NATO urmărește cu mare îngrijorare evoluția situației din Turcia. Alianța Nord Atlantică, în care Turcia este membru din 1952, în același an cu Grecia, are absolută nevoie de Turcia, un membru esențial în dispozitivul său de securitate.
Primirea Turciei în 1952 simultan cu Grecia, cele două țări fiind inamici ereditari, a evitat un conflict militar în estul Europei, în perioada tulbure a Războiului Rece. Nici măcar criza cipriotă din 1974, când Turcia a invadat și ocupat militar nordul Ciprului, nu a dus la un conflict între Turcia și Grecia. Apartenența celor două țări la NATO a fost singurul lucru care a evitat un război.
De asemenea, doar faptul că ambele țări sînt în NATO a permis ca Alianța să desfășoare anul acesta nave în Marea Egee, în largul Turciei și de-a lungul insulelor grecești, pentru a intercepta ambarcațiunile de traficanți de refugiați din Orientul Apropiat. Unul din efectele nedorite și neanticipate ale puciului eșuat din 15 iulie din Turcia și ale represiunii care a urmat ar putea fi o izolare a Turciei în NATO, urmată eventual de o ieșire a sa din Alianță și apropiere de Rusia. Pe lângă reizbucnirea tensiunilor cu Grecia, asta ar pune capăt înțelegerii între Erdogan și liderii UE privind controlul fluxului de refugiați. Statutul misiunii NATO de patrulare în Marea Egee ar fi atunci de îndată chestionat.
Nimeni nu contestă în NATO sau UE că Erdogan a ajuns la putere în mod democratic, iar faptul că a reuști să strivească o lovitură de stat militară datorită populației îi va întări și mai mult autoritatea și legitimitatea. In schimb, occidentalii vor fi puși în foarte mare încurcătură dacă Erdogan se va folosi de acea autoritate, acum totală, pentru a continua represiunea și a reintroduce pedeapsa cu moartea, așa cum anunță că intenționează. Liderii europeni au absolută nevoie ca Erdogan să continue să blocheze, contra cost, refugiații din Orientul Apropiat, însă vor putea cu mare greutate să mențină târgul cu el dacă guvernul turc, pe cale de a împinge spre islamizarea societății, va începe să execute militari și opozanți.
Pe deasupra, dacă Turcia ar reintroduce pedeapsa cu moartea, și dacă se adeveresc afirmațiile organizațiilor umanitare precum Amnesty International privind torturarea prizonierilor și disfuncționarea justiției în Turcia, Europa nu va mai putea expulza refugiații spre această țară, așa cum o face acum.
Apoi, atât Statele Unite cât și NATO au nevoie de Turcia pentru campania din Siria. SUA folosesc pentru aceasta aeroportul militar turc de la Incirlik, acel aeroport care și-a văzut electricitatea tăiată de autoritățile turce, imediat după puci. Mai mult, generalul care comanda baza de la Incirlik a fost arestat, iar faptul că unele din avioanele turcești care trebuiau să fie folosite în Siria au participat la puciul eșuat a destabilizat coordonarea operațiunilor militare americane de acolo și a dus la tensiuni între Ankara și Washington.
În sfârșit, o ieșire a Turciei din NATO și o apropiere de Rusia, o înțelegere între autoritarii Putin și Erdogan ar pune în pericol securitatea întregului continent european. Pentru toate acestea, NATO urmărește cu mare îngrijorare evoluția situației din Turcia, care continuă să fie văzută ca un membru esențial al Alianței.
