suficienți pentru a întreține la același nivel 35 de spitale raionale, că nu avem capacitatea să pregătim specialiști în măsură să asigurăm resursele umane pentru toate specialitățile și nu avem nici pârghii suplimentare și nu mă refer doar la sistemul de sănătate, dar țara în genere nu are astăzi încă suficiente pârghii suplimentare pentru a-i motiva pe tinerii specialiști să meargă în localitățile rurale.
De aceea spitalele raionale astăzi, o parte dintre ele, care vor fi viitoarele spitale regionale, în ele se vor face investiții, acolo se vor concentra cele mai bune tehnologii disponibile, acolo vor merge cele mai mari investiții și vor fi concentrați toți specialiștii, iar în spitalele locale, care astăzi sunt de nivel raional, vom face transformările prin prisma posibilității de a acorda servicii de îngrijire paliativă, servicii de reabilitare și tot ceea ce înseamnă îngrijiri la nivel de spital.”
Europa Liberă: La modul practic, când începe această reformă și care va fi costul ei?
Ruxanda Glavan: „Noi suntem la etapa de finalizare a costurilor pentru toată țara. Și vom începe totuși printr-o pilotare. Ne dorim foarte mult să reușim să începem din toamna acestui an, că va fi octombrie-noiembrie, încă nu pot să spun exact. De aceea nu mă grăbesc să dau termeni, important este că avem conceptul pentru pilot.”
Europa Liberă: Trecem la salarizare. Ați anunțat că introducerea noului mecanism de salarizare a personalului medical ar stimula, în primul rând, cadrele tinere să muncească, în al doilea rând, nu au întârziat nemulțumirile să apară pentru că cei cu stagiul mare zic că nu au aproape nimic de câștigat la leafa pe care o primesc și care oricum rămâne a fi un salariu mic de doctor în Republica Moldova.
Ruxanda Glavan: „De ce a fost nevoie de această reformă? În primul rând, Republica Moldova în aprilie 2016 a aprobat Strategia de dezvoltare a resurselor umane, o strategie care urmează a fi implementată în următorii zece ani. De ce zece ani? Pentru că, de
Indiferent de cât de mulți bani ai investi în tehnologii, în tomografe, angiografe, în condiții hoteliere bune în spital, dacă nu ai resurse umane care să pună în funcțiune aceste aparate și să presteze servicii, degeaba o faci...
fapt, acesta este ciclul mediu de formare a unui medic profesionist: șase ani facultatea, plus trei-patru-cinci ani rezidențiatul. Atunci când am analizat situația de facto a resurselor umane în sistem, eu personal m-am îngrozit. Pentru că, indiferent de cât de mulți bani ai investi în tehnologii, în tomografe, angiografe, în condiții hoteliere bune în spital, dacă nu ai resurse umane care să pună în funcțiune aceste aparate și să presteze servicii, degeaba o faci.
Am analizat și un raport al Curții de Conturi privind nivelul de pregătire și de instruire a viitorilor specialiști. Din 2005 până în 2015 statul a cheltuit peste 300 de milioane de lei, bani din buget care au mers la întreținerea și finanțarea Universității de Medicină și colegiilor. Noi am produs peste 4000 de specialiști medici și asistenți medicali. Dar tot în această perioadă numărul de medici s-a redus de la 10700 la 10300, iar numărul de asistenți medicali – de la 27000 la 23000.
Și mai grav este că în structura demografică a personalului medical noi avem 17% medici care sunt deja pensionari și noi avem circa 20% medici care sunt pre-pensionari. Deci, în următorii cinci ani pe acești
Dacă nu întreprindem nimic pentru a stimula tinerii specialiști să rămâne în țară, atunci situația ar fi mult mai complicată....
oameni îi pierdem. Și dacă contrapunem simplu: 37% din 10000, 3700 de medici în următorii cinci ani am putea să îi pierdem. Dacă nu întreprindem nimic pentru a stimula tinerii specialiști să rămâne în țară, atunci situația ar fi mult mai complicată. Îi înțeleg și pe cei cărora acest sistem nu le-a oferit o creștere salarială substanțială, dar nu trebuie să uităm că, de fapt, cei care astăzi au cele mai mici creșteri salariale, de 5-7% sau sunt pe alocuri, chiar câteva cazuri, am văzut singulare și de o creștere de doar 4%, sunt oamenii care, nici conform fostei formule, nu mai aveau alte beneficii de la sistem. Ei oricum trebuiau să aștepte atunci când, eventual, se va vota o modificare a nivelului salariului tarifar.
Totodată, având în vedere că marea majoritate din ei sunt pensionari, ei mai au și venituri suplimentare sub formă de pensie. Deci, ei aveau o situație un pic mai bună decât cei tineri. Tânărul însă, neavând categorie, după ce absolvea rezidențiatul, salariul pe care îl încasa era 1700-2000 de lei.
Cum poți să motivezi un tânăr specialist care, în principiu și conform legii, are aceleași obligații și responsabilități ca o persoană care are un stagiu mai mare, să-l motivezi să rămână în ţară? Totodată, prin acest regulament noi am făcut, într-un fel, o dreptate pentru toţi angajaţii din sistemul de sănătate, pentru că până acum nu a existat niciodată un mecanism de indexare a salariilor, în funcţie fie de creşterea indicelui preţului de consum sau legat de rata inflaţiei. Întotdeauna creşterea se făcea doar prin schimbări la nivel de lege a valorii de salariu tarifar. Spre deosebire de pedagogi, de exemplu, care au acest mecanism şi anual în septembrie salariile lor se indexează. De aceea, pentru noi era important să facem această schimbare şi să introducem noţiunea de plată pentru performanţă.
De multe ori am avut plângeri din partea pacienţilor care îmi spuneau că nu este acea atitudine din partea medicilor care este necesară sau mai ales în spitale raionale sau în centre de sănătate în raion la ora 11 nu mai găseşti pe nimeni în spital. Iată prin introducerea acestor indicatori, pas cu pas, încercăm să învăţăm oamenii să revină la protocoale naţionale de tratament, să aibă o atitudine corectă şi umană faţă de cetăţeni şi să înţeleagă că, dacă eşti performant, primeşti mai mulţi bani.”
Europa Liberă: Salariul recalculat încă nu a fost ridicat de toţi angajaţii din sistem?
Ruxanda Glavan: „În mod normal, ordinul privind salarizarea prevede că în fiecare lună, până la data de 15, trebuie să aibă loc achitarea acestuia. Instituţiile, fiecare îşi au regulile lor, în funcție şi de contractele colective de muncă. Există instituţii şi, mai cu seamă, acestea sunt medicina primară în ţară, care deja au achitat salariile la ultimele zile ale lunii iulie sau la începutul lunii august.
Spitalele, de obicei, având un număr mai mare de angajaţi, le achită mai târziu. Oricum, noi monitorizăm procesul. La nivelul Ministerului Sănătăţii s-a făcut un exerciţiu titanic, pentru că modelarea a avut loc prima dată în toamna anului trecut, a doua oară în aprilie 2016 şi acum, de fapt, cu fiecare instituţie medicală din ţară economiştii de la Ministerul Sănătăţii lucrează individual, verifică listele de salarizare pentru fiecare persoană, să nu existe erori şi să nu fie interpretări din partea economiştilor spitalelor. Nu e uşor procesul. Și suntem conştienţi că schimbarea va dura două-trei luni de zile, în care noi ne-am asumat responsabilitatea să monitorizăm.”
Europa Liberă: Mărimea acestei salarizări ar fi cam o jumătate din bugetul total al Casei Naţionale de Asigurări în Medicină?
Ruxanda Glavan: „Costurile totale pentru majorarea salariului pentru sistem constituie circa 292 de milioane de lei cu tot cu contribuţii. Marea parte a acestei cote este orientată pentru spitale, pentru că şi marea majoritate a angajaţilor pe care îi avem sunt în spitale. Important este ca această majorare să fie aplicată corect şi ca oamenii să înceapă să înţeleagă că, pe lângă faptul că le-a crescut salariul, mai au şi o posibilitate absolut legală, suplimentar, să câştige cel puţin 15% faţă de salariul de bază.”
Europa Liberă: Ţinând cont de realităţile din Republica Moldova, ce puteţi întreprinde concret ca cetăţeanul să aibă siguranţă că va beneficia de un tratament de calitate?
Ruxanda Glavan: „Vă spuneam la început despre reforma spitalicească, ea va oferi anumite economii, doar că economiile nu vor fi imediate. Şi acest lucru îl înţelegem şi noi şi ne dorim să avem susţinerea şi din partea cetăţenilor. Totodată, primii paşi am reuşit să-i facem. Şi atunci când vorbim despre calitate şi siguranţă, am încercat să ne orientăm, în primul rând, acolo unde putem face intervenţii imediate. De exemplu, vă spun de achiziţiile de vaccinuri în acest an.
După ce statul are obligaţia prin Programul naţional de imunizări, să asigure gratuit toţi copiii şi toată populaţia, conform calendarului de vaccinări, cu anumite vaccinuri, am analizat situaţia anilor trecuţi şi am văzut că fie nu erau vaccinurile în sortiment complet, fie nu întotdeauna erau de cea mai bună calitate, situaţie care a determinat o neîncredere totală în rândul mămicile şi al multor familii.”
Europa Liberă: Multe familii nu mai acceptau să facă vaccinare.
Ruxanda Glavan: „Absolut. Fie nu acceptă să facă vaccinare, fie o acceptă, dar o fac la privat pe bani foarte mari. Şi atunci scopul nostru a fost, de fapt, să încercăm două obiective. Primul, am economisit circa şase milioane de lei prin faptul că ne-am orientat şi am făcut achiziţii de la UNICEF. Şi doi, am reuşit să asigurăm, pentru prima dată în mulţi ani, statul cu sortimentul complet de vaccinuri de calitate. Acesta este un argument foarte important pentru medicii de familie să convingă familiile să vină la vaccinare în cadrul Programului naţional de imunizare.”
Europa Liberă: Aţi vorbim mult şi despre nevoia de a fi reduse preţurile la medicamente. Dacă e să-i credem pe oamenii care trec des pragul farmaciilor, nemulţumirea a crescut ca pe drojdii, spunând că, poate, o săptămână-două au şi găsit medicamente la un preţ mai mic, după care preţul iniţial a fost depăşit la aceste medicamente. Ce s-a întâmplat?
Ruxanda Glavan: „Problema preţurilor la medicamente rămâne cea mai actuală în agenda mea. Actualul mecanism de formare a preţurilor trebuie modificat. Ministerul Sănătăţii a venit încă la sfârşitul lunii aprilie cu o propunere, dar noi mai avem un credo: toate documentele care ies din Ministerul Sănătăţii le trecem obligatoriu prin procedura de dezbateri, de avizări şi transparenţa decizională. Şi acel document a suferit anumite schimbări faţă de varianta pe care a propus-o Ministerul Sănătăţii. Cu toate acestea, noi deja l-am prezentat în guvern şi urmează să fie aprobat.
Modificarea de bază a preţurilor sau majorarea acestora după ce chiar a intrat în vigoare legea cu privire la adaosurile comerciale diferenţiate este legată de cursul valutar. Or, ce înseamnă un dolar în 2016 şi ce a însemnat un dolar în toamna anului 2014, când ultima dată a fost reactualizat acest preţ? De aceea, acum noi suntem la etapa de promovare în guvern a unui concept nou, care va prevedea mai multe pârghii pentru stat, inclusiv transpunerea directivei europene privind blocarea preţurilor.
Dacă statul şi autoritatea statului consideră că există anumite inexactităţi în informaţia pe care o prezintă potenţialul producător, atunci statul să aibă şi dreptul să folosească noţiunea de blocare a preţurilor şi să nu permită creşterea costului acestora. Pentru prima dată, vrem să introducem și noţiunea de catalog public al preţurilor maximale, atât la depozite, cât şi la farmacii. Aşa au funcţionat lucrurile în România, spre exemplu. Această pârghie e pentru cetăţean, să facă controlul imediat, fără plângeri la Agenţia Medicamentului sau la Ministerul Sănătăţii, care de multe ori, din lipsă de resursă umană disponibilă la moment, nu putea să rezolve problema la timp. Sunt mai multe paliere pe care am acţionat. Îmi doresc foarte mult, în cel mai scurt timp posibil, atât această modificare, cât şi regulamentul de achiziţii în sănătate să treacă în guvern.”
Europa Liberă: Dar aici ceva nu s-a legat. Pentru că şi farmaciile au exclus acele carduri de reduceri pe care le ofereau. Câte un pic, câte un pic nemulţumirea, vă ziceam, creştea ca pe drojdii, în primul rând, că omul s-a predispus că merge să cumpere un medicament mai ieftin, după care i se spune că el costă şi mai scump şi nici nu mai este posesor al cardurilor de reducere.
Ruxanda Glavan: „Da. Din păcate, statul nu are cum să oblige agenţii economici privaţi să ofere cardurile de discount. De fapt, anularea acestor carduri de discount este încă o dovadă că preţurile erau, într-un fel, umflate cu valoarea cardurilor de discount. Pentru noi este important să ne orientăm la medicamentele compensate. A durat până a fost aprobată Legea bugetului. Iniţial, ne-am dorit să fie în luna aprilie. Din păcate, s-a întâmplat în luna iulie, a fost aprobată şi publicată în 19 iulie, ceea ce înseamnă că noi, de fapt, acum intrăm în legalitate cu schimbarea listei de medicamente compensate, dar şi cu lărgirea listei de maladii pentru care pacienţii urmează să primească medicamente compensate.
Încă un lucru important despre care vreau să ştie cetăţenii noştri: revenim la conceptul de staţionar de zi, care ultimii ani a fost lichidat. Și, de fapt, din cauza inexistenţei acestui serviciu la nivel de medicină primară, au apărut şi multe cazuri de internări neargumentate în spitale. Revenim la cazul de tratat în staţionarul de zi, pentru ca pacientul chiar şi pentru comoditatea sa, când are o patologie, care poate fi tratată ambulator, să meargă dimineaţa la medicina primară, să-şi primească tratamente şi seara să meargă acasă.
Şi doi, acele medicamente, pe care urmează să le primească în staţionarul de zi, facem toate eforturile şi demersurile necesare să fie introduse în lista de medicamente compensate. Dacă nu vor fi posibile să fie achitate gratuit de stat, atunci să fie compensate şi în aşa mod să reducem inclusiv din povara financiară cauzată de cursurile valutare.”
Europa Liberă: A propos, de farmacii, în multe localităţi rurale sătenii sunt nevoiţi să parcurgă zeci de kilometri, până la raion sau într-o altă localitate unde este farmacie ca să-şi cumpere medicamentele necesare. În această primăvară, se pare, aţi făcut o declaraţie, spunând că statul va deschide farmacii în sat. Deocamdată nu se întâmplă acest lucru?
Ruxanda Glavan: „Această declaraţie se înscrie în contextul reorganizării depozitului sau Societăţii pe Acţiuni „Sanfarm-Prim”, despre care vă spuneam că statul este acţionar majoritar, dar nu este unicul acţionar. Noi am identificat resursele potenţiale pentru a investi în această organizaţie, dar condiţia partenerilor de dezvoltare este că această instituţie trebuie reorganizată şi transformată într-o instituţie cu sută la sută capital al statului. De aceea, primul pas este să reuşim această reorganizare şi după care să dezvoltăm reţeaua acelor farmacii. Astăzi această Societate pe Acţiuni are 24 de farmacii.
În contextul transformării acesteia într-o instituţie a statului, sunt sigură că avem capacitatea să deschidem cel puţin încă 24. Şi doi, ne pregătim pentru a reevalua situaţia oficiilor medicilor de familie şi a centrelor de sănătate, pentru că înţelegem că tehnic nu este posibil să deschizi în fiecare sat sau chiar în fiecare localitate câte o farmacie. Dar, având în vedere că majorăm lista de medicamente compensate, vrem să dăm sarcini suplimentare fiecărui oficiu al medicilor de familie sau centru de sănătate şi să-i permitem să aibă un punct farmaceutic în condiţii legale.”
Europa Liberă: Recent citeam o frază a unui specialist din sănătate, care spunea că Moldova e o groapă de gunoi unde poţi găsi toate antibioticele din lume. E atât de mare haosul?
Ruxanda Glavan: „Nu ştiu pe ce s-au bazat declaraţiile persoanei. Pot să vă spun o chestiune, că Republica Moldova prea mult timp a lăsat nereglementat şi nesupravegheat consumul de antibiotice. Şi astăzi rezistenţa antimicrobiană în Republica Moldova, adică faptul că consumi un antibiotic şi nu îţi ajută, pentru că a fost un foarte mare haos şi un acces prea mare la antibiotice, se resimte. Şi noi avem o cohortă de copii care, practic, la vârsta de trei, patru, cinci ani sunt deja rezistenţi la foarte multe din antibiotice, pentru că părinţii, având acces liber, îl procurau din farmacie şi la fiecare puseu de febră, făceau aceste tratamente.
Următorul pas, pe care îl vom face după modificarea catalogului de preţuri şi posibilităţii de a controla într-un mod mai riguros preţurile la medicamente va fi monitorizarea medicamentelor cu prescripţie medicală. Or, astăzi farmaciile încă mai eliberează medicamente care trebuie să fie eliberate strict cu reţetă medicală. Suntem conştienţi de faptul că, atât timp cât există circulaţia reţetei în hârtie, va fi mai complicat de făcut acest lucru. De aceea, este un obiectiv pe care îl vom obţine, odată cu introducerea sistemului informaţional atât în medicina primară, conexiunea acestuia cu farmaciile, cât şi cu spitalele.”
Europa Liberă: Să vă cer o părere referitoare la comasarea celor două ministere, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Ce opinie aveţi despre această comasare?
Ruxanda Glavan: „Eu susţin reforma autorităţii publice centrale, pentru că modul în care se desfăşoară astăzi lucrurile în multe dintre ministere nu este unul bun. Mă refer, spre exemplu, la salarizarea funcţionarilor publici. Aceşti oameni fac o muncă titanică, pentru că ei, de fapt, produc legi, hotărâri de guvern, normative, regulamente în baza cărora trebuie să funcţioneze o breaslă întreagă. Totodată, salariile sunt extrem de mici, ca în multe alte domenii, de fapt, dar responsabilitatea care este aici este una enormă.
Cât ţine de comasare, Moldova a avut o experienţă deja la începutul anilor 2000, când a existat Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale şi ştiu că după doi sau trei ani s-a renunţat şi s-a revenit la varianta veche. Mai ştiu că există alte ţări de dimensiunile şi cu structura populaţională şi geografică asemănătoare, unde lucrurile funcţionează altfel. Rămâne să vedem care va fi varianta finală a acestei reforme, cât din componenta actualului Minister al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei va fi comasat cu Ministerul Sănătăţii, cum vor fi organizate responsabilităţile, câţi miniştri vor fi. Pentru că există, spre exemplu, în Suedia sau în Finlanda un minister mare care are trei miniştri pe linie şi fiecare este responsabil de domeniul său.
În principiu, după ce am muncit atât la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, cât şi aici, pot să vă spun cu siguranţă că există o doză mare de similitudine între politicile pentru persoane cu dizabilităţi şi tot ce înseamnă protecţie şi asistenţă socială şi ceea ce face Ministerul Sănătăţii în politicile de sănătate, mai ales la profilaxie, prevenire, servicii de intervenţie timpurie şi medicina primară.”
Europa Liberă: Aceasta e o componentă doar.
Ruxanda Glavan: „De aceea, eu cred că, dacă reforma va fi foarte bine gândită şi va avea procesul descris cap-coadă, s-ar putea să fie o reuşită.”
Europa Liberă: Câţi ani îi trebuie reformei în sănătate, ca să dea rezultatele pe care vi le doriţi dumneavoastră şi pe care le merită şi cetăţenii?
Ruxanda Glavan: „Atunci când un ministru are un suport deplin, adevărat politic, într-un mandat poate reuşi să facă schimbări pe care cetăţenii să le resimtă. Dar la modul practic o reformă adevărată a sistemului spitalicesc trebuie să dureze de la cinci până la şapte-opt ani, ca să dea roade.”