Campania „Aici este Europa Liberă” revine, după un an, în mai multe localităţi din ţară. În vara lui 2015 reporterii Radio Europa Liberă au făcut turul Republicii Moldova, mai exact, au mers în peste 20 de sate şi oraşe unde au dezbătut cu localnicii problemele cu care se confruntă aceştia. În acest an revenim în cinci localităţi.
Vineri, 2 septembrie, autobuzul Europei Libere a revenit după un an în satul Sărata Galbenă, raionul Hîncești. La cortul instalat lângă Primărie toți doritorii au putut să discute cu jurnaliștii succesele și provocările din comunitate. Localnicii au fost invitați să participe la dezbaterea cu titlul „Implicarea cetățenilor în viața comunității”, care a avut loc în fața Casei de Cultură.
„Iaca la noi cu domn' Nicolae la ora cinci e deșteptarea. Avem acasă, ca toată lumea, păsări, numai vite nu avem, dar avem iepurași... Fă ordine la baie, fă ordine la pat, la jumate la șase eu deja știu că strig la dânsul: „E gata cafeaua!” La șapte fix noi suntem pe loc.”
Așa începe ziua de muncă a doamnei Zinaida, așa cum s-a prezentat interlocutoarea noastră pe care am surprins-o la poartă, amestecând var. Muncește în construcție de zeci de ani împreună cu soțul său - Nicolae, care zice în glumă că de voie de nevoie, trebuie să se înțeleagă bine cu soția.
„În Moldova, avem 15 ani de când lucrăm împreună. Dar eu am fost prin Rusia... 13 ani acolo în Rusia, dar în Moldova avem 15 ani de când lucrez numai cu dânsa. În fiecare zi: și aici cu dânsa, și acasă cu dânsa. Omul când lucrează, de-o vorbă, singur, când vine acasă și vede soția, îi zice: „Gugulița mea!”. Dar acum, când să-i spun guguliță?!”
În timp ce Nicolae zugrăvea pereții, Zinaida a început să povestească despre fiica lor care s-a stabilit cu traiul în Italia.
„Dar ce să facem, trebuie să muncim. Nu muncesc pentru noi, pentru copii. Tot te gândești că ești mamă, că ești părinte, ai răspunderi. Măcar că n-au nevoie, dar când le trimiți - tot se bucură: iaca mama mi-a dat, mama mi-a trimis.”
Molima plecatului a atins practic fiecare familie din Sărata Galbenă. Dar Angela Harti care lucrează de 12 ani la Alimentara de la intrarea în sat spune că nu ar schimba Sărata Galbenă pe nicio altă localitate.
Ea se scuză că mai scapă două-trei vorbe în limba rusă pentru că la școală nu a avut parte de studii în limba română, spune cu regret.
„La noi satul e unit, sunt foarte bucuroasă de satul nostru și am avut și conducători buni până acuma. Sunt oameni gospodari, oameni de treabă, sperăm că vom avea un viitor încă mai bun!”
Europa Liberă: Dar cine trebuie să facă acest viitor?
„Noi singuri, cred că, trebuie să facem. Noi singuri trebuie să dăm inițiativă. Mie îmi pare că tot fac locuitorii satului.”
În timpul discuției, un cumăpărător cere două pâini pe datorie. Deși nu a vrut să vorbească, ciulea urechile la ce spunea vânzătoarea și dădea încuviințător din cap.
„Dar cred că noi trebuie să muncim mult, foarte mult, ca să fie și mai bine.”
Vânzătoarea spune că cel mai mult o bucură că în sat au ajuns apa, gazul, că s-au reparat drumurile, Casa de Cultură și Primăria.
„Eu știu tineret care a plecat peste hotare și sunt peste hotare, dar nimeni nu vrea să rămână acolo. Toți vor să se întoarcă înapoi. La noi satul e frumos, satul e bogat. Am mai fost prin alte sate, dar e beda pe acolo, e rău de tot. La noi este chip de trăit.”
Sărata Galbenă e o comună cu aproape 5.000 de locuitori. Satul este considerat drept „model” de bune practici datorită implicării cetățenilor în rezolvarea problemelor locale. Din granturile câștigate aici s-au lansat mai multe proiecte, axate mai ales pe susținerea copiilor.
În fața magazinului, mai mulți tineri stăteau la taclale. Pe drum de la lecții spre casă au făcut un popas ca să guste câte o înghețată. Printre ei era și fiica primarului de la Sărata Galbenă Ana Maria Lozovoi, elevă în clasa a 9-a la liceul teoretic „Universum” din localitate.
„În sat chiar există un grup de voluntariat, la care participă mai mulți tineri. Anul trecut au curățit două râuri și s-au gândit să planteze niște salcii, doar că nu au reușit, fiindcă nu au găsit salcii...”
Prietena ei, Daniela Eșanu a intrat și ea în discuție.
Europa Liberă: Ce trebuie de făcut ca mai mulți tineri să se implice în aceste acțiuni de voluntariat?
Daniela Eșanu: „Totul începe de la o persoană. Când arunci gunoiul în locurile specializate asta și este o acțiune ca să fie satul mai bun.”
Ana Maria Lozovoi: „Să ai grijă de satul tău, de țara ta, de patria ta.”
Acum un an, campania „Aici este Europa Liberă” a început tot cu un popas la Sărata Galbenă. Alături de jurnaliști și experți, localnicii au discutat despre inițiative comunitare care ar face localitatea mai prosperă. Sărătenii spun că nu au uitat de întâlnirea din vara trecută.
În apropierea cortului Europei Libere instalat lângă Primărie, soții Valentina și Nicolae Tintiuc vând fructe și legume. Se plâng că muncesc de zor, dar abia de le ajung bani să lege tei de curmei.
Europa Liberă: Ce înseamnă să fii gospodar?
„Când ai de toate pe masă și copii sănătoși. Să muncească, să aibă de lucru mai întâi ca să muncească să aibă un ban ca să aibă de toate.”
Europa Liberă: De câți ani vindeți legume și fructe?
„2-3 ani.”
Europa Liberă: Dar înainte, ce ați lucrat?
„Am lucrat la fabrică, la fabrica de încălțăminte. 24 de ani. Și acum trebuie să lucrăm pe marginea drumului...”
Valentina Tintiuc spune că și-a educat cei doi băieți în spirit gospodăresc, dar acum îi vede rar, fiindcă au plecat la lucru în Italia.
„În Moldova e o criză oarecare, și de muncă, și de bani, și de toate celea. Și când se grămădesc toate, se primește un ghem așa cum scrie cartea.”
Europa Liberă: Cine trebuie să despletească acest ghem?
„Începând de sus. Și apoi noi, cei mititei.”
Atitudinea mai responsabilă a autorităților față de cetățenii țării pare a fi o dorință comună a tuturor sătenilor. Deși Sărata Galbenă se află la doar 50 de km de Chișinău, oamenii spun că guvernanților le pasă puțin de soarta lor.
