Nascut în1993. Absolvent al facultatii de relatii internationale ASEM. Fost Vicepresedinte al Consiliul National al Tineretului din Moldova (2013-2015 ). Este secretarul Platformei naționale a Parteneriatului estic și asistent la fundatia Konrad Adenauer Moldova. a fost distins cu premiul Tînărul European al Anului și deține funcția de vicepreședinte al Consiliului ONG din Moldova.
Luni
Este prima zi când încerc să revin la sport, am o sală de sport la 5 minute de birou, mi-am asumat angajamentul să incep dimineața cu cel puțin 45 min de sport. În ultimul an, avînd 2 servicii și teza de licență la univeristate am lasat sănătatea la capătul listei de priorități, fapt care nu s-a lăsat ignorat.
Luni este prima zi de solicitări pentru bursa Sur Place al Fundației Konrad Adenauer și am o listă lungă de sarcini pentru a face în așa fel încât cât mai mulți tineri să afle despre această ocazie și să-și depună dosarele.
În a doua jumătate a zilei mă ocup de angajamentele mele civice, se apropie cea de-a opta ediție a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic și azi e ziua când are loc ședința coordonatorilor grupurilor de lucru Plaformei din Moldova a Forumului. La ședință discuțiile vor evolua de la foate bine pe unii indicatori și dezastruos pe alții, cert însă este că organizațiile societății civile din Moldova se fac auzite în afara țării și asta dă roade bune.
Seara imi iau rămas bun de la un coleg și prieten foarte bun. Pleacă la studii în Romania, pe lângă discuții, glume și depănări de amintiri ca un fir roșu la el îmi prezintă argumentele de ce nu crede că revine degrabă acasă și trist e că nu prea am contra argumente să-i aduc. Luni e zi grea.
Marți
Îmi respect angajamentul, sport matinal și senzația că la ora 9 dimineața deja am realizări pentru toată ziua înainte.
Marți e ziua noutăților bune. Am în cutia poștală 4 invitații la 4 evenimente diferite pentru următoarele luni și o scrisoarea de la cancelaria de stat de reînceperea discuțiilor privind lansarea următorului Consiliul Național de Participare. Împreună cu colegii din societatea civilă în ultimul an am pledat mult pentru relansarea acestei structuri și chiar cred că ea este necesară, dar având în vedere că în ultimele șase luni guvernul - împreună cu parlamentul - nu face decât consultări, tot mai mult mi se creează impresia că se vrea un nou CNP pentru show mediatic mai mult, decit pentru accesul populatiei la informație și la participare. Totusi marți este ziua notuăților bune, o ultimă scrisoare pe azi mă anunță ca la un eveniment care îl organizez în noiembrie la Berlin va fi posibil să bem vin moldovenesc. E o contribuție modestă la promovarea vinului nostru, dar mă simt mândru de ea.
Seara, după câteva săptămâni, în sfârșit, termin o carte care o citesc de ceva timp „Arta de a Gândi Clar” (The art of thinking clearly) de Rolf Dobelli, carte vorbeste despre perceptiile, limitarile și tiparele gindirii noastre care deseori ne duce spre decizii gresite, aproape uitasem cât e de plăcut să pui înapoi în raft o carte pe care ai terminat să o citești.
Miercuri
Astăzi este o zi foarte încărcată pentru mine. Încerc să imi închei tot lucrul la birou până la orele 14:00. De ceva timp sunt activ implicat într-o organizațiet politică de tineret și azi e primul nostru eveniment de proporții. La 18.30 organizăm evenimentul. Am organizat și moderat sute de evenimente cu tinerii, dar e primul eveniment politic care il moderez si sunt mult mai agitat ca de obicei. Cu cât mai mult se apropie, cu atît realizez că fac parte dintr-o echipă minunată, totul merge ca pe roate. Cam 130 de tineri prezenți la eveniment, multe întrebări, o atmosferă mai depărtată de politică și mai apropiată de o discuție prietenească cu Maia Sandu.
După eveniment s-a întimplat ceva la care nu m-am așteptat, un domn s-a apropiat de noi, tinerii care mai rămăsesem și emoționat ne recită din poezia lui Păunescu „Pacient”, se intoarce și pleacă.
„Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.”
Joi
Pe cât de bine s-a încheiat ziua de ieri pe atât de rău începe ziua de azi. Cortul unei campanii de informare pe care o organizăm se rupe, mai sunt și chemat la birou de urgență, avem o delegație din străinătate țări pe care sunt rugat să o insoțesc și asta îmi dă peste cap toată agenda. Partea pozitivă este că avem o disucție cu adevărat productivă și mai reușesc să le organizez un mic tur a orașului. În toată discuția am avut două neînțelegeri. Nu le-am putut explica cum poate să se fure un milliard și nimeni să nu intervină și de ce pe strada principal a orașului nu avem trecere de pietoni marcată corespunzător.
Seara am o ziua de naștere a unui prienten. Este plăcut să vezi oamenii dragi și e și mai plăcut să-i vezi sărbătorind. Joia fost ziua contrastelor.
Vineri
Aproape weekend. Având în vedere că lucrez și sâmbata nu am euphoria weekendului care se apropie. Asta îmi permite, după doua zile agitate, în linște să-mi termin toate restanțele la lucru. Practic jumătate de zi pierd pe scrisori, formulare și alte formalități și încă mă mir de extremele activității mele. Îmi place că sunt zile pe care le petrec în picioare, în drum, de vorbă cu oameni și altele unde liniștit scriu, analizez și admir priveliștea orașului de pe fereastra biroului. Ziua când nimic crucial nu se întimpla, cu excepția unui singur lucru, este ziua când încep să lucrez la cererea mea pentru bursa de master. Să fie într-un ceas bun!