Platforma Unionistă „Acțiunea 2012”, care anterior a organizat mai multe marşuri unioniste în Republica Moldova, a cerut clasei politice româneşti, zilele trecute, în cadrul unui protest unionist organizat de această data la Bucureşti, să-şi asume unirea României cu Republica Moldova drept „proiect de țară” şi, se pare, a găsit sprijin la cel mai mare partid parlamentar din ţara vecină. Îi vom întreba în această emisiune pe colega noastră din România, Sabina Fati, şi pe istoricul şi analistul politic de la Chişinău, Octavian Ţicu, cum rezonează acum această revendicare a unioniştilor în corul politic din România, pe de o parte, şi cel din Republica Moldova, pe de alta.
Europa Liberă: Sabina, principalul partid parlamentar din România, Partidul Social-democrat, consideră „legitime” solicitările protestului unionist. Reprezentații „Acțiunii 2012” au mai discutat cu fostul președinte al României, Traian Băsescu care a optat pentru înființarea unui Minister al reunificării s-a mai discutat cu cei de la ALDE(Alianța Liberalilor și Democraților), nu şi cu Partidul Național Liberal, a două forță în Parlamentul României. În general, am făcut această sinteză ca să te întreb cum e înţeleasă în România, această activizare a discuţiilor pe tema unirii şi mai ales, cum pot fi înţelese reacţiile care au existat din partea clasei politice?
Sabina Fati: „Cred că reacţiile care vin dinspre partidele care au răspuns pozitiv chemării „Acțiunii 2012” sunt mai degrabă cu ecou electoral, pentru că în România avem alegeri parlamentare la începutul lunii decembrie şi pentru că sondajele arată că aproape trei sferturi dintre români s-ar declara de acord cu unirea României cu Republica Moldova. Nu există pe de altă parte în niciunul dintre programele acestor partide care au vorbit pozitiv despre perspectiva unirii, nu există în programele lor, cu excepția partidului lui Trăian Băsescu puncte clare care să prevadă un asemenea program, o asemenea perspectivă, de aceea cred că e vorba mai cu seama de declarațiile electorale.
Pe de altă parte acesta „Acțiune 2012” nu știm dacă este sau nu o reprezentativă, cu ce mandat, cine i-a dat mandat să negocieze cu partidele românești includerea unirii ca următor proiect de țară. Știm că la președinție există în lucru o strategie care vizează Republica Moldova și care urmează să fie elaborată de experți tehnici ai Ministerului de Externe a structurilor de securitatea și ai președinției. Așteptăm acest proiect care a fost adoptat de Consiliul Suprem de Apărarea Țării la sfârșitului lunii septembrie.
Pe de altă parte, oamenii care spun că ar fi de acord cu unirea, din informațiile și în baza analizelor făcute în privința costurilor care ar fi implicate în asemenea perspectivă și care nu sugerează că România ar putea să susțină așa cum a făcut Republica Federală Germană cu Republica Democrată Germană când a avut loc unirea la începutul anilor 90'.”
Europa Liberă: Dle Țicu, aș vrea acum să aud observațiile Dvs. de istoric și analist politic despre felul cum credeți, observați că se raportează în acest moment populația pe de o parte, dar și clasa politică moldovenească, pe de alta, la acest subiect?
Octavian Ţicu: „Eu cred că dincolo de aparențe unionismul este într-un impas, atât la București cât și la Chișinău, pentru că atât în stânga cât și în dreapta Prutului sunt forțe care de-o potrivă împing înainte și trag înapoi încurajându-l în același timp descurajându-l.”
Europa Liberă: De ce ziceți asta?
Octavian Ţicu: „Aș enumera câteva lucruri care îl încurajează întâi și care fac această manifestare într-un fel vizibilă și cu un trend ascendentă.”
Europa Liberă: Da, dar cu o maximă prudență, dle Țicu să o facem, fără să numim candidați că suntem într-o campanie electorală.
Octavian Ţicu: „În primul rând pentru că unirea este un deziderat istoric secular care trece ca un fir roșu prin toată istoria românilor și mai ales, după înstrăinarea Basarabiei a fost o temă continuă. Aici, prin urmare, chiar independență și statalitatea Republicii Moldova au un fundament românesc care deși a fost contracarat prin mai multe tentative de detonare nu a putu fi estompat și lucrul acesta persistă și este vizibil. În al doilea rând, unionismul este explicabil pe fondalul falimentului statului moldovenesc, e văzut ca o alternativă – DNA, succesele economice românești – pensiile, salariile care sunt invocate, dar și toate transformările care sunt în România fac această idee atractivă și în interiorul Republicii Moldova. În al treilea rând, să nu uităm de contextul regional foarte complicat – războiul din Ucraina, revenirea Rusiei și problema securității care a existat și în anul 1918 cu întrebarea perenă cine ne va apăra în cazul în care vin tancurile ruse și atunci problema apare în termenii acestei uniri cu România.
Apoi să nu uităm faptul că noi trăim într-o altă realitate generată de o nouă generație apărută, produsul românizării, școlile, istoria românilor, limba română, educația, cetățenia care s-a instituit după anul 1990, studenți care au făcut școală și care de-o potrivă se află atât în România cât și Republica Moldova schimbând contextul politic, educațional, cultural ș.a.m.d.,deci sunt mii de rețele de comunicare și de relații care fac acest lucru posibil. Și, nu în ultimul rând această efervescența a unionismului este efectul magic al anului 2018, pentru că naționalismul românesc în general este ca o religie, are o forță irațională de ternată și de ritualism și de canon care spune că în jurul acestor date se pot clădi foarte multe idee și mitologii.”
Europa Liberă: Dle Țicu ați vorbit despre cum se raportează populația la asta. Despre politicieni aș vrea să vă mai întreb un pic, dat fiind faptul că de obicei încep să vorbească despre acest subiect în ajunul unor evenimente electorale, putem concluziona că în primul rând este o temă propagandistică de campanie, o temă populistă până la urmă și se vorbește despre asta dinspre politic mai ales că electorul este interesat de această temă?
Octavian Ţicu: „Evident că majoritatea lucrurilor care descurajează și inhibă proiectul unionist fiind de sorginte politică și vin dinspre domeniul clasei politice, fie ea de la Bruxelles, București sau Chișinău. Pentru că chiar ideea Uniunii Europene este un inhibator datorită calității de membru, iar pentru Republica Moldova ca un potențial candidat.
Gândiți-vă doar pentru Bruxelles încurajarea unor tendințe unificatoare ar fi păguboase și complicate, iar România ca membră a acestor structuri, inclusiv NATO are de luat în considerare acest punct de vedere. Apoi elitele politice de la conducere sunt reluate atât la București, cât și la Chișinău, pentru că la București gândesc complicațiile unirii pentru statalitatea românească în general cu posibile ramificații spre problema maghiară și lucrurile care s-ar întâmpla în Găgăuzia, Transnistria ș.a.m.d.. Iar la Chișinău așa cum știm foarte bine descurajarea tendințelor unioniste vin pe fundalul necesității partidelor și a liderilor politici de a avea acces la putere și funcții într-un stat care chiar dacă este o improvizație de stat oferă foarte multe oportunități.”
Europa Liberă: Acest tip de mesaj ar putea intra și în Republica Moldova, și în România anumite coliziuni, Sabina, cum le vedeți acolo în România?
Sabina Fati: „Din punctul meu de vedere discuția aceasta unionistă care a răbufnit așa brusc din partea unei organizații neguvernamentale care a mai făcut agitații înainte de evenimente electorale sună mai degrabă a provocare decât a proiect ca să spun așa.”
Europa Liberă: Cu ce consecințe?
Sabina Fati: „Cu consecințe nebănuite, pentru că sigur câțiva din agitatorii din stradă pe care i-am văzut și eu care nu știu mare lucru despre posibilitatea unirii, dar care sunt antrenați și aduși fie din suporte de fotbal, fie de pe stradă și care încearcă să facă agitații cum s-a întâmplat la marșul de sâmbătă, sigur că pot crea valuri de simpatie pentru o acțiune nefundamentată. Adică, acele arestări care s-au întâmplat și oameni care au fost reținuți pe câteva minute sau o oră la poliție și care s-au transformat pe televiziunile de știri în niște tragedii nu fac decât să umfle un balon de săpun.”
Europa Liberă: De ce partidele au acceptat aceste discuții dacă, așa cum ziceam mai devreme, există semne de întrebare pe cine reprezintă această acțiune?
Sabina Fati: „Motivația este pur electorală bineînțeles. Și, logica este electorală, pentru că lumea se gândește că dacă atâția oameni au ieșit pe stradă, deși nu au ieșit mai mult de 500-800de persoane, după aprecierile realiste care au apărut în presa românească partidele se gândesc că pot câștiga mai mulți adepți. În România ca și în Republica Moldova sunt destui oameni care preferă să stea acasă și numărul nehotărâților tinde spre jumătate din electorat și aceasta pentru partide este destul de tragic, mai ales pentru un partid mare cum este Partidul Social-democrat.
Dar, uitați-vă cu atenție, social-democrații nu și-au trimis un lider important au trimis un vice-președinte care se ocupă cu probleme de educație Ecaterina Andronescu, care nu are un cuvânt important de spus în acest partid. A fost așa un gest să nu-i respingem, nu neapărat să-i încurajăm.
Și cum Traian Băsescu are propria lui linie, pentru că de aici își extrage electoratul, el a preluat mesajul naționalist. În România a dispărut odată cu moartea extremistului Vadim Tudor și pe care Băsescu acum îl reactivează. În România naționalismul este mai degrabă antimaghiar așa a fost creat în ultimii 25 de ani. Tăriceanu care vorbește de asemenea despre datoriile patriotice pe care le are România, de ce să nu discutăm acum despre interesele României și ale Republicii Moldova, Tăriceanu are și el o problemă de a intra în Parlament cu partidul lui mic ALDE și alte multe probleme cu direcția națională anticorupție.”
Europa Liberă: Dle Țicu, aș vrea să aud și opinia Dvs. în ce coliziuni ar putea intra aicea această temă și, din nou cu ce consecințe?
Octavian Ţicu: „Eu nu aș fi de acord cu dna Fati, pentru că acest lucru rezumă în genere problema unionismului și al unității spațiului românesc la niște chestiuni electorale care mie mi se par incorecte în raport cu foarte mulți oameni din interiorul României, a clasei politice care într-adevăr fac lucruri pentru a apropia acele două state românești. Și, eu cunosc cu lux de amănunte activități ale președinților de județe, a prefecților, primarilor din România care prin diferite atitudini încurajează și susțin Republica Moldova, apropie cele două state ș.a.m.d.
Deci, nu este o chestiune care poate fi rezumată în exclusivitate la aspectul electoral care nu poate fi negat, la fel ca și tenta ipocrită a Partidului Social-democrat român care, ne aducem aminte la începutul anilor 90', a descurajat ideea unirii. Dar spuneam de la început, naționalismul românesc nu este doar antimaghiar, dar și antirusesc și o mare parte a acestor inclinații sunt determinate tocmai de problema Basarabiei.
De ce nu niciun politician român nu-și va asuma vreo dată această idee de a recunoaște frontierele Republicii Moldova ca printr-un tratat așa cum s-a întâmplat în cazul cu Ungaria sau cu Ucraina atunci când au fost semnate acordurile de intrare în Uniunea Europeană și în NATO. Problema Basarabiei este o problemă importantă, pentru că ea determină, de fapt, esența clasei politice românești, structura ei mintală dacă vreți și ea trece, cum spunea și mai devreme, ca un fir roșu în toate manualele de istorie și nu cred că aici o putem banaliza printr-o discuție legată de aspectul electoral.”
Europa Liberă: Dar vorbind acuma la acest subiect face mai mult bine sau mai mult rău, adică o fac cei care vorbesc?
Octavian Ţicu: „Eu cred că aici trebuie să vedem nuanțat, eu am enunțat-o deja cum ea poate fi explicată și de ce ea v-a căpăta pe parcurs consistență, mai ales printre basarabeni în interiorul Republicii Moldova. Da, va căpăta consistență.”
Sabina Fati: „Acest discurs folosește în acest moment doar Federației Ruse care nu face decât să-și legitimeze extinderea influenței prin astfel de manifestări.”
Octavian Ţicu: „Federația Rusă oricum își va face lucrurile pe care le are de făcut indiferent ce va face România. Dacă noi am fi gândit în anul 1918 așa cum gândim acuma unirea și realizarea României mari nu s-ar fi făcut niciodată. De asta și spuneam că agenda interioară a României trebuie racordată la niște chestiuni europene care vin din afara spațiilor românești. Și, desigur că asta nu-i place nici Moscovei și să nu ne facem iluzii nici în privința Ucrainei pentru care unirea și discuțiile unioniste deschid mai multe probleme.
Noi trebuie să ne întrebăm în esență care sunt interesele statului român, în măsura în care este interesată în proiectul Republica Moldova sau unul de sorginte pan european sau unul de sorginte națională - asta este o mare dilemă care la ora actuală vine și în contrasens cu principiile descentralizatoare ale Uniunii Europene.”
