ILGA-Europe și-a ținut în 19-22 octombrie reuniunea anuală la Nicosia, în Cipru. Genericul conferinței a fost „Puterea celor mulți. Sărbătorim 20 de ani de forță interioară”. Mircea Țicudean a discutat despre realizările și eșecurile trecute în revistă în capitala cipriotă cu Björn van Roozendaal, Director de Programe la ILGA-Europe, întrebându-l mai întâi prin ce anume a fost specială conferința de anul acesta.
Björn van Roozendaal: „A fost specială în primul rând pentru că a fost o ocazia de a sărbători 20 de ani de existență a organizației noastre, dar și mai important este că am putut discuta despre schimbările care devin necesare în Europa într-o perioadă de criză adâncă, de polarizare în jurul unor chestiuni ca azilanții, Brexit - care afectează societățile în ansamblul lor, dar și - în mod special - comunitățile LGBT. Așa că am discutat despre ce putem realiza în asemenea vremuri. Concluzia a fost în mare măsură că puterea necesară schimbării poate veni în primul rând de la indivizi, mai mult decât de la politicieni sau instituții, și de aceea este nevoie să facem eforturi de a consolida și extinde alianțele dintre diferitele segmente sociale, cum ar fi refugiați, religii minoritare, sindicaliști - pe care să-i invităm să creeze împreună o viziune comună despre viitorul Europei.”
Europa Liberă: Una din relatările de presă despre conferința ILGA-Europe de la Nicosia pomenea de multe ori cuvântul „Rusia”. Ce rol joacă Moscova în frânarea progresului mișcării LGBT?
Björn van Roozendaal: Cred că influența Rusiei în privința drepturilor LGBT este puternică de mai multă vreme, dar cred în același timp că nu ar trebui supraestimată în ce privește impactul ei internațional. Influența Rusiei în organismele internaționale a scăzut mai degrabă în ultima vreme, din cauza unor factori geopolitici. Ceea ce ne preocupă mai mult pe noi este situația minorităților sexuale din Rusia, care, evident, continuă să provoace îngrijorare ca parte dintr-o îngrijorare mai mare, legată de minorități în general și de felul cum sunt respectate drepturile omului în Rusia. Persoanele LGBT nu sunt singurele care sunt vulnerabile acolo. Sunt și alte grupuri marginalizate, de pildă muncitorii imigranți, și cred că felul cum își tratează în general Rusia minoritățile este motiv de îngrijorare profundă.
Europa Liberă: Ce v-au spus la Nicosia activiștii ruși despre starea lucrurilor în comunitatea LGBT? Este mai bună ca în trecut, mai rea?
Björn van Roozendaal: „În Rusia trebuie să acceptăm în mod realist că pe termen scurt sau mediu nu vor fi schimbări politice sau legislative majore. Dar ceea ce vedem „pe teren” este că grupările LGBT rusești sunt tot mai numeroase, sunt tot mai puternice, își construiesc alianțe foarte puternice cu alte minorități, așa că există succese, chiar dacă la prima vedere nu par așa de spectaculoase ca schimbările „tradiționale” legislative și politice. În același timp, în Rusia sunt îngrijorări legate de securitatea activiștilor LGBT „pe teren”. În ultimii ani violența împotriva minorităților a crescut, dar asta este o realitate la scara întregului continent, chiar și în țări ca Marea Britanie, unde violențele fizice sau verbale împotriva unor minoritari (mai ales străini) aproape s-au dublat după referendumul privind ieșirea din UE - iar tendințe îngrijorătoare s-au înregistrat și în alte țări europene.”
Europa Liberă: Pe lângă Rusia, un alt „factor estic” menționat frecvent în relatările despre drepturile LGBT, inclusiv cele de la conferința dvs. de la Nicosia, este biserica ortodoxă. Credeți că ea joacă un rol anti-gay special în țările unde este dominantă?
Björn van Roozendaal: „Nu. Ceea ce cred eu este că biserica ortodoxă și alte grupări conservatoare au început să se organizeze mai bine - asta este noutatea, nu că tot mai mulți credincioși s-ar declara împotriva persoanelor LGBT. Grupările conservatoare au mai multe resurse și sunt mai bine organizate de pildă în efortul de a preveni adoptarea de legislație progresistă. Dar asta nu afectează numai comunitatea LGBT, ci și alte categorii, de pildă femeile, sănătatea și drepturile lor reproductive - ați văzut cum în Polonia femeile, unindu-și forțele cu alte minorități, au reușit să blocheze legea anti-avort (promovată și de biserica catolică). Polonezii ne-au dat un bun exemplu despre cum trebuie să lucrăm împreună în actualul context politic.”
Europa Liberă: 2016 se apropie de sfârșit. A fost un an bun sau rău pentru comunitățile LGBT din Europa?
Björn van Roozendaal: „Cred că au fost unele succese majore, iar pentru mișcarea LGBT în general a fost un an absolut bun, pentru că am devenit mai puternici, suntem mai numeroși, devenim mai strategici și în unele locuri mai eficienți în provocarea unor schimbări reale. În alte locuri au fost reculuri pentru că opoziția față de idealurile noastre s-a concentrat, dar cred că și în această privință suntem mai buni - răspundem mai bine unor asemenea concentrări. Una peste alta, îmi place să spun că anul 2016 a fost un an bun pentru schimbare.”
