Candidata democrată la președinția Statelor Unite, Hillary Clinton, l-a acuzat pe rivalul ei republican Donald Trump de rasism, sexism și evaziune fiscală într-o primă dezbatere electorală aprinsă, ținută astă-noapte în statul New York. În replică, Trump a spus că anii lungi în care Clinton a deținut funcții înalte în stat constituie „o experiență rea”, cu puține rezultate. Spre sfârșitul dezbaterii, miliardarul cu ambiții politice a spus că fostul secretar de stat nu ar avea energie destulă ca să devină președinte. Iar Clinton l-a acuzat pe Trump că în calitate de om de afaceri nu și-a achitat datoriile față de unele companii cu are au avut contracte propriile sale firme. Care este rolul dezbaterilor electorale în lumea modernă? Un dialog între Liliana Barbăroşie și directorul Agenției de Rating Politic de la București, Cristian Andrei.
Cristian Andrei: „Dezbaterile își au un rol în funcție de fiecare țară, fiecare cultură. Cu referire la America, acolo este deja o veche tradiție de peste 50 de ani, în care dezbaterile au schimbat cumva felul în care se fac campaniile acolo. Dar ele sunt specifice fiecărei culturi, fiecărei țări, istoriei democratice din fiecare țară, pentru că ele punctează într-un fel diferit felul în care s-a desfășurat campania respectivă, campania electorală. Ele pot avea un rol covârşitor, așa cum este, de exemplu, acum în Statele Unite, unde candidații se află foarte aproape în sondaje și pot aduce exact acele nuanțe, pot mobiliza exact o categorie de alegători care poate până la acel moment nu era hotărâtă cu cine să voteze, dar pot de asemenea, în anumite situații, așa cum a fost în România, mai ales dacă se desfășoară pe ultima sută de metri, în ultimele două zile sau chiar în ultima zi înainte de vot, sau în ultima zi de campanie electorală, pot răsturna așteptările, dacă se întâmplă evenimente majore, dacă unul din candidați cedează nu neapărat psihic, dar poate clachează și nu este în stare să răspundă la o întrebare esențială, fundamentală, la un atac al adversarului. Așa cum s-a întâmplat, cel puțin într-o situație în România, în anul 2009, la dezbaterea cu Trăian Băsescu. Deși președintele Băsescu într-o dezbatere în anul 2000 pentru Primăria capitalei, atunci când a intrat el în scenă ca politician în primul rând între politicieni importanți și a câștigat Primăria capitalei, a reușit „să doboare”, cu ghilimelele de rigoare, adversarul de atunci, astăzi un necunoscut politician și să acceadă în pofida acestuia în turul doi, tot printr-un atac care în cadrul acelei dezbateri l-a făcut knockout pe respectivul și i-a permis lui Trăian Băsescu să intre în al doilea tur pe care l-a şi câștigat ulterior. Am spus, deci: depinde de la situația la situație. Cred că în particular dezbaterile din Statele Unite din acest an, cele trei dezbateri prezidențiale și dezbaterea dintre candidații la postul de vice președinte vor fi importante. Lucrurile au evoluat foarte oscilant în ultima lună, din august, de la ultima lună și jumătate de când cei doi candidați, Hillary Clinton și Donald Trump, au fost anunțați oficial de partidele lor. A existat mai întâi o distanță mare pentru Hillary Clinton, apoi lucrurile s-au echilibrat în sondaje, totul datorită bagajului acesta de negativitate care există în dezbaterea între cei doi, în istoricul politic al celor doi, în ceea ce au făcut în ultimii ani în politică și asta face ca dezbaterile cumva să-i aducă să contrasteze și să arate votanților americani într-un final mai clar despre ce este vorba. Într-o campanie care arată totuși destul confuz în momentul de față cu multe ezitări din ambele părți.”
Europa Liberă: Uitându-vă la România, ați putea spune că cumva rolul dezbaterilor crește în țara Dvs. poate?
Cristian Andrei: „Cred că rolul dezbaterilor în România a rămas destul de constant cu o singură nuanță - la ultimele alegeri prezidențiale, pentru că ele sunt cele mai importante aici, a existat și un rol foarte important al internetului în a descifra ulterior după dezbaterea ceea ce se întâmplă. Este de altfel și cazul Statele Unite, dar e vorba și de România în egală măsură de o creștere a fenomenului post dezbatere atunci când chiar, de fapt, în timpul dezbaterii oamenii discută online reacții, videoclipuri, mini videoclipuri, mime, propoziții spuse de candidați amplificând enorm ceea ce se întâmplă în mod tradițional atunci când un om se uită la dezbateri și vede doi politicieni în dialog. Din punctul acesta de vedere putem spune chiar că există un impact dublat sau multiplicat al dezbaterilor în mediul online. Însă, în același timp, din cauza dezbaterilor care există și a declarațiilor, mai nou nu doar pe Facebook și pe Twitter, ci și în alte medii sociale online, dezbateri între candidați, între susținătorii acestora în afara perioadelor cu dezbateri, campania a devenit foarte densă, iar dezbaterile nu neapărat că își pierd într-un fel locul, dar se adaugă la multe alte momente mult mai interactive în mediul online de interacțiune și chiar de dialog de la distanță între candidați pe conturile de Facebook, pe conturile Twitter. Însă, dezbaterile își păstrează un rol esențial, pentru că lumea este obișnuită să se uite la televizor. Vorbim în Statele Unite astăzi de zeci de milioane, vorbim în România de cei 6-7 milioane de oameni, adică o treime din alegători care stau și se uită sau chiar toți alegătorii stau și se uită în acea seară sau în acele seri la televizor, însă v-am spus mediul online este cel care tinde să modifice țările în care sunt percepute aceste dezbateri. Pentru că pe de o parte, le amplifică foarte mult, încă în timpul dezbaterii și în același timp și le diluează, pentru că interacțiune între candidați este mult mai bogată și nu se reduce doar la această dezbatere, ci se multiplică în multe alte feluri în mediul online.”
Europa Liberă: Spuneați Dvs. despre experiența bogată pe care o au Statele Unite ale Americii cu aceste dezbateri. Probabil publicul american a învățat între timp cum să se raporteze la așa ceva. Ați avea vreo sugestie pentru publicul mai neavizat, ca să zicem așa, ca acel din Republica Moldova, poate și din România? Cum să se raporteze la acest gen de confruntări, confruntările televizate, cât este manipulare în ele, cât este truc electoral și cât este fața adevărata a omului, dacă ați avea poate câteva exemple?
Cristian Andrei: „Dezbaterile de regulă arată destul de mult personalitatea candidaților. Şi arată cine sunt ei într-un mediu de stres, timp de o oră și jumătate sau două ore. Asta de regulă este foarte greu de trucat sau de jucat, este nevoie de politicieni cu experiență sau cu talent să facă acest lucru. Ce pot face și asta vreau să spun că se vede cu ochiul liber și pot judeca însăși alegătorii. Însă, ceea ce pot face este o tendință extrem de importantă în Statele Unite, dar care a început cumva să fie implementată și în România și este utilă cred, mai ales într-o țară într-o dezvoltare democratică a statului Moldova este ceea ce se cheamă verificarea faptelor și declarațiilor din acele dezbateri. Politicienii sunt obișnuiți, mai ales în țări cu o experiență democratică mai scăzută să spună vrute și nevrute, să spună tot felul de cifre, să renunțe la tot felul de raționamente. Acestea pot fi verificare de jurnaliști sau de organizațiile societății civile sau pur și simplu de oameni independenți pentru a oferi publicului sau publicul poate face alegeri având în vedere bogăția de informații de pe internet. Această verificare poate face acest lucru sau poate urmări ceea ce oamenii di presa liberă, din presa independentă, observatori independenți, organizațiile neguvernamentale pot spune despre cifrele, faptele, raționamentele anunțate acolo. Verificarea faptelor este extrem de importantă în Statele Unite, se fac astfel de verificări aproape în orice timp real acolo, în timpul dezbaterii sunt jurnaliști care vin cu informații și încearcă să ajute publicul să vadă dacă nu cumva acei candidați, de fapt, mint sau dezinformează în timpul dezbaterilor. Cred că este un pas bun, este un lucru care a început să se întâmple destul de curând și în România, după ultimele alegeri și la alegerile chiar locale și alegerile prezidențiale din anul 2014. Cred că este un lucru pe care alegătorii ar trebui să îl aibă în vedere și anume să verifice informațiile, declarațiile de acolo, este foarte simplu, sau să urmărească ceea ce oamenii în presa independentă sau observatorii transmit în felul acesta.”
Europa Liberă: Le-ați sugera amatorilor de astfel de confruntări să știe totuși că vorbim până la urmă despre strategii electorale, strategii care au echipe de campanii în spate sau nu neapărat?
Cristian Andrei: „E bine să știe, la urma urmei, că orice politician, atunci când candidează, așa cum se va întâmpla și în Republica Moldova în scrutinul pentru președinție, are în spate o echipă serioasă, o echipă care lucrează la imaginea fizică, la transmiterea unor emoții, la poziționarea mesajelor, la felul în care sunt documentate, chiar și la atacurile pe care le fac aceștia la adresa adversarilor politici. Sunt lucruri mai mult sau mai puțin calculate. Am cunoscut de multe situații din experiență personală profesională în care lucrurile sunt făcute și „după ureche”, adică sunt oamenii care pur și simplu le vin idei și le implementează fără o anumită strategie neapărat. În Statele Unite da, sunt echipe chiar de zeci de oameni care pregătesc dezbaterile, se fac stimulările, există persoane care întruchipează în aceste simulări înaintea dezbaterii rolul adversarului, și într-un fel încearcă să vadă ce fel de probleme ar putea să pună adversarul real în dezbaterea reală și să pregătească răspunsuri. Mai departe v-am spus că sunt multe lucruri care se fac și după ureche, dar da, în spatele fiecărui candidat la nivelul candidaților care au șanse la locurile unui, doi, trei există strategii care sunt lucrate chiar de echipe din străinătate din est, din vest asta aproape nu e niciun secret.”
Europa Liberă: În Republica Moldova, care știți că are un scrutin prezidențial în față, unele organizații neguvernamentale, Centru de Investigații Jurnalistice de exemplu, au încercat să invite la dezbateri primii concurenți înregistrați şi a venit doar unul din trei. Neprezentarea la dezbateri cum ați aprecia-o Dvs.?
Cristian Andrei: „Este de regulă o strategie pe care și-o alege fiecare candidat - am văzut asta în România. Să vă dau două exemple cel puțin foarte relevante: în anul 2000 candidatul Ion Iliescu care atunci a ajuns și președinte al României a refuzat la un moment dat la orice dezbatere pentru a nu se înfrunta într-o competiție directă cu Corneliu Vadim Tudor.”
Europa Liberă: Ar putea fi valabil și în anul 2016?
Cristian Andrei: „Da, am văzut strategia aceasta și în anul 2014 în România, când practic candidații Victor Ponta și Klaus Iohannis cumva cam fugeau unul de altul până în ultimul moment. Ca să înțeleagă și asculatorii: de regulă, candidații care sunt mai bine poziționați, cei de pe locul întâi de regulă evită dezbaterile, cei care sunt plasați pe locul întâi în sondaje, cei care sunt favoriți, cei care nu doresc să se erodeze. În timp ce candidații pe măsură ce sunt mai mici, au un rol de mai din spate și vor să crească, să atragă atenția încearcă să provoace la cât mai multe dueluri fie în dezbateri, fie în internet, fie prin declarații cumva să ațâțe candidații de pe primele poziții, să-i facă să iasă în ring să se arate și ei valoroși într-un fel. Dar de regulă da, sunt strategii sau sunt alegeri ale candidaților de campanie și probabil acesta este și motivul pentru care unii sau alții evită. De exemplu, candidații care au un aparat de partid foarte puternic, care știu că se bazează pe o anumită susținere populară, nu mă refer aici doar la susținerea din sondaje, ci și la susținerea în teritoriu, de organizații ș.a.m.d. e firesc să ajungă în orice condiții într-o dezbatere și calculează foarte bine pașii și momentul în care ajunge acolo și o fac doar dacă au ceva de câștigat. E o vorbă în România – candidatul de pe primul loc are în mână și cuțitul, și furculița și își alege momentul în care le servește celorlalți.”
