„Cei cărora le place să speculeze despre razboiul din estul Ucrainei ar putea sa aibă ceva în comun cu comerţul cu Rusia și ar putea să fie interesaţi si de acest bilanţ: în ultimii ani, volumul exporturilor noastre catre Federația Rusa s-a diminuat de cinci ori. Cu siguranta, Rusia s-a gîndit că astfel ne va îngenunchia şi că şomajul şi sărăcia vor creşte. Dar asta nu s-a intîmplat și nu se va întîmpla. Căutam noi pieţe de desfacere şi le gasim. Din punct de vedere strategic asta e un lucru bun, căci astfel a luat sfirsit dependenţa noastră de pieţele ruseşti, unde nu se acţionează în baza economiei de piaţă, ci totul depinde de şantajul politic şi presiunea imperială…”, a declarat președintele Petro Poroşenko în fața Radei de la Kiev.
Cum vede analistul politic de la Chisinau Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de politici publice acest discurs, in toate componentele sale?
Europa Liberă: Am urmărit discursul președintelui ucrainean Petro Poroșenko în Rada Supremă de la Kiev. Sigur că problema separatismului a fost în centrul atenției. Va reuși Ucraina să își reunifice teritoriul?
Oazu Nantoi: „În timpul apropiat, în opinia mea, nu, deoarece esența regimului din Rusia rămâne neschimbată. Și atâta timp cât Rusia nu va renunța la setul de pârghii de control asupra situației în zona de Est a Ucrainei, Ucraina nu va putea să reîntoarcă în componența sa aceste teritorii. Federația Rusă dorește să controleze comportamentul Ucrainei, în primul rând, comportamentul geopolitic, șantajând-o prin aceste două teritorii, Donețk și Lugansk, fără să mai vorbim de Crimeea anexată.
Să nu uităm poziția Ministerului de Externe al Federației Ruse, exprimată la 17 martie 2014, din care rezultă univoc că Federația Rusă dorește să aplice în cazul Ucrainei aceleași instrumente pe care le-a aplicat, cu complicitatea conducerii corupte de la Chișinău, în cazul conflictului din raioanele de Est ale Republicii Moldova. Și anume: ca să fie creați subiecți noi, ca statutul lor să fie definit în urma negocierilor cu acești subiecți. Dar acești subiecți sunt marionete docile ale Federației Ruse. Și repet: Rusia dorește să transforme Ucraina și implicit Republica Moldova într-o zonă buffer, din momentul când deocamdată, cel puțin, nu figurează pe ordinea de zi proiectul Novorosia care urma să distrugă atât Ucraina, precum și Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar Rusia a transformat Transnistria într-un protectorat al ei, așa cum dorește acum să transforme și regiunea Donbas? Sau dacă ne amintim că Moldova a spus un „Nu” categoric planului Kozak, atunci când Vladimir Putin era cu un picior la Moscova şi cu altul la Chişinău. Exact acelaşi răspuns îl dă acum şi liderul de la Kiev, domnul Poroşenko, pentru Federaţi Rusă?
Oazu Nantoi: „Atunci când dorim să lăudăm Chişinăul, care, chipurile, a spus un categoric „Nu” în noaptea spre 25 noiembrie 2003, ar fi cazul să ţinem cont de menţiunea pe site-ul Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse despre faptul că în noaptea spre 25 noiembrie 2003 au avut loc convorbiri telefonice intense între Colin Powell, secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii, Javier Solana, şi nu ţin minte cine era de la OSCE, cu ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Igor Ivanov, de pe atunci.
Deci, ceea ce s-a întâmplat în ziua de 25 noiembrie, când domnul Voronin, care a mers pe linia propusă, adică singur l-a rugat pe Putin să-l trimită pe Dmitri Kozak în cadrul summitului informal CSI din august 2003 de la Sankt-Petersburg, singur s-a lăsat atras în acea capcană care se numea memorandumul Kozak, deja a fost impus de partenerii externi să nu semneze acel memorandum Kozak. Şi atunci când noi avem la conducerea ţării politicieni care promit Occidentului cum că, Chişinăul va revedea prevederile legii din 22 iulie 2005, acesta e un pas spre trădare, spre cedări, absolut nemotivate, dacă cineva se gândeşte ce se va primi din Republica Moldova reîntregită, conform calapoadelor scrise de Federaţia Rusă. Acesta nu va fi un stat.
Acum este un stat captiv, în caz dacă ne imaginăm că va fi acceptat acest statut juridic special al Transnistriei, acesta va fi un pseudostat, în genere, fără şanse într-o perspectivă cât de cât clară de a deveni un stat real. Prin urmare, noi asistăm la concurenţa diferitelor interese geopolitice pe fundalul incompetenţei şi complicităţii conducerii Republicii Moldova. Insist categoric: conflictul transnistrean poate şi trebuie să fie soluţionat, există scenarii realiste, însă nu ai cui să le propui la Chişinău, în primul rând.”
Europa Liberă: Domnul Poroşenko insistă pe ideea că ţelul Ucrainei, ţelul strategic, este aderarea la NATO. Provoacă şi mai tare liderii de la Kremlin, când face această declaraţie, ţinând cont de faptul că autorităţile ruse sunt cât se poate de vocale în a se opune unei extinderi în continuare a Alianţei Nord-Atlantice?
Oazu Nantoi: „Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a demonstrat faptul că Alianţa Nord-Atlantică nu este gata şi nu este capabilă să lupte. Și în faţa ţărilor membre a apărut problema ce e de făcut. Deci, agresiunea Rusiei a adus la resuscitarea importanţei Alianţei Nord-Atlantice şi nu viceversa. Alianţa Nord-Atlantică nu a devenit un pericol pentru Rusia din momentul când, de exemplu, Ţările Baltice au devenit ţări membre.”
Europa Liberă: Dar Ucraina ar avea vreo şansă să adere la NATO, ţinând cont de aceste realităţi?
Oazu Nantoi: „Trebuie să fim realişti şi să înţelegem foarte bine că, pe lângă faptul că sunt criteriile formale pentru ca o ţară să poată aplica de a deveni ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice, sunt şi interesele ţărilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, care sunt mai presus decât dorinţa eventualilor candidaţi. Să nu uităm despre summitul NATO de la Bucureşti unde, de facto, Georgia a primit refuz. După aceasta a urmat agresiunea Rusiei împotriva Georgiei în 2008. Eu nu vreau să acuz pe nimeni, în afară de Putin, că Rusia a atacat Georgia în 2008, dar există şi aceste realităţi, se numeşte realpolitik.”
Europa Liberă: Dar această dorinţă a lui Petro Poroşenko este una argumentată, o ia cineva în serios?
Oazu Nantoi: „Domnul Poroşenko azi este preşedinte, ceea ce termenul de aderare la Alianţa Nord-Atlantică depăşeşte durata unui mandat prezidenţial, în special, ţinând cont de faptul că şi Ucraina, ca şi Republica Moldova se confruntă cu corupţie gravă, se confruntă cu ineficienţa reformelor promise atât societăţii, precum şi partenerilor de dezvoltare şi nimeni nu pune problema ca până în noaptea de Crăciun a anului 2016 Ucraina să devină ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice.
E vorba de o cale lungă care trebuie de parcurs în condiţiile unui război hibrid cu Federaţia Rusă, în condiţiile când democraţia ucraineană este
R. Moldova se confruntă cu corupţia şi stat captiv, Ucraina se confruntă cu corupţia şi agresiunea directă a Federaţiei Ruse...
una cu probleme interne şi scade acea mobilizare internă care a fost provocată de agresiunea Federaţiei Ruse şi, în schimb, noi vedem şi atomizarea Radei Supreme, şi scăderea ratingului domnului Poroşenko.
Prin urmare, ceea ce se întâmplă în acest spaţiu nu se reduce la promisiunile politicienilor şi lozinci simpliste, e vorba de nişte procese de lungă durată, procese complexe, contradictorii deseori. Şi aici prioritar este ca atât Republica Moldova, precum şi Ucraina, să meargă pas cu pas spre consolidarea normelor statului de drept pe interior. Republica Moldova se confruntă cu corupţia şi stat captiv, Ucraina se confruntă cu corupţia şi agresiunea directă a Federaţiei Ruse, dar calea este doar democratizarea şi consolidarea statului de drept.”
Europa Liberă: Dar Rusia se înrăieşte şi mai tare atunci când aude aceste declaraţii pe care le fac demnitarii de la Kiev, spunând că Ucraina îşi vede viitorul în NATO.
Oazu Nantoi: „Când vorbim de Rusia trebuie să precizăm că e vorba de actualul regim în frunte cu domnul Putin. Acest regim procedează absolut iraţional, iresponsabil şi a devenit un pericol pentru securitatea regională şi pe continentul euroasiatic, nemaivorbind de faptul că această ţară este înzestrată cu armament termonuclear etc., etc. Însă, dacă asemenea ţări cum este Ucraina vor purcede la tactica de îmblânzire a agresorului, atunci pofta vine mâncând şi Ucraina nu are şanse de a supravieţui ca stat, mai ales că regimurile autoritare de tipul celui din Rusia sunt stabile, deoarece anihilează orice opoziţie internă, atâta timp cât dictatorul nu are probleme cu sănătatea, cum s-a întâmplat cu Karimov. Iar democraţia în Ucraina este una cu multe deficienţe şi probleme, deja este depăşită faza de consolidare internă în confruntarea cu Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Dar ce e mai cu şansă: o Ucraină membră NATO sau o Ucraină federalizată?
Oazu Nantoi: „Când noi, în cazul Republicii Moldova, vorbim despre federalizarea ţării, noi vorbim despre soluţionarea conflictului? Fireşte că nu. Noi vorbim despre conservarea viciilor moştenite din trecutul sovietic
Federalizarea nu presupune soluţionarea conflictului, ci distrugerea statului...
şi amplificate de regimul autoritar existent în stânga Nistrului şi susţinut de Federaţia Rusă. Şi conservarea acestor vicii şi integrarea lor în spaţiul statal al Republicii Moldova provoacă moartea proiectului de statalitate.
Prin urmare, federalizarea nu presupune soluţionarea conflictului, ci distrugerea statului. Şi eu nu vreau să vorbesc nici despre distrugerea Ucrainei, nici despre distrugerea Republicii Moldova. Federalizarea înseamnă sfârşitul statalităţii, aceasta înseamnă protectoratul rusesc. Eu sper că Ucraina, în primul rând, dar şi Republica Moldova nu vor merge pe această cale.”
