Cu mii de expozanți și sute de mii de vizitatori, Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt, continuă să fie, volens-nolens, unul din marile și cele mai semnificative evenimente culturale ale anului european. Între motive, cum o semnala ultimul raport despre editorii lumii, compilat pentru o companie de consultanță, cu sediul la Viena, de Ruediger Wischerbart, și deoarece primele 52 de grupuri editoriale din lumea mondială a afacerilor de carte generează aproximativ 60 de miliarde de euro venit anual.
Într-un interviu cu președintele marelui grup editorial suedez Bonnier, Jacob Dalborg, Wischerbart adăuga: „Se poate vedea în prezent că tipărirea de cărți este o afacere la scară mondială și că la ora actuală are loc un proces de consolidare, condus de marile companii care le absorb pe cele mai mici”. Bonnier, de exemplu, este unul din cele mai mari conglomerate mondiale, cu peste 250 de firme în 14 țări diferite și a devenit, între altele, al treilea mare editor în Germania. În august trecut conglomeratul a anunțat crearea companiei Bonnier Publishing House USA, veniturile din Statele Unite, cifrate în prezent la circa 40 de milioane de dolari, urmînd să atingă pînă în 2019, o sută de milioane.
Exemplele acestor așa-numite „consolidări” sînt numeroase, iar două din ele, petrecute anul acesta au făcut mult zgomot: dezmembrarea și vînzarea marelui grup editorial The Perseus Book Group, cumpărat o parte de compania Hachette, filiala americană (ea însăși parte a conglomeratului francez Lagadere) și o alta de Ingram Content Goup, și achiziția de către grupul italian Mondadori, a companiei RCS Media, cu venituri de circa 350 de milioane de dolari anual.
Între evenimentele ce ar putea aduce beneficii și editurilor românești, este și o achiziție anunțată zilele acestea la o conferință de presă Frankfurt de Vera Michalski, președinta grupului francez Libella, care a cumpărat World Editions, un grup cu sediul la Amsterdam, cu un catalog de peste 2500 de titluri, din circa o sută de țări și în 40 de limbi internaționale.
În paranteză fie spus, la editura Noir sur Blanc a grupului Libella, a apărut multă carte românească, de la Augustin Buzura la un ultim volum de Eugen Uricaru, iar romanul Matei Brunul al scriitorului și redactorului Editurii Polirom, Lucian Dan Teodorovici, s-a aflat anul trecut între cele șapte selecționate pentru premiul Jan Michalski.
Acestea fiind zise, nu este de mirare că standurile cele mai impozante și atrăgătoare aparțin și anul acesta marilor grupuri editoriale, de la Bonnier și Hachette, la Mondadori și Rizzoli. Le urmează ca amploare, fantezie și activitate, standurile unor țări aflate fie într-un soi de concurență politică și culturală, Turcia vs. Grecia, de exemplu, fie ale unor state actori pe scena internațională, de mare zgomot propagandistic, ca Iranul (stand excepțional anul acesta, cu o impresionantă activitate inclusiv de talkshow și spectacol) sau Rusia.
Prin comparație, standurile statelor central-est europene sau ale republicilor desprinse în urmă cu 25 de ani din Uniunea Sovietică dau o senzație aproape penibilă de sărăcie, din lipsa mijloacelor financiare în primul rînd, și nu a producției de carte. Dar, și aici, există o ierarhie, iar editorii din Polonia, Ungaria și Cehia se bucură de standuri mari și luminoase, bine vizibile grație portretelor principalilor lor autori (Havel în exergă la cehi, anul acesta), unor mari afișe și anunțuri publicitare ale tîrgurilor lor de carte, de exemplu.
Stand mare și cu apariții editoriale, în special de carte de artă, impresionante, are anul acesta Ucraina, care serbează cu titluri vizibile cei 25 de ani de independență. La standul ucrainean am stat de vorbă cu Olga Nedostup, reprezentanta uneia din editurile semnificative ale momentului, Atlant.ua, care ne-a spus:
„Anul acesta am organizat standul pentru a doua oară [independent]; este un stand mare, la care participă toate editurile noastre importante și este o bună experiență în ce ne privește să putem arăta lumii străine ce este Ucraina... O mulțime de editori și-au exprimat dorința de a comunica și a ne publica. Eu reprezint o editură interesată în arta contemporană ucraineană, a zilelor noastre, nu a trecutului. Anul acesta am publicat o mare enciclopedie, intitulată „Ucraina. The Best”, în care figurează 123 de figuri de artiști din lumea artei moderne a acestor zile”.
Volumul este într-adevăr impresionant, iar printre artiști am remarcat numele regizoarei de film Kira Muratova și pe cel al dansatorului Radu Poklitaru, născut la Chișinău, în prezent director și manager artistic al Baletului Modern din Kiev, și despre care se afirmă că ar fi „nu numai cel mai bun, dar în fapt, singurul coreograf modern din spațiul post sovietic”.
Nume din Moldova și la standul Armeniei, unde am stat de vorbă ci Luiza Arakelyan, ce se prezintă ca „expertă de clasa I în Departamentul de Relații Externe al Ministerului Culturii de la Erevan:
„Anul acesta avem un nou design al standului, dar aceleași cărți și teme, artă și cultură, istorie și literatură. Sînt prezente trei mari edituri, Antares, Zangak și cea a Universității din Erevan, și, de asemenea, trei agenții literare...” Altfel, Luiza Arakelyan mi-a vorbit cu vădit interes despre Varujan Vosganian și cărțile sale, despre Festivalul Internațional de Literatură Ark, organizat începînd din 2001, la care Vosganian este un oaspete curent, iar între prezențele cele mai remarcate se află și scriitoarea și traducătoarea de limbă rusă de la Chișinău, Vika Hembarțeva.
Cert, cea mai mare agitație și prezență, atît umană, de vizitatori, ziariști, cît și editorială, este la standurile Germaniei și la numeroasele prezentări de carte și talkshow-uri televizate. Între ele, unul din cele mai populare, Das blaue Sofa, l-a avut joi ca invitat de cunoscutul comentator de televiziune Paul Lendvai cu ocazia apariției cărții sale „Ungaria lui Orban” la Editura K&S.
O dezbatere urmărită de zeci și zeci de oameni și o pledoarie pro-democrație, împotriva reînvierii „virusului rasismului” ce i-a atins din nou și pe britanici, remarca Lendvai...
La aceeași oră la standul României, dintre cele mai sărace din punctul de vedere al prezentării, dar, din nou, nu și al producției de carte și a calității ei, era lansată „Rămîi la masă?”, cartea foarte cunoscutei (în România) Laura Cosoi, o prezență altfel foarte agreabilă și articulată, nu numai moderatoare de televiziune, dar și actriță și studentă în prezent la Facultatea de Teatru de la Iași.
Dar, între Paul Lendvai și Laura Cosoi, nu mai este nevoie de spus spre cine se îndrepta interesul presei germane și al editorilor de carte străini... Atît despre standul României, deocamdată, dar nu fără a aminti promisiunea Luminiței Corneanu, responsabilă cu sectorul cărții în Ministerul Culturii la București, că reprezentarea României se va bucura de un nou și mai potrivit concept
atît ca design cît și publicitate, în curs de elaborare pentru Tîrgul Internațional al Cărții de la Leipzig unde, în 2018, editorii români vor fi din nou invitații de onoare ai celui mai prestigios tîrg din Germania și Europa central-răsăriteană... după Frankfurt.
