În urmă cu cîteva zile, consulul general turc din Stuttgart a cerut autorităţilor să supravegheze mai atent şcolile finanţate de către mişcarea lui Fethullah Gülen.
Primul ministrul din landul federal Baden-Württemberg, ecologistul Winfrid Kretschmann, a respins cu vehemenţă această cerere, vorbind despre o încercare de amestec în treburile interne ale Germaniei.
Potrivit diplomatului turc, cei care frecventează „şcolile güleniste” care funcţionează în Germania sînt supuşi unei indoctrinări politice care contravine statului de drept şi ordinii democratice.
Guvernul turc acuză mişcarea lui Gülen că ar fi pus la cale recenta lovitură de stat, eşuată. Unele ziare germane califică mişcarea lui Gülen ca o organizaţie cu structuri similare unei „secte” religioase.
Desigur, respingerea cererii consulului de la Stuttgart, este un drept firesc al primului ministru.
Însă gestul respingerii nu poate ascunde faptul că mişcarea lui Gülen aspiră la instaurarea unui stat islamic, iar obiectivele unui astfel de stat nu sînt democraţia, toleranţa sau secularismul.
În prezent, mişcarea lui Gülen, care trăieşte în exil în Statele Unite, dispune în circa 150 de state de instituţii – nu numai de învăţămînt. Inclusiv în Germania şi Austria, unde trăiesc între 3 şi 4 milioane de etnici turci.
Erdoğan încearcă acum să diabolizeze mişcarea lui Gülen, deşi între partidul AKP [Adalet ve Kalkinma Partisi - Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării] şi gülenism există similitudini vizibile, precum explică politologul Thomas Schmidinger.
Într-un amplu interviu analitic, difuzat de postul naţional de radio din Germania, Schmidinger a explicat ce are în comun partidul lui Erdoğan, AKP, şi gülenismul şi prin ce diferă cele 2 organizaţii – care pînă în 2013 se aflau în aceeaşi barcă ideologică.
Partidul lui Erdoğan este o mişcare de masă, explică Schmidinger, care dispune în anumite ţări de sub-organizaţii cu structuri conspirative, güleniştii, în schimb, s-au concentrat pe pregătirea unei noi elite politice care urmează să preia poziţiile de conducere într-un stat islamic.
„Cele două curente reprezintă un islam moderat. Deci nu sînt nici salafiste, nici jihadiste, dar nici seculare, ci militează pentru o cooperare strînsă între stat şi religie. Ambele se pronunţă pentru forme ale unui liberalism economic, deşi, din punct de vedere social, sînt foarte conservatoare vis-à-vis de revendicări sociale.”
În ce măsură au fost implicaţi adepţi ai lui Gülen în organizarea puciului, nu ştie nimeni.
Erdoğan, susţinea zilele trecute un comentator german, acţionează astăzi aşa cum a acţionat Stalin contra troţchiştilor.
Eticheta de troţchism era echivalentă cu o condamnare la moarte. În consecinţă, „gülenismul” este „troţchismul” lui Erdoğan prin care se poate justifica orice măsură represivă.
