Linkuri accesibilitate

La 55 de ani de la moartea pianistului Dinu Lipatti


Dinu Lipatti 2 decembrie 1950
Dinu Lipatti 2 decembrie 1950

O aniversare cvasi neonorată în România.

Încheiem cu o scurtă rubrică de cultură dedicată pianistului Dinu Lipatti, care murea prematur, bolnav de o formă gravă de leucemie, maladia Hodgkin, exact cu 55 de ani în urmă.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:37 0:00
Link direct


Se născuse în 1917, fusese botezat de cel ce avea să-i devină un maestru, de George Enescu, și se bucurase în România de cursurile de compoziție ale lui Mihai Jora și de talentul de pedagog excepțional al Floricăi Musicescu.

La 16 ani participa la Concursul Internațional de Pian de la Viena, și recompensat numai cu un al doilea premiu, era invitat de Alfred Cortot, membru al juriului, La Școala Normală de Muzică de la Paris.

Volumul omagial tipărit la Genera în 1970
Volumul omagial tipărit la Genera în 1970

Mă așteptam ca la aniversarea de astăzi măcar - dacă nu a făcut-o nimeni cu cinci ani în urmă - să fi fost publicat ca omagiu, în traducere, remarcabilul volum, In memoriam, ce a avut trei ediții în Elveția, și care include amintirile Madeleinei Cantacuzino, însoțite de emoționante evocări ale celor care l-au cunoscut pe Lipatti. Nu s-a întîmplat, din păcate!

[Coralul de Bach „Jesu bleibet meine freude”, ce este adesea considerat semnătura de pianist a lui Dinu Lipatti, de la a cărui moarte s-au împlinit astăzi 55 de ani, o versiune a coralului înregistrată în 1947.]

XS
SM
MD
LG