Citius, Altius, Fortius! Acesta este motto-ul interviului matinal de astazi. La Jocurile Olimpice de la Rio, Republica Moldova a obţinut săptămâna aceasta prima medalie – de bronz, cucerită de canoistul Serghei Tarnovschi. Una caldă alta rece, mediile internaţionale scriu că sportivul ar fi fost suspendat după ce a picat testul antidoping.
Despre prestaţia lotului olimpic moldovean şi nu numai discutăm în această dimineaţă cu jurnalistul şi comentatorul sportiv, Efim Josanu, preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic din Republica Moldova între anii 1991 şi 2001.
Europa Liberă: Moldova are 23 de atleţi la 9 discipline. Toţi, dar toţi, s-au bucurat foarte mult, când s-a dat vestea că Tarnovschi a obţinut medalia de bronz la canoe, disciplina, se pare, că a lui Juravschi, vorbim mai târziu. Dar bucuria nu a durat foarte mult, vine suspendarea pe motiv de dopaj şi este chiar în pericol medalia ţării. Acum sigur că publicitatea inversă tot e publicitate. Spuneţi-ne, vă rog, este, într-adevăr, în pericol această singură medalie a Republicii Moldova?
Efim Josanu: „Desigur că este în pericol. Şi să ştiţi că această ştire m-a făcut să mă prăbuşesc. Chiar mă bucuram imens, marea majoritate a atleţilor noştri au avut un comportament excelent, luând în consideraţie formula şi metodele, şi circumstanţele de pregătire. Nimeni nu a ieşit de pe distanţă, iar Serghei Tarnovschi, când a luat bronzul, a produs o bucurie imensă pentru toţi. Dopajul rămâne, totuşi, un viciu foarte grav pentru toată lumea. Şi aşteptăm şi noi proba a doua, dar mă tem că rezultatul va fi acelaşi.”
Europa Liberă: Noi am mai vorbit cu dumneavoastră la „Punct şi de la capăt” despre aceasta. Şi sugeraţi cumva că sportivii sunt victimele acestei competiţii, că nu ei decid ce să ia cu alimente. Nu ei decid sau nu întotdeauna sunt conştienţi de pericole. În cazul lui Tarnovschi, îl cunoaşteţi poate, suferinţa lui cred că este mai mare după ce şi-a văzut medalia în piept, care să fie acum luată. Cred că e o dramă, mai puternică nu poţi să ţi-o imaginezi.
Efim Josanu: „Fără doar şi poate. Cred că optez pentru ceea ce aţi spus în al treilea caz. Dopajul, de fapt, e o consecinţă a unui lung circuit. Atunci când a ales deviza Citius, Altius, Fortius, ştia la ce se expune. Indicația cuprinsă în această triadă e genială prin simplitatea mesajului, dar riscantă, dincolo de limitele rezonabilului, dacă aş putea să mă exprim aşa, pentru că tendinţa spre perfecţiune nu este scutită de exagerări. Şi aici această dorinţă de a fi primul, de a fi pe podium, record cu orice preţ, are riscuri şi mulţi sportivi nimeresc în capcană, cu sau fără ajutorul cuiva.”
Europa Liberă: A propos de ajutor, Federaţia Rusă a fost suspectată de faptul că a pus pe picior industrial dopajul. Şi pe cât de drastice erau autorităţile olimpice, comitetele care decid, s-a dat cumva impresia că au pus-o pe marşarier, că Federaţia Rusă este prea importantă ca să fie exclusă de la Rio de Janeiro. În felul acesta nu cumva, de fapt, s-a făcut un deserviciu tocmai celor care luptă cu dopajul?
Efim Josanu: „Nu numai un deserviciu, dar marea gafă, e mai mult decât gafă să pui pe sistem guvernamental. Mulţi spun în felul următor: „Şi americanii, şi ceilalţi se dopează”. Da, dar ei iau pe nasul lor, ca să zic aşa. Eu am avut posibilitatea să o văd pe Marion Jones, cea care a câştigat în Sydney trei medalii de aur la cele mai prestigioase distanţe ale sprintului – 100, 200 de metri, ştafetă. Şi după ce a fost depistată după mulţi ani, a făcut şase luni de puşcărie. În Rusia este cu totul altceva. Şi aceasta nu are nicio scuză. E o problemă lungă.”
Europa Liberă: Adică, numărul de medalii este, până la urmă, dopajul cel mai puternic?
Efim Josanu: „Spre sfârşitul vieţii Juan Antonio Samaranch, care a fost un mare diplomat, mai întâi de toate, el niciodată nu spunea că este preşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic, ci un coordonator, a oftat şi a recunoscut: „Mulţi, foarte mulţi se dopează’.”
Europa Liberă: Urmează, proba de lupte libere, destul de populară în Republica Moldova. Sunt şanse ca lotul olimpic să revină acasă cu încă o medalie, două sau, cel puţin, să se claseze pe un loc onorabil la această probă?
Efim Josanu: „Eu cred că au şanse să se califice pe un loc onorabil, dar nu este exclusă şi o medalie. Jocurile Olimpice, mai întâi de toate, prin acceptul lor universal sunt un test pentru toţi, absolut pentru toţi. Şi surpriza niciodată nu ştii de unde vine. E spaţiul unde se prăbuşesc idolii şi se nasc noi stele. De ce să nu sperăm că şi noi vom avea? Deci, cele mai mari speranţe sunt în taekwondistul Aaron Cook, un sportiv naturalizat, care a demonstrat performanţe excelente.”
Europa Liberă: Ce eufemism – naturalizat. Faptul că Juravschi este preşedintele Comitetului Naţional Olimpic este cumva o favoare pentru canotaj?
Efim Josanu: „Este un mare sportiv, mai întâi de toate. Şi dacă a încercat şi a găsit un tânăr, şi este un tânăr de veritabil talent, aceasta nu este deloc rău. E mai rău, aşa cum v-am spus, pentru că am rămas şocat de această ştire de ultimă oră.”
Europa Liberă: Da, dar eu vă întrebam dacă nu cumva sunt nedreptăţiţi alţi sportivi, alte federaţii? Nu cumva Juravschi trage jăratic la turta canoiştilor?
Efim Josanu: „Eu nu aş fi atât de categoric. Este o probă care ne-a adus multe satisfacţii. Sigur că această umbră planează. Într-un fel, mulţi spun: „Uite, acolo se acordă atenţie, în altă parte mai puţină”. Şi aceasta trebuie conducătorul mişcării olimpice să o ia în consideraţie, mai ales după acest caz. Nemulţumiri vor fi, dar trebuie să fim corecţi. Ceea ce s-a făcut s-a făcut din bune intenţii. Nu întotdeauna însă iese aşa cum ne-am fi dorit.”
Europa Liberă: Acum să revin la dopajul puternic pentru statele participante. Delegația Statelor Unite ale Americii conduce autoritar în clasamentul pe medalii, îi face concurenţă Marea Britanie, China, evident, Rusia vrea foarte mult să ajungă în topul acestui clasament. În fond, lucrurile sunt clare sau sunt posibile deturnări, răsturnări la clasamentul pe medalii?
Efim Josanu: „Nu cred că pot fi mari răsturnări, în special, după Statele Unite ale Americii. Pentru că aceste ţări au mari tradiţii în pregătirea sportivilor elitari. Şi felul cum au ieşit la start la Rio de Janeiro, în cadrul celei de a 31-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară, demonstrează că ei au o strategie clară în pregătirea acestor sportivi de performanţă. Pot fi modificări în continuare, ceea ce se referă la Marea Britanie, China, Rusia, Germania, care este pe aproape, dar vor rezolva câteva diferenţe mici.”
Europa Liberă: Deci, Statele Unite ale Americii îşi confirmă, de fapt, puternicia în acest domeniu, la fel.
Efim Josanu: „Absolut.”
Europa Liberă: Rio de Janeiro era cumva comparată cu Soci, că e lustruit pentru olimpiadă, că va rămâne în ruine după. Sau dincolo de stadioane este sărăcia şi guvernează mizeria. Dumneavoastră aţi atras atenţia la lucrurile acestea? Sunt ele relevante acum sau după spectacolul sportiv?
Efim Josanu: „Ele sunt relevante şi acum, şi după vor fi. Pentru că îmi amintesc foarte distinct de Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena, s-a cheltuit enorm, grecii au rămas datori şi rămân datori şi până acum. Boala gigantismului este una care trebuie luată în consideraţie de forul mondial.”
Europa Liberă: Dar fără gigantism nu faci spectacol, nu se uită nimeni la televizor.
Efim Josanu: „Aceasta este, fără gigantism nu faci. Dar e o altă problemă, că mai departe nu se ştie dacă concursul pentru cucerirea dreptului de a fi în metropolă olimpică va fi atât de acerb ca până acum. Deşi elementul de corupţie persistă şi aici. Eu cred că se vor termina jocurile de la Rio şi vor începe procesele pentru Tokyo.”
