Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Aplicații antitero la Nistru, în premieră, ale trupelor ruse și structurilor de forță transnistrene. Chișinăul a protestat, cerând retragerea trupelor ruse din Republica Moldova și înlocuirea lor cu pacificatori civili internaționali. Ce cred locuitorii și experții de pe ambele maluri ale Nistrului despre cheltuielile militare ale administrației transnistrene și temerile acesteia privind o eventuală agresiune militară? Și… de ce piața muncii la negru în Transnistria este mai populară decât cea oficială?
Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:
În luna iulie, veniturile în bugetul regiunii transnistrene au fost de două ori mai mici decât suma planificată. Încasările din accize au fost de puțin peste 30%, iar din taxe vamale de numai 40% din suma fixată în buget. Totuși, restanțe la plata salariilor pentru luna iunie aveau doar orașele Râbnița și Bender. Responsabila de finanțele regiunii, Irina Molokanova, a declarat, citată de agenția oficială Novosti Pridnestrovia, că situația este critică, veniturile sunt mai mult decât insuficiente. „Este necesar să decidem în ce direcție să acționăm. Pentru că veniturile pe care le avem sunt în mod evident insuficiente ca să finanțăm toate capitolele de cheltuieli sociale obligatorii”, a spus Molocanova. Potrivit ei, cheltuielile lunare doar pentru plata salariilor bugetarilor sunt de 110 milioane de ruble (circa 90 de mii de dolari), în timp ce veniturile bugetare nu acoperă nici măcar această sumă și constituie, în medie, 70-75 de milioane de ruble transnistrene.
La ședința executivului din Tiraspol, din 2 august, la care au fost prezentate aceste date, s-a constatat și o scădere dramatică a comerțului extern al regiunii. „Datele de la 1 august indică o reducere a exportului cu peste 18%, iar a importului cu 24%”, a declarat responsabila de economia regiunii transnistrene, Inna Linnik.
Situația creată pune în dificltate finanțarea fondului de pensii, care la finele anului ar putea avea un deficit de circa 210 milioane de ruble, a declarat și responsabila de sfera socială în Transnistria, Elena Kulicenko. Potrivit ei, în luna iulie au fost achitate toate pensiile şi indemnizaţiile cu ajutorul unor împrumuturi, dar către finele anului fondul de pensii va avea un deficit mare dacă economia nu se redresează. Executivul de la Tiraspol a propus Sovietului suprem să revizuiască parametrii bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2016, atât la venituri, cât și la capitolul cheltuieli.
Liderul administrației transnistrene Evgheni Șevciuk a respins prin veto decizia Sovietului suprem privind introducerea pedepsei administrative și chiar penale pentru funcționarii care nu răspund în termen sau refuză să răspundă interpelărilor parlamentare. Sovietul suprem a propus ca cinovnicii să plătească amenzi sau să fie suspendați din funcții de la 6 luni până la 2 ani, dacă nu răspund unei interpelări din partea deputaților. De regulă, interpretările sunt adresate membrilor guvernului care, în Transnistria, este subordonat liderului administrației. Evgheni Șevciuk a respins proiectul și pe motiv că acesta nu ar fi în concordanță cu legislația Federației Ruse cu care autoproclamata republică moldovenească nistreană încearcă să-și armonizeze propria legislație.
Premierul R. Moldova Pavel Filip a declarat că îşi doreşte normalitate în relaţiile cu Federaţia Rusă, dar, în acelaşi timp, să se ţină cont la Moscova de opţiunea europeană a Chișinăului. Într-o conferință de presă de bilanț după jumătate de an de mandat, susținută pe 1 august, Filip a precizat că în cadrul Comisiei interguvernamentale R.Moldova - Federaţia Rusă se caută în acest moment soluţii pentru a deschide complet piaţa rusă pentru produsele moldoveneşti, nu doar pentru anumite companii, transmite agenția IPN. Tratativele comerciale vor fi reluate la toamnă, a mai anunțat premierul. Rusia a răspuns cu diferite embargouri la semnarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, în 2014.
Președintele Parlamentului moldovean, Andrian Candu, a declarat, la aceeași conferință de presă, că Chişinăul şi Tiraspolul nu vor discuta în următoarea jumătate de an despre un statut special pentru regiunea transnistreană, deoarece în decembrie în Transnistria va avea loc un scrutin pentru alegerea liderului regiunii. Candu crede totuși că guvernul de la Chişinăul trebuie să elaboreze o strategie privind acordarea acestui statut, mai ales dacă se ţine cont şi de susţinerea partenerilor externi în acest sens. Tiraspolul a respins însă din nou propunerea reluării negocierilor politice privind oferirea unui statut juridic regiunii transnistrene. Reprezentanții administrației au pledat pentru continuarea dislogului în chestiuni sociale și economice, între acestea - recunoașterea de către Chișinău a diplomelor de studii și plăcuțelor de înmatriculare auto transnistrene, așa cum s-a convenit la Berlin, la începutul lunii iunie, când după o pauză de doi ani au fost reluate negocierile în formatul 5+2, la insistența președinției germane a OSCE.
***
Europa Liberă: Pe malul râului Nistru, în apropiere de Tiraspol, au avut loc, în premieră, aplicații militare comune ale Grupului Operativ de Trupe Ruse și ale structurilor de forță din regiunea transnistreană. Exercițiile antitero, cum au fost numite, au început pe 26 iulie, când la Chișinău și Tiraspol s-a aflat în vizită președintele în exercițiu al OSCE, ministrul german de externe, Frank Walter Steinmeier, într-o încercare de a convinge autoritățile de pe cele două maluri ale Nistrului să continue să facă pași mici pentru sporirea încrederii, care ar conduce și la elaborarea unui statut juridic pentru regiunea transnistreană.
Un comunicat al executivului de la Tiraspol a anunțat că în timpul aplicațiilor militare, unități ale structurilor de forță din regiune și ale Grupului Operativ de Trupe Ruse au exersat scenarii de neutralizare a teroriștilor și de eliberare a ostatecilor.
La ceremonia oficială de începere a manevrelor, șeful executivului regiunii Pavel Prokudin a sugerat că Transnistria ar fi amenințată militar de către Moldova și Ucraina. „Vedem ce se întâmplă în lume, cum la hotarele noastre zângănesc din arme unii cu mințile înfierbântate, iată de ca asemenea aplicații sunt importante pentru susținerea moralului armatei”, a declarat Prokudin.
La rândul său, șeful Grupului Operativ de Trupe Ruse, colonelul Dmitri Zelenkov este citat cu declarația că experiența comună a unităților transnistrene și a militarilor ruși îi întărește încrederea că „orice amenințări teroriste vor putea fi curmate la etape timpurii”.
Manevrele s-au încheiat pe 3 august cu un exercițiu antiterorist de amploare. Detașamente de infanterie și unități de tehnică blindată au trecut în forță râul Nistru, de pe malul stâng pe malul drept, unde conform legendei se aflau teroriștii care au fost neutralizați cu sprijinul unui desant al trupelor speciale, parașutat dintr-un avion.
Ministrul adjunct al apărării de la Tiraspol, Aleksandr Donnikov, a declarat că armata transnistreană are ce să învețe de la militarii Federației Ruse, iar experiența unor manevre comune îi va fi foarte utilă și ar putea să-i prindă bine în viitor.
Exercițiile s-au încheiat cu o paradă militară a unităților armate ale Rusiei și ale forțelor armate, internelor și KGB-ului din autoproclamata republică moldovenească nistreană, despre care premierul Pavel Prokudin și-a exprimat regretul că a avut puțini spectatori.
La o zi după încheierea acestor aplicații au început altele, ale unităților militare antiaeriene ale Transnistriei.
După anexarea Crimeei de către Rusia, în martie 2014, și declanșarea conflictului armat din estul Ucrainei, în regiunea transnistreană au loc aplicații militare, practic, în fiecare lună. Ce cred locuitorii Transnistriei despre acestei aplicații, despre cât de real ar fi un eventual pericol militar la adresa regiunii invocat de autorități și dacă cheltuielile militare ar trebui să fie o prioritate pentru administrația regiunii? Am încercat să aflăm un răspuns, discutând cu locuitori din Tiraspol și Bender:
- Мое мнение простое: та армия, которая у нас здесь сегодня есть, да, она может противостоять, допустим, маленькой армии, но серьезным странам – это смешно. Угрожать же любая серьезная страна нам не станет, чтобы просто не связываться, как говорят в народе, не пачкать руки. Единственное, что нужно: поддерживать такое отношение с Россией, чтобы она в критический момент могла сказать: «Ребята, остановитесь, там наши!» Вот и все. А насчет затрат, конечно, армию небольшую надо кормить, никуда не денешься. Но мне кажется, было бы, все-таки, лучше, если бы большую часть бюджетных средств потратили не на армию, а на здравоохранение. Допустим, о медицинской страховке можно только мечтать.
- Мне кажется, что сейчас Приднестровью ничего не угрожает, потому что Россия нас более или менее поддерживает. Лучше тратить средства не на военные учения, а на социальную инфраструктуру: детские сады, школы, учреждения дополнительного образования.
- Безопасность – самое главное. Это жизнь, это спокойствие. И еда ни к чему, и продукты, если горит, дымится, страдают все люди – это ужасно. Я войну видела, я курская. На Курской дуге бомбы как из мешка сыпались. Нам было ни до еды, ни до одежды. Нам бы только спастись. Мы в землю залезть, зарыться были готовы.
- Мне кажется, что медицина и образование нужнее в данный момент. Я скоро уезжаю учиться. Уезжаю в Россию, потому что здесь образование «никакое». Поэтому лучше на образование потратить. Я думаю, что ничего не угрожает Приднестровью. Оборона? Тратить деньги на это? – Не стоит.
- Я считаю, что на оборону в нашей стране тоже нужно какие-то средства выделять – это же, все-таки, наша безопасность. Но нужно и для народа находить. Допустим, на детские сады, на детское питание матерям-одиночкам. Да и сам народ без питания не сможет прожить. Правильно? Это в первую очередь, это важнее. А оборона – это уже во вторую очередь.
- Учения – в зависимости от того, какая цель: напугать кого-то, показать что-то. Если цель есть, то можно какие-то действия проводить, а если цели нет, то зачем впустую? Нам угрожают везде, в принципе. Украина зажимает, создает для нас дополнительные барьеры, пытаясь задавить. Но посмотрим, что из этого выйдет.
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Tiraspol și Bender.
Autoritățile de la Chișinău au reacționat la aplicațiile antiteroriste ale militarilor ruși și transnistreni abia în ziua de 5 august. Ministerul afacerilor externe și integrării europene a emis un comunicat în care le-a calificat drept „sfidătoare și inadmisibile”. „Astfel de acţiuni subminează în mod flagrant suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, principii în favoarea respectării cărora conducerea Federaţiei Ruse s-a pronunţat deschis şi univoc în repetate rânduri”, se mai spune în comunicat. Diplomația moldoveană a cerut imperativ, citez din nou, „relansarea dialogului, inclusiv în formatul „5+2”, cu privire la reluarea retragerii forţelor militare ruse şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova şi transformarea actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune civilă multinaţională cu mandat internaţional”.
Cu o zi mai devreme o luare de poziție a avut și ministerul apărării de la Chișinău, care şi-a exprimat „îngrijorarea”.
Primele reacții le-a avut însă comunitatea de experți de la Chișinău. Despre aplicațiile militare comune, efectuate în premieră, ale Grupului Operativ de Trupe Ruse din Transnistria și structurile de forță ale regiunii colega mea Valentina Ursu a stat de vorbă cu Ion Leahu, fost membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control, mecanism menită să supravegheze situația din Zona de Securitate de la Nistru.
Ion Leahu: „Câţiva ani în urmă ei abia-abia îşi duceau zilele, ajungeau timpuri că forţele de menţinere a păcii transnistrene nu aveau combustibil pentru a duce mâncare la posturile lor fixe. Astăzi ei, practic, săptămânal, efectuează diferite aplicaţii, diferite cantonamente care necesită resurse destul de considerabile, începând cu combustibil, tehnica propriu-zisă care se uzează, nemaivorbind de cartuşe, de dispozitive ş.a.m.d. Înseamnă că în atitudinea ruşilor faţă de această regiune au fost operate schimbări esenţiale.”
Europa Liberă: În ce scop se fac aceste aplicaţii, aceste cantonamente, aceste demonstraţii de tehnică?
Ion Leahu: „Probabil, sunt două aspecte. Unul este acela despre care a vorbit aşa-numitul prim-ministru din Transnistria, Pavel Prokudin, la recentele aplicaţii. El a spus: „Situaţia este complicată, avem vecini care drăngănesc din arme la hotarele noastre”.”
Europa Liberă: Cine sunt aceşti vecini? E Republica Moldova şi Ucraina.
Ion Leahu: „Da. Înseamnă că noi drăngănim din arme şi ei sunt nevoiţi, chipurile, să se pregătească pentru a fi gata de o eventuală ripostare.”
Europa Liberă: Dar de ce cred transnistrenii că sunt ameninţaţi militar de vecini?
Ion Leahu: „Aşa le este convenabil. De altfel, nu ar găsi nicio explicaţie de ce în situaţia de o criză profundă, în situaţia când ei sunt nevoiţi să nu plătească pensiile şi salariile 100%, să economisească din acel puţin pe care sunt nevoiţi să-l plătească bieţilor oameni, dar în acelaşi timp varsă cu nemiluita mijloace materiale, financiare etc. în această armată. Înseamnă că este alt scop.”
Europa Liberă: Care este acel alt scop?
Ion Leahu: „De a avea aici o forţă pe care ei pot miza, în caz de necesitate. Direcţia poate fi diferită – acelaşi Chişinău, România cu bazele NATO şi Ucraina, în primul rând, eu m-aş înclina mai mult în partea Ucrainei. Proiectul Novorosia nu este închis de către Moscova. Și dacă dinspre Est problema nu se mişcă din loc, acolo armata ucraineană depune rezistenţă destul de considerabilă, eu nu exclud că ei vor găsi o modalitate de a se implica din Vest, adică de pe teritoriul Transnistriei.”
Europa Liberă: Și totuşi organizarea acestor aplicaţii sfidează legislaţia Republicii Moldova. E un mare semn de întrebare, când trebuie să vorbeşti despre o cooperare bună între Moscova şi Chişinău.
Ion Leahu: „Însăşi faptul că noi am adus republica la sapă de lemn deja demonstrează că nu ne respectăm pe noi. Şi evident că în situaţia dată de ce să ne respecte alţii? Da, din punct de vedere al buchii legii şi chiar al actelor normative de care se conduce operaţiunea de menţinere a păcii, o asemenea alianţă între unul dintre garanţi, unul dintre factorii care efectuează această operaţiune de menţinere a păcii a comis un pas inadmisibil. Nu poate mai departe Federaţia Rusă să efectueze misiunea de garant, de participant la operaţiunea de menţinere a păcii în situaţia în care, nu pur şi simplu, a recunoscut regimul, a recunoscut forţele lui armate, a recunoscut structurile de securitate, a intrat în relaţii speciale, pe ei mizează, cu ei împreună, de comun, se gătesc să apere regiunea de Ucraina, alt participant la operaţiunea de menţinere a păcii, şi de Moldova, la fel, participantă la această operaţiune.”
Europa Liberă: Moscova tot îi cere cu insistenţă Republicii Moldova garanţia neutralităţii statului. De fapt, neutralitatea e stipulată în Constituţia Republicii Moldova. Iar pe de altă parte, demonstrezi contrariul, că nu respecţi acest stat. Cum se poate continua cooperarea moldo-rusă pe acest fundal, când sfidezi inclusiv legislaţia?
Europa Liberă: Şi aceste aplicaţii nu au fost coordonate nici cu forţele de menţinere a păcii, nici cu Comisia Unificată de Control.
Ion Leahu: „Într-o situaţie normală, nici nu putea fi vorba despre asemenea aplicaţii cu participarea reprezentanţilor Federaţiei Ruse. Ele au avut loc în zona de securitate, unde, în conformitate cu actele Comisiei Unificate de Control, în afară de forţele de menţinere a păcii şi miliţie, şi poliţie, nimeni nu poate fi prezent, nemaivorbind de aplicaţii. A fost traversat de două ori Nistrul de un grup de maşini blindate, au fost desantaţi paraşutiştii din avion. Aceasta este nu o sfidare, dar este o palmă aplicată operaţiunii de menţinere a păcii”.
Europa Liberă: Opinia expertului Ion Leahu, consemnată de Valentina Ursu.
***
Europa Liberă: Centrul de cercetare a armatei, conversie și dezarmare de la Kiev a publicat cartea expertului politico-militar rus Iurii Fiodorov, stabilit în Occident, „Războiul hibrid în stil rusesc”. Este un volum care cercetează teoria și practica acțiunilor Rusiei în Ucraina din ultimii ani. Într-un interviu acordat pentru Radio Svoboda, colegului nostru Andrei Șarîi, autorul vorbește despre ce înseamnă un război hibrid în stil rusesc și despre consecințele politico-militare ale acțiunilor Kremlinului în țara vecină.
Iuri Fiodorov: „În calitate de termen științific, noțiunea de război hibrid este foarte aproape de realitățile și evenimentele care au loc în prezent și reflectă, într-adevăr, noile tendințe în domeniul militar. Se presupune că în condițiile lumii moderne acțiunile militare vor avea loc în forme noi: o importanță mult mai mare revine componentei războiului propagandistic sau informațional. În doctrina americană acest lucru este demult numit război psihologic care se poartă în combinație cu tot felul de operațiuni subversive, cu folosirea presiunilor economice și așa mai departe.”
RFE/RL: Constat după ce am citit cartea Dvs. că forța militară nu este nici pe de departe unica forță, și nici cea mai importantă, într-un război hibrid. Instrumentele pe care le folosește Rusia în războiul hibrid sunt ample și diverse - și finanțarea de partide politice în străinătate, și folosirea așa numitei soft-power, și influența propagandistică directă, și activitatea în rândul emigrației rusești, și crearea de organizații obștești pro-ruse în străinătate și așa mai departe. Cum apreciați rolul componentei militare?
Iurii Fiodorov: „Acest element al războiului hibrid, care este folosit în momentele decisive, este unul de finalizare. Restul - și pregătirea informațională, și implantarea grupurilor de cercetare și diversioniste, și crearea de organizații pro-rusești pe tot teritoriul Ucrainei – erau elemente necesare Kremlinului, dar bineînțeles că momentul decisiv este totuși folosirea forței militare. Această forță poate avea forma nu neapărat a unei invazii militare directe a forțelor militare rusești, ci a unei forțe așa-numite hibride, a unor trupe hibride. Aceste forțe constau în mare parte din localnici, dar și din voluntari și mercenari veniți din Rusia. Dar elementul principal de bază al războiului hibrid din Donbas sunt diviziile armatei regulate a Rusiei care, chiar dacă sub alte drapele și alte simboluri, acționează în zona acțiunilor militare.
RFE/RL: Din punctul Dumneavoastră de vedere, Rusia a surprins foarte mult NATO în momentul în care a pus în aplicare planul său?
Iurii Fiodorov: „Cred că da. Desigur că și în mediile politice, și în cele militare în Occident toată lumea era sigură că conducerea Rusiei – cu toate nuanțele și cu toată critica adresată lui Putin și grupării sale – va juca conform regulilor, adică se va menține în limita unor principii, nu va merge până la o încălcare flagrantă a normelor de drept internațional și a acelor principii în baza cărora au fost construite relațiile internaționale. Prima reacție a Occidentului a fost de mirare și nedumerire. Doar recent, în ultimul an, în Europa și SUA s-a ajuns la concluzia că ceea ce face Kremlinul în Ucraina este ceva foarte grav și că este nevoie de o contraofensivă hotărâtă. Cât de hotărâtă este această contraofensivă deocamdată este greu de spus. Dar în mod cert se poate spune că Occidentul a parcurs un drum important în conștientizarea a ceea ce se întâmplă în Rusia, reevaluându-și toate aprecierile anterioare a politicii rusești și a principiilor acesteia.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei va fi tratat ca o primă experiență de război hibrid în deplinul sens al acestui cuvânt. Altceva este că teoreticienii și istoricii militari ai viitorului încă vor trebui să se lămurească dacă a fost un război de succes sau nu.”
RFE/RL: Acest lucru este încă neclar?
Iurii Fiodorov: „Există aprecieri diferite, mulți colegi de-ai mei din Ucraina sunt siguri că Kremlinul a reușit să obțină multe.
Dar mie, sincer, mi se pare că acest experiment este unul nereușit, deoarece Kremlinul nu și-a atins scopurile propuse. Sarcina inițială pusă de Putin în fața militarilor și serviciilor secrete din câte îmi dau seama era de a realiza proiectul Novorosiei și anexarea Crimeii era doar primul pas. Ideea era ca toate regiunile sud-estice ale Ucrainei – începând cu regiunea Harkov în nord-est și terminând cu regiunile Odesa și Herson în sud-est – să fie rupte într-o formă sau alta din țară, să fie creată o formațiune cvasi-statală, după care această formațiune să fie transformată într-un protectorat rusesc.
Dacă această idee ar fi fost realizată atunci situația în toată zona de sud a Ucrainei și în apropiere de Balcani ar fi fost cu totul alta. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. În urma tuturor eforturilor sale Kremlinul a primit o Crimee anexată. Acesta nu are niciun fel de valoare economică. Da, peninsula are o anumită valoare militară, acolo va fi dislocată o divizie aviatică strategică, poate chiar armament militar nuclear – deocamdată nu există date concrete în legătură cu acest lucru. Kremlinul a mai primit ceea ce jurnaliștii adesea numesc un ciot de Donbas. E ca o valiză fără mâner – își pare rău să o arunci, și nici nu ai cum din punct de vedere politic și propagandistic, și e foarte greu și incomod să o duci.
Astfel încât din punct de vedere strategic planul Kremlinului nu este realizat și acum din câte înțeleg la nivelul vârfurilor puterii rusești se caută variante de ieșire din această situație. Pentru că fără o reglementare în estul Ucrainei nu vor fi ridicate sancțiunile economice împotriva Rusiei care lovesc dureros bugetul rusesc. Kremlinul a ajuns într-o situație dificilă și se pare că orice fel de compromis în raport cu Ucraina – un compromis real care să fie acceptabil pentru societatea ucraineană, anume pentru societate și nu doar pentru conducerea țării și pentru liderii occidentali – un astfel de compromis nu poate fi acceptat deocamdată de Kremlin. Și acest lucru duce la înghețarea situației care este neplăcută pentru Putin și pentru anturajul său.”
RFE/RL: Ați spus că NATO și lumea occidentală în general nu au fost pregătite pentru acțiunile Rusiei. Rusia a început să joace în afara regulilor de joc acceptate în comunitatea euroatlantică. A fost nevoie de ceva timp pentru a conștientiza acest lucru, iar ultimul an, din punctul Dumneavoastră de vedere, este perioada în care au fost lansate careva acțiuni concrete. Cum se structurează conceptual acest răspuns occidental? Cum ar trebui să fie acesta pentru a opri Rusia?
Iurii Fiodorov: „Eu cred că acum se poate vorbi despre faptul că în Occident este deja elaborată o strategie de contracarare a acțiunilor Kremlinului. Această strategie amintește în mare după parametrii săi de bază doctrina formulată în 1967 de ministrul de atunci de Externe al Belgiei, Pierre Harmel, și pusă la baza acțiunilor NATO de la sfârșitul acelui deceniu. Aceasta constă din două elemente – pe de o parte este vorba despre descurajarea militară a unor posibile ofensive rusești, avându-se în vedere în primul rând Țările Baltice, iar de pe altă parte purtarea unor negocieri directe cu Rusia pentru a avea posibilitatea de a-i expune poziția NATO fără intermediari și a asculta punctul de vedere al partenerilor ruși.
Dar întrebarea principală acum e alta – cât de eficiente în plan militar sunt măsurile de descurajare militară a Rusiei care sunt aplicate astăzi de NATO? A doua întrebare pe care o formulează destul de des experții în chestiuni politico-militare ține de felul în care poate fi protejată partea de nord-vest a bazinului Mării Negre. În ceea ce privește Țările Baltice este cât-decât clar cum va acționa NATO, dar în ceea ce privește flancul sudic – cum ar putea fi apărată România, cum pot fi contracarate posibile operațiuni rusești în bazinul Mării Negre – sunt întrebări care încă mai trebuie discutate și pe marginea cărora încă mai trebuie adoptate decizii concrete.”
Europa Liberă: Opinia expertului politico-militar rus, stabilit în Occident, Iurii Fiodorov, autorul cărții „Război hibrid în stil rusesc”.
***
Europa Liberă: O piață a forței de muncă la negru a apărut spontan și funcționează deja de mai multă vreme pe traseul auto care leagă orașele Tiraspol și Bender din regiunea transnistreană. Dimineața devreme, la marginea drumului își fac apariția oameni care așteaptă să fie luați, zilieri, la muncă. Din când în când se oprește câte o mașină din care coboară cineva care este înconjurat rapid de cei prezenți și, după o scurtă discuție cu ei, pleacă apoi însoțit de câțiva fericiți care vor avea de lucru cel puțin pentru acea zi. Pe alături trec în goană maxi-taxi-urile rutei 20, camioane, se târâie agale troleibuze, iar oameni cu genți în spate stau și așteaptă. Nu sunt puțini, în unele zile se pot aduna și în jur de 100. Printre ei sunt și studenți, și absolvenți care nu și-au găsit de lucru conform profesiei, și bărbați concediați de la întreprinderi, și femei cu studii medii de specialitate. Mulți spun că nu văd rostul să se înscrie la oficiile forței de muncă, unde nu cred că vor fi ajutați, ci doar vor pierde timpul făcând prezența zilnic sau vor primi oferte prost plătite din care nu vor putea supraviețui nici ei, și nici familia. La negru însă și-ar găsi de lucru și cu 200 de ruble pe zi, aproximativ 18 dolari americani, deși nu tot timpul. Corespondenta noastră Karina Maximova a stat de vorbă cu câțiva dintre cei în căutarea unui câștig la negru pe traseul dintre Tiraspol și Bender.
- Не так часто, но приходится приезжать сюда, потому что в городе работы нет, а тут кое-какие варианты появляются: огороды вскопать, урожай собрать и тому подобное. Я автослесарь второго разряда. С моим образованием сейчас трудно найти работу. Машин полно, а денег у людей нет, чтобы машины ремонтировать. Не хотят часто делать автомобили, раз в год – и все. Вот приходится сюда приезжать. Нормально, положительно. Главное – дома не сидеть, главное – работать. Семью прокормить.
- Здесь получше, не подвалы убирать за сколько там, 15 рублей. Тут можно и 200 рублей заработать – уже получше. Каждый ищет легкие пути, если честно. Более легкий труд за большее количество денег. Я готов разную выполнять работу, разнорабочего, к примеру. Бывают пустые дни, а вообще стоим тут до часу дня – и все, работу потом не предлагают. Пару машин приезжают, и то такие, которые хотят, чтобы мы за 100 рублей (около 9 долларов США) горы перевернули. Я еще учусь на электрика. Пошел учиться, чтоб получить диплом, потому что с дипломом полегче устроиться на работу. Заводы никаких практикантов не принимают, потому что не хотят платить им зарплаты – не из чего, что там говорить… заводы тут вообще не работают. Только если стаж работы есть, то тебя еще куда-то могут взять. А без стажа невозможно устроиться на работу. В будущем хочу отсюда просто уехать. В Америку. Тут еще нелегко документы сделать. Все в деньги упирается. Не пойти ж воровать! А то только украдешь – сразу в тюрьму. А тут получается, что людей вынуждают грабить и воровать, потому что заработать не удается, а потом садят их.
- Вот эта настоящая биржа труда. У меня так: работаю у кого-то, они потом мне еще работу предлагают. Большинству нравится, как я работаю. И на стройке работал подсобником, и траву убирал, и по двору помогал, что нужно, что-то почистить там. Разнорабочим был, вот такое все.
- Потому что здесь можно заработать больше, появляется работа. Что в Тирасполе платят? 400 рублей (около 35 долларов США в месяц) – зачем мне это, официально состоять на бирже труда, ходить, отмечаться? Зачем? Я сюда пришел, заработал денег – семью содержать надо, прокормить. Относятся хорошо. Не то, что мы рабы какие-то. По-человечески. (Женский голос со стороны: «Это наш Шевчук [глава приднестровского региона Евгений Шевчук – авт.] виноват. Если бы не Шевчук, мы бы работали нормально на предприятии. Документы, все, устройся на предприятие, а Шевчук гонит. Вот нашему Шевчуку скажите «спасибо».) Здесь есть квалифицированные кадры. Есть с образованием, с высшим образованием стоят люди, профессионалы своего дела. Действительно, есть такие люди, у которых золотые руки, но рабочих мест нет. Я работал на «Тиротексе» [текстильный комплекс «Тиротекс» - одно из крупнейших предприятий в Европе и странах СНГ, расположен в Тирасполе], меня сократили, как, знаете, ненужный элемент. Хотя, действительно, я относился к своему труду, к своей работу с любовью. Да, у меня была хорошая зарплата. А сейчас делается все, чтобы нашему гражданину, который, действительно, является патриотом своей земли, жилось плохо. Я никуда не собираюсь уезжать, я здесь живу, у меня здесь семья. Ну, пожалуйста, правительство наше, такое именно, патриотическое, дайте нам рабочие места, чтоб мы здесь [на нелегальной бирже труда у обочины автодороги – авт.] не стояли. Посмотрите, сколько молодежи стоит, сколько квалифицированных кадров! У меня среднее образование, есть профессия, я тираспольский. Полностью весь Тирасполь обошел – не могу устроиться на предприятия официально! Дайте мне 2200 рублей зарплаты хотя бы (около 200 долларов США в месяц), но официально чтобы я работал, чтобы у меня была пенсия гарантированная. Никто не может мне этого дать, нигде никаких гарантий. У меня есть документ – трудовая книжка, есть записи в ней, пожалуйста, нате и смотрите. Сейчас школа начнется, тоже это, понимаете?! Просто мы создали вот эту биржу, многие о ней знают – и в Тирасполе, и в Бендерах, и в селе Парканы. Даже из Молдовы сюда люди приезжают, чтобы что-то заработать, хотя бы прокормить свою семью. Гагаузов сколько здесь! Все приезжают сюда, неофициальная, но биржа труда.
Europa Liberă: Opinii culese la piața neagră a muncii pe traseul auto Tiraspol-Bender.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.