Dumitru Focşa are 30 de ani, lucrează la o companie de producere a ambalajelor din lemn, iar în timpul liber ascultă muzică. De la o vreme este fan al trupei Carla’s Dreams.
Până aici, descrierea lui Dumitru este una cât se poate de obișnuită. Pe Dumitru îl face deosebit faptul că de când se ține minte se poate deplasa doar cu ajutorul unui scaun cu rotile. Oricât de dificil ar fi, Dumitru se încăpățânează să-și poarte singur de grijă:
„Mie de foarte multe ori mi s-a propus să lucrez de acasă şi eu niciodată nu am vrut asta. Eu, poate, iau taxiul, transportul public, dar oricum nu stau acasă. Dorinţă să fie, or, în sec. 21 totul e posibil.”
După ce a terminat școala a mers la facultate. A ales să studieze Ştiinţele Politice. După absolvirea studiilor s-a confruntat cu o nouă problemă: obținerea unui loc de muncă. În Republica Moldova, angajatorii cu greu se lăsau convinși să ia la muncă tineri absolvenți, iar şansele ca un tânăr cu nevoi speciale să atragă atenția angajatorilor sunt aproape nule, spune Dumitru:
„Din start, de când am început cu şapte ani în urmă să-mi caut un post vacant, să lucrez undeva, era foarte complicat. Nu vreau să revin la acele amintiri, situaţii discriminatorii. Mă rog, era puţin altfel mentalitatea. Acum se mai schimbă dar, mă rog, este foarte important ca să faci la timp studii, o facultate, dacă într-adevăr vrei să munceşti undeva.”
Șansa angajării a venit din partea unei companii private din capitală. Manager superor, Natalia Eriomenco, recunoaște ca iniţiativa nu le aparține. Au fost inspirați de Asociaţia „Motivaţie”, care de ani de zile sprijină persoanele cu nevoi speciale. Astăzi nu regretă că a acceptat provocarea de a munci cot la cot cu o persoană cu nevoi speciale:
„Dumitru este manager al call centrului, el este acea persoană care vede un client şi „îl transmite” managerilor deja. Până a nu avea tangenţe, întrebări de aşa gen, problemele persoanelor cu nevoi speciale nu ne erau cunoscute. Acum privim lucrurile un pic altfel şi dacă Dumitru ne spune că s-a confruntat cu o problemă de accesibilitate sau legată de transportul public, ne implicăm şi noi.”
Europa Liberă: Ce ar trebui să se schimbe astfel încât mai mulţi angajatori să urmeze acest exemplu?
Natalia Eriomenco: „Ar fi o soluţie ca statul să-şi asume o parte din cheltuielile pe care le suportă angajatorul pentru a amenaja căile de acces, băile, tot ce este necesar pentru ca o persoană cu dizabilităţi să aibă acces normal. Eu cred că soluţii sunt, mai ales că sunt ţări care au trecut printr-o asemenea experienţă. Nouă nu ne rămâne decât să analizăm şi să vedem care din metodele lor ar putea fi implementate şi la noi.”
Antreprenoriatul social este un concept nou pentru Republica Moldova, însă e foarte popular în Uniunea Europeană, unde întreprinderile sociale, cele care angajează şi persoane cu dizabilităţi, reprezintă zece la sută din totalul companiilor. Cum se pot schimba lucrurile? Prin legi şi politici care să funcționeze nu doar pe hârtie dar şi în realitate, explică Ann Svensen, secretara generală în cadrul organizaţiei „IM/ Swedish Development Partner”, care susţine persoanele cu dizabilităţi din Moldova:
„Nu cred că o societate în care sunt respectate drepturile e o utopie. E nevoie doar de voinţă politică, angajament şi determinare. Dacă ne uităm peste declaraţiile internaţionale pe care cu toţii ni le-am asumat, respectarea drepturilor omului nu reprezintă ceva de nerealizat. Desigur, nu este uşor, e nevoie de bani, e nevoie timp, însă dacă vă asumaţi aceste angajamente, veţi vedea că nu este atât de complicat, iar persoanele cu dizabilităţi vor ajunge să participe la dezvoltarea acestei societăţi.”
Organizaţia „IM/ Swedish Development Partner” sprijină de zece ani incluziunea persoanelor cu nevoi speciale şi promovează aşa numitul antreprenoriat social. Cu ajutorul lor, în urmă cu trei ani în satul Răzeni, Ialoveni, a fost creată una din puţinele firme ce găteşte şi livrează mâncare, în care aproape jumătate dintre angajaţi sunt tineri cu deficienţe mintale. Deşi încă nu sunt susţinute autorităţi, asemenea afaceri ar putea rezolva multe probleme. Pe lângă faptul că ar face mai fericiţi mii de persoane, ar ajuta statul să-și onoreze obligația de respecta drepturile persoanelor cu nevoi speciale.
