Din patru în patru ani, americanii îşi aleg preşedintele şi vicepreşedintele. Sistemul prin care este ales preşedintele în SUA combină cerinţele constituţionale şi de statut, regulile partidelor naţionale şi din fiecare stat, tradiţiile politice şi practicile moderne. Ce impact poate avea rezultatul scrutinului de peste ocean asupra regiunii și relațiilor cu Moldova? E una dintre întrebările la care răspunde președintele Fundației Moldova de la Washington, Vlad Spânu.
Europa Liberă: Alegerile din America acum sunt în vizorul întregii lumi. Voi, care sunteţi acolo, peste ocean, ce înţelegeţi din această luptă între republicani şi democraţi?
Vlad Spânu: „În ultimii 50 de ani a fost o competiţie între două viziuni, o viziune de stânga şi o viziune de dreapta. Cu toate că în multe privinţe politicile lor se suprapun, totuşi, diferenţa este mare. În sensul că Partidul Democrat, care este de stânga, vede o ţară pe care ei vor să o creeze sau să o transforme într-o ţară unde guvernul are împuterniciri mai mari. Sarcina guvernului este de a acumula venituri din partea celor care sunt mai bogaţi şi a le redistribui celor care sunt mai puţin bogaţi, păturilor social-vulnerabile, mai multe restricţii în sensul libertăţii omului. Pe când partea cealaltă, Partidul Republican, care este pe eşichierul de dreapta, se orientează mai mult spre susţinerea drepturilor individuale ale cetăţeanului. Deci, el vede cetăţeanul în prim-plan şi guvernul este în viziunea Partidului Republican un guvern cu împuterniciri mai mici şi este pentru a susţine cetăţeanul pentru a deveni ţara mai prosperă, aşa cum este în Declaraţia de Independenţă a SUA.”
Europa Liberă: Cum ar putea să evolueze relaţia dintre Statele Unite ale Americii şi Moldova cu un Donald Trump ajuns la Casa Albă şi cu Hillary Clinton în fruntea SUA?
Vlad Spânu: „Preşedintele are însemnătate în Statele Unite, în sensul că dă orientarea unde se va dezvolta ţara pe plan intern, dar şi pe plan extern. Însă, totuşi, mâinile lui sunt legate, într-un fel, din cauză că există instituţiile acestea guvernamentale, cum ar fi, în cazul politicilor externe, Departamentul de Stat, care nu schimbă radical direcţia politicii externe a Americii. Indiferent cine vine la guvernare, dacă ne uităm la ultimii 50 de ani sau chiar mai mult, după al doilea război mondial, politica Statelor Unitea rămas, în principal, constantă faţă de anumite regiuni. Şi eu nu cred că, odată cu venirea lui Trump la putere sau a lui Hillary Clinton, vor fi schimbări radicale. Vor fi diferite abordări în relaţiile, de exemplu, cu Rusia sau diferite abordări în relaţiile cu NATO sau cu alte ţări din regiune, în special, ce se referă la conflictul din Orientul Mijlociu. Dar, în linii mari, cred că pentru Republica Moldova nu vor fi schimbări radicale.”
Europa Liberă: Relaţia dintre Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă se răsfrânge asupra cooperării moldo-americane?
Vlad Spânu: „Într-un fel, da, în special, din punct de vedere al Republicii Moldova, dacă vor fi discuţii mai dure, în sensul de a soluţiona unele probleme existente. Sunt două abordări. O abordare va fi de cooperare cu Rusia şi o abordare va fi într-o confruntare cu Rusia. Până la urmă, e foarte complicat de înţeles pentru Republica Moldova care abordare a SUA va fi mai benefică. Fiindcă noi am asistat şi la situaţii când confruntările au fost mai dure şi când era o cooperare cu Rusia. Însă, de fapt, pentru Republica Moldova nu s-a schimbat cevadin punct de vedere al securităţii în regiune. Rusia nu s-a retras nici când America a fost în relaţii mai bune cu Rusia, nici când au fost relaţiile mai proaste. Rusia rămâne pe teritoriul Republicii Moldova, susţine separatismul din Transnistria şi din Găgăuzia şi subvenţionează alte mişcări subterane din Republica Moldova. Şi, cum este o vorbă din popor, întotdeauna Rusia găseşte în Republica Moldova cozi de topor.”
Europa Liberă: Federaţia Rusă mediator şi Statele Unite ale Americii observator în procesul de negocieri în formatul „5+2” înclină balanţa în favoarea unei sau altei soluţii pentru această problemă?
Vlad Spânu: „Garantul pentru Republica Moldova că lucrurile nu vor evolua într-o direcţie foarte negativă, în sensul izbucnirii unui conflict sau ruperii Transnistriei de Republica Moldova, este acest format. Lucrurile s-au schimbat radical după 2005, când Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au devenit parte a acestor negocieri, fie şi în calitate de observatori. Fiindcă până atunci noi eram în faţă cu o Rusie care avea interese de a ţine Republica Moldova în frâu, în sfera ei de influenţă. Deci, de a menţine conflictul şi de a avea armată pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a nu permite Moldovei să se integreze în Uniunea Europeană. Şi aveam o Ucraină cu o dublă agendă, în special, până la 2004-2005. Întotdeauna Moldova era în pierdere, în sensul că nu putea ţine piept Rusiei şi cu un OSCE care era, în cel mai bun caz, neutru şi o Ucraină care era semineutră. Strategic vorbind, Republica Moldova ar trebui să-şi pună mai puţine speranţe întru rezolvarea conflictului de către actorii din exterior, cu toate că există posibilitatea şi în funcție de situaţia din regiune, cum ar fi, în special, ce se va întâmpla cu Ucraina. Trebuie să ţinem cont de aceasta şi care vor fi următorii paşi ai Rusiei faţă de Ucraina. Dar, în special, eu cred că noi trebuie să ne orientăm ca stat, ca Republica Moldova, trebuie să ne orientăm la unele politici de apropiere a malului stâng de malul drept. Şi mă refer la apropierea cetăţenilor de acolo faţă de Republica Moldova. Să se găsească diferite modalităţi de informare a cetăţenilor din stânga Nistrului ce se întâmplă pe malul drept. Ca să fie atractivă Republica Moldova, evident, trebuie să se facă reforme, trebuie viaţa din partea dreaptă a Nistrului să fie cu mult mai bună. Şi atunci această atracţie a cetăţeanului din stânga Nistrului va fi foarte mare, cum, de exemplu, este diferenţa între nivelul de trai din stânga Prutului şi dreapta Prutului. De aceasta, a început să crească dorinţa de reunire cu România, de când România păşeşte cu paşi cadenţaţi spre o bunăstare mai mare faţă de Republica Moldova. Exact în aceeaşi situaţie ar trebui să se afle şi Transnistria faţă de restul Republicii Moldova, când oamenii din dreapta Nistrului vor trăi cu mult mai bine şi atunci nu va fi nevoie de altceva, decât de dorinţa populaţiei de a reveni la Republica Moldova.”
