„Tabloul înfăţişează o femeie coborând nişte scări (…) E goală, are corpul palid, părul pubian şi din cap, blond, iar capul îi străluceşte în lumină”, ca peste vreo 200 de pagini şi… 40 de ani aceeaşi femeie să i se arate tocmai celui de care s-a folosit ca să scape şi de soţ, proprietarul tabloului, şi de amant, pictorul acestuia, şi totodată ca să pună mâna pe tablou: „Tocmai cobora scările. Ţinea capul uşor înclinat şi mă privea. Era goală”. Între aceste două fraze se consumă intriga romanului Femeia de pe scări, de Bernhard Schlink, Polirom, 2015.
„În ce încurcătură am nimerit cu bărbaţii ăştia ai mei! Unul vrea să mă vândă, celălalt, să mă răpească. (…) Şi dumneavoastră? Dumneavoastră ce vreţi?”, îl întreabă Irene pe tânărul avocat ce se prinde să medieze conflictul dintre Peter Gundlach, soţul ei, şi Karl Schwind, amantul-pictor, „preţul” înţelegerii fiind chiar tabloul Femeie pe scară, iar ca răspuns aude: „eu… te iubesc”. Cu complicitatea avocatului, Irene pune la cale răpirea pânzei, după care se face nevăzută. Abia după reapariţia tabloului, 40 de ani mai târziu, în Art Gallery din Sydney, atât avocatul, cât şi cei doi bărbaţi, Peter şi Karl, dau de femeie – de fapt, se lasă ademeniţi de ea: „Voiam să-i mai văd o dată pe Karl şi pe Peter. Oare am fost doar un trofeu şi o muză pentru ei? Ce-au însemnat ei pentru mine?” Însă tot avocatul pare să ştie răspunsul, chiar dacă-l formulează sub formă de întrebări: „A fost Irene eşecul vieţii lui Schwind, la fel cum s-a întâmplat cu Gundlach? Oare Gundlach crezuse că poate să le aibă pe amândouă: şi pictura, pentru că i-o datora Schwind, şi pe Irene, pentru că-i aparţinea lui?” Asta până când, rămas singur cu femeia, acum pe patul de moarte, chiar ea în persoană i se arată, pe post de răspuns: „Îmi vorbea cu privirea. Îmi spunea că intră în pielea unui personaj de dragul meu, (…) că amândoi ştim că acum e o Irene bătrână, (…) că, ajunsă în punctul acesta al vieţii, nu mai era în stare să-mi ofere prea multe, în afară de dragoste….”
Nu-i puţin lucru, dragostea!
5 septembrie ’16
