Istoricul dr. Vladimir Solonari este profesor asociat la Universitatea Floridei Centrale din Orlando. El a fost deputat în legislativul de la Chișinău în anii 1994-1998 din partea Mișcării Unitatea-Edinstvo. Aflat peste ocean, Vladimir Solonari spune că ar fi gata să parcurgă 1000 de km pentru a-și da votul la 13 noiembrie. Și sugerează că, fără epurarea elitelor și moralizarea lor, niciun progres nu este posibil, iar drumul spre un viitor mai bun rămâne lung și dificil, chiar și dacă la cârma țării va veni un nou președinte.
Europa Liberă: Cum aţi explica faptul că cetăţenii Republicii Moldova pierd interesul de a mai merge să voteze?
Vladimir Solonari: „Problema aceasta există în mai multe ţări. Nu trebuie să disperăm din cauza aceasta. Şi, în special, la oamenii tineri, care de mai multe ori nu sunt interesaţi de politică. Eu sper, totuşi, că în turul doi va veni mai multă lume. Aşa a fost în România la alegerile trecute ale preşedintelui şi, probabil, tot aşa va fi în Moldova. Când lumea va avea de ales între doi candidaţi cu programe în unele aspecte principiale diametral opuse, cred că va avea mai mare motivaţie să iasă la votare.”
Europa Liberă: Atunci când ies doar 50% din electorat la vot şi după aceasta cresc nemulţumirile, se pierde încrederea în clasa politică, cât de mare e responsabilitatea cetăţeanului cu drept de vot că, totuşi, el decide soarta măcar o dată la patru ani sau, în cazul Republicii Moldova, la 20 de ani, după ce i-a fost redat acest drept de a-şi alege şeful statului?
Vladimir Solonari: „De ieşit la alegeri este, în orice circumstanţe, o idee foarte bună. Pentru că aceasta este o armă prin care noi putem influenţa situaţia din ţară și cea mai sigură pe care noi o avem în mod legal. Eu sper că, totuşi, lumea va veni la alegeri. Regret că eu nu am putut să-mi exercit acest drept al cetăţeanului Republicii Moldova, locuind în America. Pentru că aici condiţiile sunt cam grele pentru exercitarea acestui drept – o singură secție de votare se află la 1.000 de kilometri de la mine. Cum să plec încolo şi încoace într-o zi?
Eu nu pot vota prin poştă, aşa cum am votat, fiind cetăţean american. Am votat prin poștă. Este foarte simplu. Posibilitate de aşa fel nu se prevede pentru cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc în străinătate. S-ar putea chiar să călătoresc la Atlanta. Închipuiţi-vă, 1.000 de kilometri, 17 ore cu maşina, duminică, şi a doua zi la lucru. S-ar putea să o fac. Trebuie să mă gândesc, dar nu e uşor.”
Europa Liberă: Câtă implicare ar putea să aibă şeful statului în a rezolva multitudinea de probleme pe care le enunţă cetăţenii? Ei vor ca Moldova să scape de corupţie, ca să ajungă bunăstare în casa fiecărui om, ca să aibă încredere în instituţiile statului. Nu e pusă prea mare povară pe umerii unei persoane?
Vladimir Solonari: „Aveţi perfectă dreptate. A fost şi rămâne o problemă mare în condiţiile Republicii Moldova, că aşteptările sunt prea înalte, exagerate. Lumea aşteaptă prea mult şi, când vine ziua alegerilor, se aşteaptă un fel de miracol de la preşedinte, un fel de salvatorul lumii. Dar pe urmă se descoperă că împuternicirile sunt limitate.
Însă, chiar în condiţiile unui sistem democratic, preşedintele poate influenţa prin mai multe pârghii, cea mai importantă fiind cea morală. El sau ea poate veni cu propuneri legislative, poate să se adreseze naţiunii, poate influenţa alegerile importante ale persoanelor din sistemul judecătoresc. Şi, bineînţeles, dacă el are susţinere şi în Parlament, prin alegeri parlamentare, atunci situaţia lui devine şi mai puternică. Acum vom vedea cum acest sistem nou şi vechi sau nou care a fost vechi şi a devenit iar nou cum va funcţiona în practică.”
Europa Liberă: Dar această idee că schimbarea poate să vină de la instituţia prezidenţială şi chiar următorul şef de stat ar putea să redea această încredere oamenilor că schimbări se pot face, reforme?
Vladimir Solonari: „Trebuie să înţelegem că miracol nu vom avea. Dar putem avea un progres adevărat. Şi îmi place programul Maiei Sandu, care pune accentul pe reforma sistemului judecătoresc, a Procuraturii, pe numirea în funcţie a oamenilor care nu au făcut parte din structurile acestea corupte. Să urmărim exemplul României unde, totuşi, lupta cu corupţia a dat unele rezultate bune. Şi acum, dacă privim situaţia economică din România, este destul de bună în comparaţie cu alte ţări din jur. În mare parte, este rezultatul politicii fiscale corecte şi al luptei cu corupţia.
Dacă noi urmărim acest exemplu, putem şi noi obţine rezultate pozitive. Pentru că la noi e aşa: s-a ales preşedintele, de ce nu s-au mărit pensiile şi salariile îndată? Pentru că nu este posibilitate. Azi faci reformele, peste doi-trei ani vei avea rezultatul. Dacă nu faci azi reforme, rezultatul nu va fi nici mâine, nici poimâine, nici peste doi, trei, cinci ani.”
Europa Liberă: Cum ar trebui să fie această punte de legătură între preşedinte şi naţiune, astfel încât cetăţenii să fie siguri că, totuşi, în fruntea ţării a venit persoana care apără interesele acestui popor?
Vladimir Solonari: „Apără – cuvântul acesta presupune că avem duşmani de care trebuie să ne apărăm. Încrederea trebuie să fie în instituţiile statului, care trebuie să meargă prin perioada aceasta de autoepurare sau de epurare de la vârful puterii, să devină mai competente, mai orientate spre îndeplinirea dorinţelor populaţiei. Pentru că la noi problema nu e numai cu cei de la vârf, la noi problema e peste tot. Intri într-un oficiu – lucru organizat prost, nu se atrage atenţie la cetăţeni, cozi mari, un fel de tratament brutal. Toate lucrurile acestea trebuie schimbate.
Dar nu putem să le schimbăm într-o zi, acesta e un proces lung. Însă dacă lumea va vedea că se schimbă la vârful puterii, cred că se va produce un fel de creştere de încredere în instituţiile statului, se vor produce schimbări spre bine la nivelul mijlociu şi de jos. Deşi eu nu urmăresc evenimentele din România îndeaproape, totuşi, cred că România poate la momentul actual să ne servească drept un exemplu pozitiv.
Chiar şi în Ucraina, cu toate problemele ei, şi acolo se înregistrează unele progrese lente privind reformarea instituţiilor statului. Iată la ce exemple trebuie să ne orientăm, dar nu la Rusia lui Putin, unde e corupţie
Sunt rusofil de fire, am fost educat în cultura Rusiei, dar ceea ce face Putin este un fel de ruşine pentru naţiunea rusă, pentru Rusia şi pentru toată lumea, prezintă o primejdie pentru toată lumea...
nemaipomenită, cinismul şi patriotismul acesta fals e în toate domeniile şi schimonoseşte mentalităţile oamenilor şi cultura politică. Iată care e situaţia în Rusia. Şi noi trebuie să avem aceasta în vedere. Eu sunt rusofil de fire, am fost educat în cultura Rusiei, dar ceea ce face Putin este un fel de ruşine pentru naţiunea rusă, pentru Rusia şi pentru toată lumea, prezintă o primejdie pentru toată lumea. Dar eu, când urmăresc cum diaspora rusă din Republica Moldova îl iubeşte pe Putin, îl slăveşte, îl prezintă ca un fel de model pentru Republica Moldova, mie mi-e greaţă.”
Europa Liberă: A propos, în Republica Moldova votul etnic înclină balanţa?
Vladimir Solonari: „Votul etnic există întotdeauna. Problema e că, totuşi, diaspora rusă la momentul actual este prea mult influenţată de propaganda rusă. Iată ce pe mine mă doare destul de puternic, că lumea crede că Putin e bun. Deşi Putin, ca atare, a adus Rusia la autoizolare internaţională, a distrus şi distruge economia rusă şi a permis răspândirea corupţiei, introduce cenzura pas cu pas, impune un fel de obscurantism medieval în sfera publică din Rusia. Dar lumea, ascultând, probabil, televiziunea rusească, citind nu ştiu ce, acceptă ideile acestea prosteşti, că toată lumea este împotriva Rusiei, dar Putin este salvatorul şi protectorul ţării lor. Ce fel de prostie? La ce am ajuns noi? Un fel de disonanţă între întreaga lume şi percepţia întregii lumi şi din interiorul Rusiei. Aceasta e o tragedie mare.
Dat fiind că în Republica Moldova multă lume, totuşi, priveşte televiziunea
Două probleme care mă dor la momentul actual. Una se numeşte Trump şi alta se numeşte Putin...
rusească şi ia toate mesajele de la televiziunea aceasta, iată de unde avem această pondere mare a cetăţenilor care înclină mai mult spre valorile autoritare, decât spre valorile democratice şi europene. Aceasta e o problemă mare. Aceasta mă doare în fiecare zi. Sunt două probleme care mă dor la momentul actual. Una se numeşte Trump şi alta se numeşte Putin.”
Europa Liberă: Dar în politica moldovenească este loc pentru interesul naţional, pentru că lumea vorbeşte mai mult despre interes de partid, interes de grup, interes personal?
Vladimir Solonari: „Cum definiţi interesul naţional? Interesul întregii comunităţi, al cetăţenilor Republicii Moldova? Eu cred că da. Şi la momentul actual prioritatea este foarte şi foarte, şi foarte clară. Se numeşte lupta cu corupţia şi purificarea instituţiilor statului, restabilind încrederea populaţiei în ele. Nu mai există altă prioritate. Şi toate ideologiile acestea de geopolitică, de una, de alta, sunt nişte născociri. Trebuie să ne gândim la viitorul acestei ţări, la copii, la cei care trăiesc acolo. Nu trebuie să ne gândim iaca „Departamentul de Stat decide rezultatul alegerilor din Republica Moldova”. Când eu citesc asemenea prostii, mi se ridică părul în cap. Ce fel de calitate a discursului politic este și acesta? Se crede că decide Rusia, se crede că decide Washingtonul, Bruxellesul, dar, de fapt, cetăţenii decid – au ieşit, au votat.
Ei trebuie să se gândească nu la Moscova şi la Bruxelles, dar la ceea ce este mai important pentru dumnealor şi pentru ţară. Şi, din punctul acesta de vedere, cine poate nega că problemele prioritare în Republica Moldova sunt lupta cu corupţia, epurarea instituțiilor publice şi restabilirea încrederii populaţiei în instituţiile statului? Nimeni! Dar atunci votaţi şi decideţi, aşa cum reiese din asemenea evaluare a situaţiei.”
