La reuniunea de la Geneva a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, Republicii Moldova i s-a recomandat să se preocupe de combaterea tuturor formelor de discriminare, lupta cu tortura și promovarea drepturilor umane în stânga Nistrului, unde abuzurile continuă, spun experții. Relatează Natalia Sergheev.
În urma cu 12 ani, Vitalie Eriomenco era un antreprenor de succes în regiunea de pe malul stâng al Nistrului. Avea în grijă circa 500 de angajați la combinatul de panificație în Slobozia. El spune că niște persoane influente au pus ochiul pe afacerea sa. Dar pentru că a refuzat să cedeze business-ul, au început neplăcerile: în scurt timp, a fost acuzat de delapidări și condamnat la 12 ani de închisoare, fără temei, spune Eriomenco.
„Au avut loc percheziții în toiul nopții, copiii minori împreună cu toată familia au fost alungați din casă fără documente, fără scutece. Au încuiat ușa și ne-au luat cheile, copiii și soția au fost dați afară. A fost o "execuție". După ce am refuzat să semnez documentele prin care aș renunța la business, m-au dus în pădure, mi-au pus arma la cap și mi-au zis să-mi sap mormântul. M-au pus să aleg dintre bani și viață.”
Eriomenco a fost eliberat pe 1 septembrie, după șase ani de detenție. El a decis să-și facă publică istoria după ce a întâlnit pe unul dintre torționari într-un magazin din capitală.
Deși în perioada detenției a avut probleme cu sănătatea, nu i s-a acordat asistența medicală necesară, iar rudele au întâmpinat dificultăți când au vrut să-l viziteze.
Spune că a supraviețuit numai datorită implicării ONG-urilor care luptă pentru respectarea drepturilor omului.
Cazul Eriomenco nu e unul ieșit din comun. Torturile și relele tratamente din regiunea transnistreană apar în numeroase rapoarte internaționale despre situația drepturilor omului din Republica Moldova.
Unul dintre cele mai recente e dosarul lui Boris Mozer. La începutul anului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât că Rusia s-ar face răspunzătoare pentru condițiile proaste de detenție ale locuitorului din stânga Nistrului.
Dosarul Eriomenco este și el în proces de examinare urgentă la CEDO.
Unul dintre ONG-urile care i-a oferit asistență lui Vitalie Eriomenco a fost Promo-LEX, care din aprilie 2015 nu mai are acces în stânga Nistrului.
Preşedintele asociaţiei Ion Manole a spus că mecanismele internaționale rămân a fi practic unicul instrument la îndemâna celor nedreptățiți de așa-zisele autorități transnistrene.
„Nu avem practic niciun instrument prin care am putea monitoriza eficient, conform unei metodologii clare situația drepturilor omului în această regiune. În condițiile în care în regiune lipsesc organizațiile neguvernamentale, apărătorii drepturilor omului, presa liberă, libertatea de exprimare, evident că într-o astfel de societate nu putem avea respect față de demnitatea umană, iar oamenii care devin victime ori pierd totul, ori sunt nevoiți să părăsească această regiune pentru totdeauna.”
În cel mai recent raport al organizației care apără drepturile omului Amnesty International, Republica Moldova figureaza drept stat care nu a eliminat încă tortura și relele tratamente, în ciuda reformelor din domeniul justiției.
