Tratați ca o resursă ieftină și chiar gratuită de muncă, mulți copii în loc să meargă șa școală, se văd siliți să-și ajute părinții și bunicii la munci din cele mai grele. Munca minorilor este folosită cel mai des în agricultură, comerț și la contrucții.
Apărătorii drepturilor copilului spun să prevederile legislației privind antrenarea minorilor în munci interzise persoanelor cu vârsta de până la 18 ani rămân a fi literă moartă, dacă autoritățile nu au suficiente pârghii de monitorizare și contracarare a fenomenului.
Prin semnarea Acordului de parteneriat cu Uniunea Europeană, autoritățile moldovenești s-au angajat să examineze fiecare cadru normativ prin prisma drepturilor copilului si să elimine, astfel, prevederile ce ar duce la încălcarea unor drepturi. Acest aspect însă a fost neglijat, bunăoară, la instituirea moratoriului asupra controalelor la agenții economici, susține directrul Centrului pentru documentarea drepturilor copilului, Cezar Gavriliuc:
„Copii sunt o forță de muncă foarte ieftină și este ușor de utilizat și de profitat, mai ales că în societatea noastră foarte multe legi nu se respectă, iar acolo unde legile nu se respectă, copii sunt afectați în primul rând. Acest moratoriu, spre exemplu, are o influență foarte mare asupra drepturilor copilului. Atâta timp cât organele de stat nu controlează cum se implementează legile, cei care pot să abuzeze de copii, o fac mult mai simplu. Când guvernul își propune să facă o acțiune, trebuie să evalueze cum acesta influentează drepturile copilului. Cu siguranță, când a fost aprobatmoratoriul nu s-a găndit la acest aspect” .
Cadrul normativ reglementează strict procesul de angajare la muncă a minorilor, iar un nomenclator aprobat de Guvern acum trei ani indică expres muncile în care nu pot fi antrenate persoane cu vârsta de până la 18 ani.
O monitorizare efectuată pe un grup de copii din cadrul Centrului pentru documentarea drepturilor copilului (CDDC) arată că de cele mai multe ori adolescenții sunt antrenați în muncă fără un contract legal, ce ar impune angajatorul să respecte regimul de muncă de 4-5 ore și condiții adecvate, care să nu afecteze sănătatea minorului. Adolescenți muncesc, deobicei, la cărat mortar, saci cu nisip în construcții, hamali la piață, deseori în timpul nopții, în agricultură și comerț, unde lucrează căte 10-12 ore pe zi.
Munca grea și improprie are, cel mai des, consecințe nefaste asupra sănătății copilului, spune Mariana Tutunaru, șefă de secție la Centrul Național de Sănătate Publică: „Pot apărea cefozele, scoliozele și lordozele. La fel, pe termen lung, dacă un copil ar fi implicat în activitățile fizice neadecvate vârstei și particularităților morfo-fiziologice, ar fi o influență asupra sistemului cardio-vascular”
În timp ce societatea civilă avertizează că tot mai mulți copii sunt exploatați prin muncă, Inspectoratul de Stat al Muncii se apără și spune că nu are pârghii eficiente pentru a combate acest fenomen. După 1 aprilie 2016, când a fost instituit moratoriul asupra controalelor, Inspecția Muncii nu a mai putut verifica dacă patronii angajează copii.
Activitatea inspectorilor muncii și așa era dată peste cap de Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, care, în ultimii doi ani, nu le-a mai permis să facă un control riguros, suține Victor Țurcan, șef de direcție în cadrul Inspecției Muncii: „Se permit controale, dar, conform legii,trebuie să previi angajatorul cu 5 zile înainte să vină un inspector. Vă dați bine seama de rezultatul acelui control, când angajatorul știe că întreprinderea va fi vizitată de un inspector al muncii! Cînd venim la fața locului, fie întreprinderea e închisă, fie la locul de muncă sunt 2-3 angajați legal. Până a intra legea în vigoare, Inspectoratul depista 300-400 de cazuri de exploatare a copiilor.
Republica Moldova a ratificat până acum două convenţii internaţionale - una referitoare la vârsta minimă de angajare, iar cea de-a doua la cele mai grave forme ale muncii copiilor.
Avocatul parlamentar al copilului, Maia Bănărescu, suține că în cele câteva luni de când a preluat mandatul, nu a avut cazuri de exploatre a minorilor prin muncă. În opinia sa, fenomenul ține de mentalitate: „Se consideră că dacă eu am muncit când am fost copil, de ce copilul meu să nu muncească!? Și deseori copiii sunt antrenați în muncile casnice, iar aceste munci depășesc capacitățile lor. Este rolul întregii societăți, în primul rând al Guvernului, care este obligat să adopte politici de protecție a copiilor și de evitare a exploatării lor prin muncă, dar și porgrame de asistență pentru familiile sărace, astfel încât acestea să nu fie nevoite să-și trimită copii la muncă, în detrimentul educației”.
Statisticile oficiale, combătute de apărătorii drepturilor copilului din societatea civilă, arată un număr de câteva zeci de cazuri de explotare a copiilor prin muncă înregistrateîn ultimii ani. Bunăoară, în 2015, autoritățile au depistat 40 de copii care munceau, 30 dintre care prestau muncă nedeclarată. În prima jumătate a anului curent, inspectorii au identificat doar 11 copii care munceau fără contract de angajare.
Statisticile Inspecției Muncii arată că cel mai des copiii sunt antrenați la lucrări din industria ușoară, comerț, construcții și agricultură, iar cele mai multe cazuri au fost depistate în nordul țării.
