Delicioasă, fraza cubanezului Guillermo Cabrera Infante (1929 -2005): „Căci femeile sunt precum cărţile: eşti mereu tentat să le iei cu tine în pat”. Asta la modul general, căci nu toate cărţile bune, şi nici măcar nu toate capodoperele sunt de luat în pat; iar dacă ne gândim la nişte mari „devoratori de cărţi” cum ar fi, pe de-o parte, André Gide (nu atât homosexual, cât pederast - cum îi plăcea să precizeze în monumentalul său Jurnal) sau la Jorge Luis Borges (care a reuşit contraperformanţă să rămână virgin până pe la/trecut de 50 de ani), pe de-alta, ecuaţia se arată a fi cu mai multe necunoscute. Nu, nu este vorba de pluralul Necunoscutei (Незнакомка) lui Aleksandr Blok, ci… de gustibus. Altfel spus, în materie de pasiune, că o fi cartea sau femeia, nu te pui cu gustul omului.
Altminteri, datele problemei pot fi reformulate în mai multe feluri: ce cărţi trebuie să fi citit ca să ajungi cu o femeie dorită în pat (e valabilă şi varianta: ce cărţi trebuie să fi citit femeia ca să ajungă… tot acolo, cu bărbatul visat); ce fel de cărţi poţi citi cu o femeie în pat (şi dacă nu există „incompatibilităţi de lectură”), că-i vorba de lecturi încrucişate sau paralele, cu ochii în una şi aceeaşi carte (magistral, în acest sens, romanul lui Italo Calvino Dacă într-o noapte de iarnă un călător); există oare cărţi „masculine” şi cărţi „feminine”, pe care partenerii de lectură să le poată schimba ei înde ei, după modelul cuplurilor eşanjiste; şi dacă se cuvine să iei mai multe cărţi deodată în pat (şi cine-i în drept s-o facă, bărbatul sau femeia?); ş.a.m.d., etc., etc.
Adevărată bandă a lui Moebus, fraza Infantă (cu majusculă, fiind vorba de spusa cubanezului cu acest nume), căreia încercând să-i dau de capăt, m-am pomenit că alcătuiesc în gând liste de cărţi bune la pat (primele zece care-mi vin în minte; apoi „o singură carte de luat pe o insulă nepopulată” ş.a.m.d.; între paranteze fie spus, mi se par deosebit de suspecte topurile de genul Cele mai bune o sută de cărţi/ romane ale lumii/ ale secolului XX). Când deodată mi-am amintit de urarea pe care am auzit-o la o nuntă într-un sat din nordul Moldovei: tinerilor însurăţei li se doreşte să îmbătrânească pe aceeaşi pernă! De bună seamă, ce şansă să cunoşti o femeie (nu mă refer la titlul lui Amos Oz) cu care să vrei să-ţi trăieşti viaţa cu ochii într-o aceeaşi carte, de ce nu chiar În căutarea timpului pierdut (roman despre care se zice că toată lumea îl citează, şi nimeni nu-l citeşte, ceea ce nu-i adevărat - cunosc o admirabilă amoureuse de Proust care, pe lângă că l-a cetit temeinic, acum îl va diseca, frază cu frază, timp de-un semestru în cadrul unui curs de literatură de la Sorbonne)! Mai presus de această fericire poate fi numai scrierea unei cărţi împreună, dar asta este o mare taină pe care eu unul nu mă încumet s-o dezvălui, decât doar după ce voi fi scris acea Carte.
…dar pentru a nu-mi lăsa cititorul/cititoarea acestor rânduri sur sa soif, voi încheia cu un mic semn de carte, un fel de replică pre stihuri alcătuită la butada lui Levi Yitzhak din Berdicev: „Pentru că oricâte pagini citeşte omul, nu trebuie să uite niciodată că tocmai la prima pagină n-a ajuns încă”. Iată-l, pe post de billet doux pentru cea cu care voi ceti Proust & pentru care voi scrie Cartea:
Hänsel șt Gretel
Cititul
unei
cărţi
în doi,
fiecare
de unde
s-a oprit
celălalt,
nu atât
urmărind
subiectul,
cât refă-
când în
oglindă
drumul
parcurs
până la
punctul
de ple-
care (pe
care!)