Dublul spectacolul gândit și realizat de Gigi Căciuleanu, mai întâi, cu trei tineri de viitor dar - după părerea mea - și de prezent...într-un minut de dans sau UF!!!, produs (cum „scrie la program”) de Art Production și Teatrul Mic din București, urmat de „Vivaldi și anotimpurile”, produs de Teatrul Național din Târgu Mureș – Compania Liviu Rebreanu, cu actorii teatrului mureșan, au avut un nivel...(și zău! n-am obiceiul să exagerez) de talie internațională. Un produs artistic ce ar putea să justifice oriunde un întreg festival.
Fetița...(din UFF!!!)...-că așa arăta-...deși dansa ca o ”doamnă” cu multă experință, ca și partenerul ei și cel de-al treilea participant, (ce se mișca și el bine și mai și cânta la vioară)...executând...indicațiile lui Gigi...pe muzici mozartiene...te ”prindeau” -pe tine spectator- încetul cu încetul...(un încet, însă, rapid)...făcându-te să participi la aplauzele finale din tot sufletul. Un ”bravo !” e puțin spus.
Partea a doua, cea a Ansamblului...(că pot să-i spun așa grupului de actori ”dansatori” ai teatrului din Tg. Mureș) ne-a reamintit, încă o dată, talentul de coregraf și regizor, de talie (zic minimum) europeană a conaționalului nostru Căciuleanu...care a avut curajul tinereții lui, fugind (ăsta e cuvântul nu emigrare folosită de cei care n-au avut ocazia sau curajul să o facă) într-o nouă lume, care nu-l aștepta și unde nu era chiar atât de ușor cum vor să și-o închipuie unii azi, și pe care a cucerit-o munca și talentul său și a câtorva prieteni de pribegie..
Ansamblului mureșan de asemenea un sincer „bravo!” Nu-i cunosc, dar astăzi pot spune că mi-a făcut o mare plăcere să-i văd și să le mulțumesc, de la distanță, pentru tot ce mi-au oferit într-o seară de început de festival. Pentru munca lor, pentru perfectul spirit de grup, într-un cuvânt pentru talentul lor, pentru caracterul lor.
Nu cunosc toate secretele acestei colaborări româno-franco-române sau mai de grabă mureșano-pariziană dar rezultatul mă îndreptățește să afirm că nu cred că sunt multe teatre în care s-ar putea realiza această coregrafiere (scuzați expresia poate o leacă ciudată) a unui ansamblu de actori într-unul de dans modern sau, să-i zicem, de teatru-dansant. E aproape perfect și e meritul fiecărui participant, fie regizor și pedagog, fie actor ce se vrea tot timpul ceva nou, mai divers, mai spectaculos...în cel mai bun înțeles al cuvântului.
Cum n-am avut un progran cu numele tuturor actorilor și dansatorilor lui Caciuleanu...ele lipsesc din mica mea relatare.
Îmi cer scuze pentru asta, sperând că, în timp, voi avea ocazia să le știu pe dinafară.
Partea coregrafică a Festivaluilui e completată de Angelin Preljocaj: FRESCA (după un basm chinez, Compania de Balet Preljocaj, Paris,Franța)
Răzvan Mazilu: MON CABARET NOIR (Produs de Teatrelli-Centrul de Creație Artă și Tradiție a Municipiului București-CREART)
Carolyn Carlson: SCURTE POVESTIRI-(Imersiunea-Arderea-Li, produs de Centre Chorégraphique National Roubaix și Théâtre National Chaillot-Carolyn Carlson Company).